Varza şi argintul viu
Imaginaţi-vă o după-amiază mult-aşteptată, cu adieri fine şi-un soare moale, cu păsărici triluitoare şi bere neagră, rece. Eu şi Greierică, maifrendu’ meu din copilărie. “Bă, hai să mergem pă la ai mei, că n-am mai fo’ de mult”, zice Greierică. Eram în Nehoiu de vreo două zile şi îmi planificasem să-mi iau la vizionat prietenii de pe vremuri. Azi venise vremea pentru Greierică, personaj care-mi bântuise existenţa toţi anii de şcoală primară.
Părinţii lui stăteau la trei case şi ceva de unde locuiesc ai mei, doar treceam gârla şi eram la tanti Firica şi nea Cucu în bătătură. Tanti Firica era o femeie aprigă şi degrabă a ţi-o da în smalţu’ dinţilor dacă-i cântai pe altă voce decât p-a ei, iar nenea Cucu, săracu’, era un om blând şi bun, care nu vroia să recunoască, decât parţial, că din armăsar de rasă fusese transformat de nevastă-sa în catâr de povară. Oricum, o vizită la părinţii lui Greierică era o experienţă demnă de emisiunile despre supravieţuirea în medii ostile, he-he!
Ajungem la locaţia respectivă, cam pe amurg, aşa. Dăm cu “săru’ mâna” în stânga şi dreapta, ne pupăm, schimbăm două-trei impresii despre viaţă, vremuri şi ai mei, apoi hai să ne punem la masă. Acu’, lăsând la o parte păcatele lu’ tanti Firica, era maestră în asamblatul produselor comestibile şi îi rezultau nişte mâncăruri cu gusturi şi arome de concurs. În ziua respectivă avusesem norocul să prindem varză călită cu afumătură şi roşii, o minunăţie absolută, nu alta! Acompaniată de nişte ardei iuţi şi stinşi cu ceva ţuică de-a lu’ nea Cucu, ce să mai zic? Merita cu prisosinţă turuiala perpetuă exercitată de mă-sa lu’ Greierică pe trompetele lui Eustache din capu’ meu.
Pe când mă concetram să-i răspund la o întrebare legată de haiducia organelor statului (că era şi o politiciană ce ardea conversaţii cu pasiune), mi s-a părut că am descoperit în farfurie un ingredient care nu-şi avea locul acolo. Era suspect şi se prezenta sub formă de bobiţă metalică. Pofta de varză s-a dat dispărută instant. Văzându-mă că nu-i răspund şi că număr măraru’ din farfurie, tanti Firica s-a autosesizat nervos: “Ce e, ce nu-ţi convine?”. “Ce e asta?”, am întrebat timid, plimbând mărgica fluidă pe margine farfuriei. “Eh, ce să fie, dragă”, făcu nervoasă din cale-afară mă-sa Greiericului. “Nişte mercur, na!” Dacă îmi ieşea un caşalot din cana cu apă, nu cred că eram la fel de surprins. “Hmmm, măică-mea face varza altfel”, am încercat eu o glumă. “E varză cu metale, bă, hă-hă!”, râdea bou’ de Greierică. “E special pentru rocări ca tine, hă-hă!”, a continuat el. Am râs şi eu strâmb, da’ nu m-am mai atins de varză, ci am ras rapid două ţoiuri cu ţuică, ca să uit.
Ulterior am aflat ce se întâmplase chiar de la tac-su lu’ Greierică. Nea Cucu găsise un termometru d-ăla, de pe vremuri, de băgat în gură, subţiori sau cur (după caz ori dispoziţie) prin magazie şi, vrând să vadă dacă mai e bun, s-a dus deasupra oalei cu varză să-i facă proba. Evident, acesta a făcut un insesizabil pâc! şi dramul de mercur a dispărut în oală. Tanti Firica, vigilentă din fire, l-a văzut pe nea Cucu amuşinând oalele şi l-a prins în fapt cu măsurătoru’ de grade corpolente. A dat cu vreo doi, maxim trei draci după el şi a făcut pierdut definitiv mercurul amestecând varza cu o lingură de lemn. “Nu ţi se pune-n cur, dragă! Doar nu aruncam o oală de varză pentru nişte mercur, acolo!”, a încheiat ea povestea.
Încă mai mişc, mai am dinţi, păr, vederea mi-a slăbit un pic (sparg nuci de cocos acuma, he-he!), deci mă-sa lu’ Greierică a avut dreptate şi de această dată. A dracu’ muiere!
109 Comments
Cella,
Nea Cucu-i verde ca oxidu’ de cupru, nimic nu se mai atinge de el, he-he!
