Varza şi argintul viu
Imaginaţi-vă o după-amiază mult-aşteptată, cu adieri fine şi-un soare moale, cu păsărici triluitoare şi bere neagră, rece. Eu şi Greierică, maifrendu’ meu din copilărie. “Bă, hai să mergem pă la ai mei, că n-am mai fo’ de mult”, zice Greierică. Eram în Nehoiu de vreo două zile şi îmi planificasem să-mi iau la vizionat prietenii de pe vremuri. Azi venise vremea pentru Greierică, personaj care-mi bântuise existenţa toţi anii de şcoală primară.
Părinţii lui stăteau la trei case şi ceva de unde locuiesc ai mei, doar treceam gârla şi eram la tanti Firica şi nea Cucu în bătătură. Tanti Firica era o femeie aprigă şi degrabă a ţi-o da în smalţu’ dinţilor dacă-i cântai pe altă voce decât p-a ei, iar nenea Cucu, săracu’, era un om blând şi bun, care nu vroia să recunoască, decât parţial, că din armăsar de rasă fusese transformat de nevastă-sa în catâr de povară. Oricum, o vizită la părinţii lui Greierică era o experienţă demnă de emisiunile despre supravieţuirea în medii ostile, he-he!
Ajungem la locaţia respectivă, cam pe amurg, aşa. Dăm cu “săru’ mâna” în stânga şi dreapta, ne pupăm, schimbăm două-trei impresii despre viaţă, vremuri şi ai mei, apoi hai să ne punem la masă. Acu’, lăsând la o parte păcatele lu’ tanti Firica, era maestră în asamblatul produselor comestibile şi îi rezultau nişte mâncăruri cu gusturi şi arome de concurs. În ziua respectivă avusesem norocul să prindem varză călită cu afumătură şi roşii, o minunăţie absolută, nu alta! Acompaniată de nişte ardei iuţi şi stinşi cu ceva ţuică de-a lu’ nea Cucu, ce să mai zic? Merita cu prisosinţă turuiala perpetuă exercitată de mă-sa lu’ Greierică pe trompetele lui Eustache din capu’ meu.
Pe când mă concetram să-i răspund la o întrebare legată de haiducia organelor statului (că era şi o politiciană ce ardea conversaţii cu pasiune), mi s-a părut că am descoperit în farfurie un ingredient care nu-şi avea locul acolo. Era suspect şi se prezenta sub formă de bobiţă metalică. Pofta de varză s-a dat dispărută instant. Văzându-mă că nu-i răspund şi că număr măraru’ din farfurie, tanti Firica s-a autosesizat nervos: “Ce e, ce nu-ţi convine?”. “Ce e asta?”, am întrebat timid, plimbând mărgica fluidă pe margine farfuriei. “Eh, ce să fie, dragă”, făcu nervoasă din cale-afară mă-sa Greiericului. “Nişte mercur, na!” Dacă îmi ieşea un caşalot din cana cu apă, nu cred că eram la fel de surprins. “Hmmm, măică-mea face varza altfel”, am încercat eu o glumă. “E varză cu metale, bă, hă-hă!”, râdea bou’ de Greierică. “E special pentru rocări ca tine, hă-hă!”, a continuat el. Am râs şi eu strâmb, da’ nu m-am mai atins de varză, ci am ras rapid două ţoiuri cu ţuică, ca să uit.
Ulterior am aflat ce se întâmplase chiar de la tac-su lu’ Greierică. Nea Cucu găsise un termometru d-ăla, de pe vremuri, de băgat în gură, subţiori sau cur (după caz ori dispoziţie) prin magazie şi, vrând să vadă dacă mai e bun, s-a dus deasupra oalei cu varză să-i facă proba. Evident, acesta a făcut un insesizabil pâc! şi dramul de mercur a dispărut în oală. Tanti Firica, vigilentă din fire, l-a văzut pe nea Cucu amuşinând oalele şi l-a prins în fapt cu măsurătoru’ de grade corpolente. A dat cu vreo doi, maxim trei draci după el şi a făcut pierdut definitiv mercurul amestecând varza cu o lingură de lemn. “Nu ţi se pune-n cur, dragă! Doar nu aruncam o oală de varză pentru nişte mercur, acolo!”, a încheiat ea povestea.
Încă mai mişc, mai am dinţi, păr, vederea mi-a slăbit un pic (sparg nuci de cocos acuma, he-he!), deci mă-sa lu’ Greierică a avut dreptate şi de această dată. A dracu’ muiere!
