Nimeni și nimic nu prezicea cât de deosebit o să fie anul pe care toată lumea îl va ține minte, supranumit și ”douăzecidouăzeci”.

Desigur, majoritatea îl vor uitat din cauza pandemiei și toate evenimentelor conexe.

Eu o să mi-l amintesc ca pe anul fulminantului debut personal la titrata editură Junimea, care m-a onorat cu publicarea cărții O istorie cu muște și alte povești vii pentru copii.

Volumul amintit este cu atât mai special cu cât este rezultatul colaborării cu o minunată și talentată prietenă, Wendy van der Zee, care mi-a colorat textele cu inspiratele și preafrumoasele ei desene.

Am mai bătut pe la felurite porți întru alte apariții editoriale, dar n-a fost să fie din pricină de pandemie, însă mă îndrept cu încredere și speranță către anul ce va fi să vie.

Vă mulțumesc tuturor celor care m-ați citit și mă citiți în continuare, deie Bunul Dumnezeu să ne citim/vedem sănătoși și voioși într-un viitor nu foarte îndepărtat, zicând aci de anul ce tocmai se pregătește să ne intre în viață.

Sănătate și la mulți ani vouă și celor dragi!

Dragi prieteni, cu maximă fericire în inimă și profundă bucurie în suflet, vă anunț că O istorie cu muște și alte povești vii pentru copii a apărut la prestigioasa Editura Junimea.

Este o cărticică pentru copilași isteți, are o sumedenie de povestiri faine la care am alăturat inspiratele și preafrumoasele desene ale bunei mele prietene Wendy van der Zee, căreia îi mulțumesc și aici pentru răbdare, efort și dăruire.

Domnul Lucian Vasiliu, directorul editurii, spunea despre carte că ”arată bine din toate punctele de vedere” iar despre autor că are ”har, substanță, spirit ludic”.

Le mulțumesc din suflet domnului Lucian Vasiliu dimpreună cu excelenta sa echipă junimistă și deie bunul Dumnezeu și sfânta Muză să mai facem una-alta.

Vă invit să vă convingeți de toate cele de mai sus, pentru că, nu-i așa, după cum însuși marele cronicar Miron Costin spunea ”Nu e alta mai frumoasă şi de folos în toată viaţa omului zăbavă decât cititul cărţilor”.

Pe la începutul anului ce tocmai se pregătește să plece, mai precis prin februarie, în rececnzia la antologia 1918 – Ce-ar fi fost dacă n-ar fi fost. Istorii contrafactuale, domnul Radu Ilarion Munteanu scria pe blogul domniei sale următoarele: ”Când citeşti un titlu precum Venise iarăşi toamna şi nălucile cântau la vioară, te aştepţi la o proză cu accente melancolice. Chiar lirice. Exact cu asta eşti servit. Toate celelalte texte care au răspuns la temă au apelat, în diferite moduri, la ficţiune. La fantastic chiar. Adrian Voicu propune o soluţie de extremă subtilitate. E cea mai emoţională piesă din ansamblu. Cumva un pandant al distopiei dure din O vizită la 1925.”

Lucru care nu numai că m-a bucurat peste poate, dar m-a și onorat extrem cu atât mai mult cu cât în antologia respectivă semnează autori precum Mihail Gălățanu, Radu-Ilarion Munteanu, Şerban Tomşa ori Dănuț Ungureanu.

Apoi, de Ziua Copilului am lansat cu mare hai Astă seară râdem în familie în prezența minunatei mele editoare, Loredana Tîrzioru, și a unei mulțimi de prieteni știuți ori abia cunoscuți.

Mulțam fain că ați fost alături de scrierile mele și-n anul ce se duse și deie Domnul să ne recitim sănătoși și-n anul ce bate la ușă.

La mulți ani cu sănătate și cărți faine!

Dragi prieteni, cu mare bucurie și nedisimulată veselie, de Ziua Copilului și cu ajutorul minunatei edituri timișorene Brumar, măiastru condusă de Loredana Tîrzioru, am lansat Astă seară râdem în familie.

A fost puzderie de prieteni, care anunțați, care surpriză, care cu copii, care cu copiii altora, ce mai! A fost tare fain să văd lumea bună și nebună!

Gongul a fost bătut de Loredana, care a subliniat că volumul de față reprezintă o premieră în arealul literar românesc, nu atât prin umorul care explodează din paginile sale, cât prin faptul că, și aici citez, ”mă, Adiță, mai toată lumea a trăit ce-ai scris tu, dar nimeni nu le-a pus așa de fain într-o carte”.

A mai zis că neapărat trebuie să mă urmăriți atât online, cât și prin cărțile trecute – referindu-se aici și la prea-vesela Giurumele, micele și alte aventuri, care a apărut la Târgul de Carte Gaudeamus București 2018 – dar și prin aparițiile viitoare.

Subsemnatul care mă reprezint, care din cauza stilului românesc de a nu avea aer condiționat în baritai târgul de carte, am transpirat ca un cal huțul aflat în mod „tracțiune la deal”, mi-am exprimat nu fără evidente emoții bucuria de a vă vedea alături și am dat citire unor haioase capitole din vedeta lansării, ”Astă seară râdem în familie” – ”Urâtul”, ”Lichid de parbriz” și ”La iarbă”.

A urmat surpriza lansării pentru auditoriu, a anului, pentru mine, surpriză reprezentată de Doamna Profesoară Daniela Ivan, cea care mi-a pus franceza pe limbă în Școala Generală Nr. 1 din Nehoiu în urmă cu, hăt!, decenii. Am reușit să disimulez bine, zic eu, lacrimile și fâstâceala în urma discursului elogios al Doamnei Profesoare.

Autografele s-au împletit cu pozele individuale, pe familii ori de grup , iar îmbrățișările cu pupăturile în aceleași moduri.

Aș zice că a fost una dintre cele mai pupăcioase lansări, atmosfera familială și familiară dând pe dincolo de gardurile invizibile ale lansării.

Felicitări Loredanei pentru sonorizare – a fost exact cât să ne auzim peste zumzetul agasant și specific târgului în zi de maxime lansări.

Închei relatarea în stilul cărții, cu o altă povestire.

Ajungem acasă și din vorbă-n gând și email în SMS, exclam către jumătatea mea mai bună:

– Aoliooo, iubirea mea, cu Bookfest-ul și lansările astea, am uitat să fac de declarația de impozit!

M-așez pe canapea și oftez, așa.

Nevastă-mea nu răspunse, dar a apărut lângă mine Acceleratorul de Particule.

– Lasă, tati, spuse el cu o fețică serioasă, mângâindu-mă pe cap, că o să fie impozite și la anu’!

Vă mulțumesc mult, dragii mei, mi-ați umplut inima de bucurie și sufletul de fericire.

Deie Domnul ca voi și ai voștri să rămâneți veseli și frumoși și să ne vedem cu bine la următoarea!

Poze de la eveniment găsiți aici.

Update: Filmul lansării aici.