N-am uitat cu Picasso, e pe vine… 😀
Manole 2,
Bre, “pilă de unghi” am la servici, că mai trebe să acţionez la zone înclinate. 😆
Na!, fir-ai să fii! 😀
Multumit! 😀
Mersi de pila! Bine, bine nu te supara, ca-ti dau acusi şi oja aia rosie! 😀
(ps. cineva tot o sa cheme medicii…sau or sa ne trimita la :D)
Asadar daca iti zice f’un: bah, parca ai argintu’ viu in tine, a cam nimerit-o :)))
Mi-ai amintit de babele paranormale si farmacoase de pe la tara care puneau imediat aluia care deraia de la comportamentul / valorile satului: i-a facut vreuna farmece – are argintu’ viu in el.
Asadar daca iti zice f’unu: bah, parca ai argintu’ viu in tine, a cam nimerit-o :))
Mi-ai amintit de babele de pe la tara care puneau imediat aluia care deraia de la comportamentul / valorile satului: i-a facut vreuna farmece – are argintu’ viu in el.
puneau imediat = puneau imediat eticheta
si abia am venit de la masa.. de unde foamea asta?! 😕
Meşterescu Şmecherescu,
Mulţam, am oje naturlich, că mi-am scurtat o unghie în procesul de creaţie culinară. 😀
Brightie,
Am remarcat cu greu, ce-i drept, că eşti puţin altfel în exprimare… 😆
io ma gandesc ca acum, daca pui mana pe mine, s-ar putea sa ti se urce mercuru-n cap. ca sunt racit si am temperatura…
Al dreacu’ ce eşti! Să ştii că-ţi iau temperatura la subraţ, da? 😆
Dom’ doctor, iote ce calificat esti: sonda bagi, temperatura iei…acusi te apuci si faci si ceva injectii 😀 …hai ca ai timp, tocmai ai trecut la 8 ore! 😀 😀 😀
Bre, mă gândesc că aş fi mai bun de ginecolog, că am auzu’ fin. 😀
Doamne ce era sa uit ca sunt online! 😀 😀 😀
Uite aci dovada, na! 😆
La mine la tara s-a asezat convenabil un caine pe un termometru si apoi am incercat sa ”prind” mercuruul care ”susura” prin pietrisul din curte.
Iti vei pune probabil logica intrebare : Ce pisici cauta termometrul intr-o zona unde sa se aseze cainii pe el ? Pai era un termometru mare cu suport de lemn si vechi si eu il transformasem in balanta ca sa vad daca odata asezat cainele pe el va ridica piatra din partea cealalta 😀 (Ce-i ciudat e ca stiam ca-i termometru dar credeam ca are alcool colorat in el, ca celalat termometru gasit in acelasi loc)
D’aia asculti tu metale cand gatesti. Ca’ti’a placut, da’ nu vrei sa recunosti. Nici nu vreau sa stiu ce’ai pus de fapt in cartofii aia.
N-ai citit ? Mi-a trecut buba! Cu rivanol si sulfamida! 😀
Vrei? 😛
Krossfire Jianul,
Doamne iartă-mă şi apără! Tătuţule, da’ te-ai născut sub steaua ştiinţei, bre! 😀
Păfurishu’,
Nu de la mercur ascult eu metale. E chestie de hrană spirituală, n-ai tu cum să pricepi. 😀
Orice-am pus în cartofi, n-a fost destul. 😆
Meşterescu’ Vindecatu’,
Bre, le-ai potrivit matale din alt film taman pe subiectu’ ăla, cu uitatu’! 😀
Nah, am avut de la cine invata! Ca doar ai auzul fin! 😀 😀 😀
Pai nu, asculti metale cand ti se face dor de varza (sau de mercur). Si nu, n’am cum sa’nteleg pen’ca eu am mancat dietetic pan’acu’ (varu’ de pe pereti, sapun ras, lipici).
Deci sa’nteleg ca’s mai calita decat varza lu’ tanti Firica de la cartofii aia. N’o fi fost destul o data, da’ putin cu putin se face mult. Acuma imi explic eu multe…
Meşterescu,
Da, bre, sunt mândru de mine! 😀
Vezi ce discipol fain am? 😀
Păfurish,
Ia să schimb eu ingredientele, că văd că mai ai ţinere de minte. 😆
Ma, in ultima vreme mi se intampla sa ma trezesc dimineata si sa mi se para totul nou si frumos. Sigur, dupa primele 5 secunde imi trece. Asa ca mai incearca.