109 Comments
Hmmm… din cate stiu eu, mercur se gaseste si in amalgamul ala folosit de dentist pt plombe si in niste laxative si diuretice si in mascara. A, si in niste picaturi pentru ochi parca 😆
Feeling better now? 😀
vai de mer-curu tau, frate 🙂 CUm naiba? Astea de le povestesti tu, is pe bune, sau sunt doar produse de testicolele imaginatiei tale? Ca parca prea ti se intampla numai tine, toate 😀 Oricum, bine c-ai spalat cu tuica, asta este antidotul perfect cand dai de mercur in varza!
Greierica supravietuise in mediul ostil, deci, cum inca mai aveai cu cine sa frenduiesti, nu trebuia sa-ti faci probleme!
La urma urmei, o bobita de mercur te facea pe tine?
Io cred ca Tanti Firica vroia sa te caleasca…ca pa varza! 😀
Ps. dupa al 3-lea tol cu tuica, punem pariu ca mancai si varza??? Iote ce inseamna sa nu bei destul! 😀 😀 😀
Agreez PS-ul lui Manole.
Asa s-a calit mercurul!
Brontozăurel,
Da, m-ai liniştit! 😀
Iote că, dacă nu-ţi dai seama, merge şi ca digestiv. 😆
Neamţu’,
Bre, adevărul e mereu pe la jumate, he-he! Pe la jumatea sticlei de ţuică, adică. 😀
Meşteru’,
Aşa e, bre! Nu mercuru’ mă făcea, da’ cine ştie ce reacţii se produceau prin mine, de ajungeam ca băiatu’ ăla din “Cei 4 fantastici” seria a doua, Silver Surfer! Ăla e clar că a fost pe la tanti Firica. 😆
Mădălina,
Da, he-he! Nu ştiam de ce boala ţiua detectoru’ de metale prin aeroporturi, chiar dacă trecem prin el numa’n chiloţi. 😆
intentia ta e laudabila, regulile job-ul sunt drastice…fara de youtube…deci ce pusesi aici, ca nu vaz nimic, da’ daca imi zici de nume poate vad si eu pe trilu 😀
Si ce, Silver Surfer nu surfaia la lumina stelelor…tot un fel de veioze! 😛
Ha, Meştere! Ce boala job ai? Eşti mai tare ca mine cu vacanţele la veioză! 😀
Iote pe cinemagia un trailer.
Ştiam doar despre mercur injectat în portocale, cu varză încă n-am încercat…
Merită, o dată…
MISTOOOOOOO! La ala imi zice ceva cu not found! 😀 😀 😀
Job de job, ce draq! 😀 😀 😀
Gata, terminai si io cu frunzaritul si completatul si zapacitul ochilor in 18 pagini…ca atatea ajunsera pana la sfarsit! Neeee, ca nu ma grabesc sa le arat…ca astia imi dau altceva de munca! 😀 😀 😀
Nu ştii că face parte din legea lui Murphy? Să ai tot timpul o hârtie în mână, că te crede lumea ocupat. 😀
Uite, uite sau uite! Na! Mama lor de cenzurişti! 😀
Ultimul link e din film. Ca să ştii cu ce să începi. 😀
Bre, io mi-s ca mercurul…io nu-s ca tine sa-l servesc, da?! 😛
Adică eşti viu sau în varză? 😀
😛 Bre , viu! Ca varza abia ce-am terminat-o! Doar iti spusei! 😀 😀 😀
Şi da, p-astea le-am vazut! Tinand cont ca Silver Surfer a ajuns la seria a doua…nu-i chiar ashea de rau! Io, in locul tau, as da repede o tura la Tanti Firica, poate ca mai are ceva varza cu termometre! (uzate, ca ale ne , nu dau gustul bun! ) 😀 😀 😀
Varza cu metale ? 🙂 🙂 🙂
Chiar ca e ceva de super competitzie
🙂 🙂 🙂
Manole care-i şi întrece,
Pe la noi se zice că nu te poţi pişa în gustu’ omului, da’ nişte mercur poţi să pui… 😀
WhiteWolf,
Io cred că le zisese ăla, Greierete, că sunt rocăr adevărat. Şi cică ar mai face bine la măsele şi amigdale: scapi de grija lor! 😀
“Tanti Firica era o femeie aprigă şi degrabă a ţi-o da în smalţu’ dinţilor dacă-i cântai pe altă voce decât p-a ei”…
eu ma intreb :”cum de ai scapat cu smaltu’ intact ca doar n-ai mancat tot din farfurie?”