Bre, Pufăi, ştii că o zi are 24 de ore, o oră are 60 de miunte şi un minut 60 de secunde, da? Ei, cele 5 secunde, de care ziseşi, sunt de fapt minute, da’ la orele când te trezeşti, e greu să mai fii şi lucidă. 😀
Tipic masculin. Minutu’ barbatesc e intotdeauna mai optimist si implicit mai lung decat cel femeiesc. Da’ recunosc, atunci cand iti place ceva, se poate sa ti se para ca tine putin. Din pacate, de cele mai multe ori, asa si e.
Vă dă omu’ o oră şi voi vreţi toată viaţa! 😆
Ei, că mai pot spune ceva? 🙂
Sa traiesti Conasule! Si Dumneata Pufarisha! Tare faini mai sunteti! 🙂
Pentru Nelinistitu’: Daca nu voi, atunci cine?
Pentru Manole: Daca nu noi, atunci cine?
Meşterică Nocturnu’,
Frumos, ai? Vezi că încep să tai bilete. 😀
Păfurisha,
Dacă nu voi, atunci unde? 😀
Dacă nu noi, atunci când? 😆
Ei nu, ca nu-i chiar momentul( Pafurish, momentul e moment, ashea cum il intelegi tu, ca si mine! 🙂 )sa contrazic pe cineva! 😀
Si da, cineva trebuia s-o faca si p-asta! 🙂
Si uite’asa, stimati telespectatori, mercurul a ajuns sa masoare minutele.
Nelinistitu’: in varza, candva. Si daca nu in varza, atunci cat?
foarte curajoasa remarca pe care ai facut-o in legatura cu pafurisha, cum ca ea n-are cum sa priceapa chestii de hrana spirituala. nu te-a bagat cu capu-n cada cu apa, pana acu? mai esti viu, sau esti fleici?
Meşteru’ cu Concluzia ca pă Mână,
Aşa, aşa, dă şi tu cu nişte zeamă de solidaritate, să-i crească nasu’ mai ceva ca lu’ Pinocchio când bagă d-alea electorale. 😀
Altcineva decât Păfurişa,
Minutele din grade, bre. Au nu ştiai că există? 😀
Lecteriţa,
Păi, nu vezi că scriu? Trebe să se trezească peste 4 ore şi ea stă la palavre cu oamenii mari. 😀
Pentru toate,
Deci, ce puii mei? Aţi năvălit toate acuma, la ora asta? N-aveţi telenovele? Vase de spălat? Serviciu mâine? Ia, la culcare! 😆
Deci nu ma face sa intru in polemica in ceea ce priveste viziunea masculina deformata asupra dimensiunilor, ca daca te’ntreb in ce se masoara centimetri, nu stii.
Doamna doctor, ei gandesc cu alt cap de’obicei si’n loc de creier, au stomac. De unde si treaba cu hrana spirituala.
OK! Gata! Stingerea! 😀
care stingere, ma? ce , tu esti lampagiul din evul mediu, care striga: locuitori ai cetatiiiiii, este miezul noptii, dormiti in pace! baaaaangggg! care telenovela? ca sunt femeie emancipata, in secolul 21 egzista dan diaconescu. direct! ca de cand ai inghitit varza cu mercur, ai IQ-ul 212
Uitasem că la Nehoiu se prind posturi internaţionale. 😀
Tu să nu pleci că am o reţetă pentru tine. 😀
Ai fost inspirat, schimbasi repede postul… 😀
PS. de unde le scoateti, domne’, ca m-ati omorat!Am ras cu lacrimi si asta inca de dimineata!!!! 🙂
Păi, nu se mai putea! Ne apuca dimineaţa, în puii mei!
Mai sunt şi scăpări, ce boala să fac? 😀
Asa cum mi-o imaginez eu pe tanti Firica, cred ca ai scapat cu greu sa nu iei si la pachet niste varza de-a lu’ nea Cucu alchimistul.
Fain aici la tine, mai vin.
Mersi frumos şi bine-ai venit! 🙂
Aş fi luat la pachet, da’ atârna greu mercuru’ ăla în sacoşă. 😀
you made me lmfao once again. asta ma face sa-mi para rau ca nu mai sunt cititor avid de bloguri.
complet offtopic: felicitari pentru munca depusa. Efortul ti-a fost rasplatit pe masura, blogul tau e in voga. 😀 (ah, inca 2 comentarii la articolul asta si faci suta)
Keep it up! 🙂
Mulţam fain, Cătă!
Ştii cum se zice: spic cu spic, patriei snop! 😀
Succesuri nebănuite pe ramura artistică! 🙂
Pam, Pam! 100!