Îi zâmbea aşa de viu argintu’ dintre dinţii mei, că i-a fost frică să m-atingă. 😆
De unde se vede ca nu erai la prima vizita! 😀
Nelinistitu’ pe la noi se zice că, ce-i al fiecaruia e pus de-o parte! Ce sa fac IO, cu seria a II a ??? 😀
Da, bre, ştiu, deşi, uitându-mă prin jur, zic că încă n-am găsit ce-i pus deoparte pentru mine. 😀
Ca tot ce se face în ziua de azi, nu există legătură între serii. 😀 Deci, capeţi experienţă… 😀
Bre, sa-ti numeri in fiecare dimineata toate 5 membrele 😀 sa fii sigur ca nu ti-o mai crescut ceva (nenatural, av cors) peste noapte 😛
Bre, poate la tine ies 5, la mine-s 6 demult, de-atuncea, că mi-a mai crescut unu’ mic, şi pentru orăşence. 😆
Bre eu nasul nu-l pun la socoteala, doar socoteala o pun la numaratoare :))
Io nu ştiu, bre, cu ce dai matale la orăşence, da’ io sigur nu cu nasu’. 😆
Voua vi s-au spart termometrele! Aha! 😀
Eu sunt scuzabil, am fost victimă nevinovată… 😀
Ete drace, vă ruşinarăţi! Tanti Firicaaaaaa…! 😀 😀 😀
…Asa, dupa ‘jdeani in care Adrian s-a bucurat de bucatele delicioase de la tanti Firica, si-a dat seama ca a primit si un bonus: a devenit imun la toate otravurile cunoscute de om, cu arsenicu’ si cianura in frunte, sa nu mai vorbim de mercur, pe care il are depozitat in talpi ca sa nu-l ia vantu’. Si sigur nu te-atinge nici o gripa, zburatoare sau guitaitoare sau inotatoare.
PS Si sar’na pentru includere intre bloagele infratite 🙂
Meşterescu’,
Las-o, bre, că tocmai o pune de nişte sarmale cu plutoniu sărăcit. 😀
Luana,
Mercuru e pentru echilibru, mai ales la beţie, he-he!
Io mulţam pentru includere, noroc că-s vigilent din fire, că tu, braşoveancă discretă, nu ziceai nimic. 🙂
Frecventa si intensitatea betiilor e direct proportionala cu cantitatea de mercur acumulata? :))
Pai no, de ce sa zic? Tin pentru mine, si dau mai departe 😉
Sal’tare!
L-ai întrecut pe ăl cu coarne, tuţule!, cu povestea asta.
Da’ şi tu eşti nu numa’ un om greu acuma, ci şi un om tare-tare, poţi indica şi temperatura dar şi câte grade are ţuica 🙂
Luana,
Invers, cantitatea metalică e proporţională cu beţiile, că numa’ după ce afli îţi vine să dai fără număr peste cap. 😀
A-ha, mulţam fain! 🙂
Bordelezu’,
Aloha, bre!
Dacă bag un deget în ţuică sau apă fiartă, mi se ridică mercuru’ pe mână. Nu dau greş niciodată! 😀
E prima data cand te citesc,dar m-am amuzat grozav!
Bine-ai venit! 🙂
Acuma, doar n-o să pleci aşa de repede, mai stai un pic! 😀
“mi se ridică mercuru’ pe mână” 😛
Păi, dacă aia e sonda pentru lichide… Nu mă forţa la imaginaţie! 😀
Aha, ti se bulbuca si ochii, m-am prins! 😀 😀 😀
Depinde în ce-mi bag sonda. 😀
Am evitat sa-ti zic…da’ pa’n la urma e musai ca trebuie!Nu de alta da’ ma roade! 😛
Dupa cum l-ai descris pe nenea Cucu “din armăsar de rasă fusese transformat de nevastă-sa în catâr de povară”…bre,sa te intreb de unde atata experienta??? La’s ca stiu ca esti un bun observator! 😛
este reconortant să constaţi că în instituţiile publice şi private chiar se munceşte
mă bucur că sunteţi bine 😉
eu “iau mercur” de mică şi cred că m-am imunizat şi la varză… tanti-ta-i pe gustul meu deşi nu-s feministă, văz că au şi nenii “metoda lor”(te pui?)prea-l plîngi săracul… eu cred că se baza pefaptul că el nu o să mînînce 😆
şi… mă prind io mai greu da’ acuma-s lămurită de ce m-ai chemat şi de ce “sărut-mîna” alea
hm… era şi păcat să ratez aşa o reţetă de varză
merci, am notat-o şi pe asta dar insist: găteşte-mi(şi)ceva pentru PICASSO 😆
editează: erata- reconfortant 😉 scriu pe genunchi şi mă saltă gropile din drumurile patriei
Adi, mai ai nevoie de pila aia de unghi? 😀 😀 😀
Manole 1,
Eu recunosc că sunt sclavul dorinţelor femeii care este. 😀
Mulţumit? 😆