21

Acasă la Lucia Verona – Evadarea 10

Posted by Neliniştitu' on 25 May 2009 in Evadări |

În cel de-al IX-lea an de graţie de după două mii, a 24-a zi din mai, s-a materializat de pe monitoare în Ogrezeni, într-un loc umbrit de tei şi cireşi, mişcarea online ce a debutat la începutul acestui an, ca un protest la nesusţinerea culturii pe motiv de criză.
Drumul până la Ogrezeni, o comună lungă, lungă, dincolo de Bolintin Vale sau Deal, nu mai ştiu care e mai departe de Bucureşti, a fost lejer, cu asfalt bun şi mii de maci care înroşeau maidanele rezultate în urma numeroaselor căsoaie iscate în diferite stiluri care mai de care mai chicioase.

Până la casa d-nei Lucia Verona am ajuns după GPS (lucru pe care nu l-a reuşit  şi George Şerban, he-he!), o poză de pe blog şi una de pe e-mailul lămuritor primit de la dânsa.
Multă verdeaţă, pomi, floricele, tanti cu broboadă, linişte, guguştiuci, păsăruici, cocoşi virili la beregăţi, miresme naturale, ca la mine la Nehoiu, ce mai, nici nu ziceai că eşti la doi paşi de Bucale.

În jur de unşpe şi ceva au început să curgă invitaţii. Cu o juma’ de oră peste miezul zilei, erau pregătiţi pentru sesiunea inaugurală a Festivalului Literar Lili de la Ogrezeni, oameni cu ştate adevărate în literatura contemporană, aspiranţi, debutanţi şi bloggeri de mare soi. Au semnat condica de prezenţă poeta Monica Mureşan, actriţa Florentina Tănase, Lilick, George Şerban, Renata Friedenberg, criticul Andreea Dumitrescu, sub patronajul d-nei Luciei Verona şi a d-nului Denis Dinulescu, doi dintre iniţiatorii „mişcării” Lili.

Alături de Honoria Diaconescu, Traian Rotărescu şi Adrian Socaciu,  care au citit fragmente din creaţiile proprii, am citit un fragment din cartea „Între două decolări” şi pot să afirm cu mândrie că am primit numai aprecieri pozitive. O fi de bine? Asta numai istoria o va demonstra, he-he!

După degustarea materialelor lecturate, s-a trecut la încercarea papilară a minunatei „salate dramatice” (cartofi, mere, curry + alte ingrediente secrete) produsă de mânuţele inspirate ale d-nei Lucia „numai la zile mari şi Revelion” (citat Anda, copilotul dintotdeauna al amfitrioanei noastre), a brânzei de Obedeni asortate cu felurite mezelării şi, nu în ultimul rând, a „salatei Ogrezeni”, cu ingrediente din partea locului, care va deveni marcă înregistrată datorită măiestriei lui Eszti, o doamnă de mare suflet, hărnicie şi pricepere, care-şi are rădăcinile în ungurime, pe plaiurile unde mă simt eu cel mai bine (Harghita).

Până pe la ora 18:00, îmbolnăviţi de linişte („bă, da’ nu trece un camion, un claxon ceva, pe-aici” – George Şerban) şi de aerul curat, ultimii luptători (Lucia, Anda, Lilick, George Şerban, Eszti şi moa) au luat, cu greu şi regret, calea Bucureştiului.

S-a râs mult, s-a mâncat bine şi ecologic (salate, crănţănele, eugenii), iar ineditul întâlnirii şi lejeritatea manifestării participanţilor, m-au făcut să mă simt atât de familiar locului şi oamenilor pe care-i văzusem pentru prima oară. O descriere “avizată” de către “conducere”, he-he!, precum şi imagini de la eveniment găsiţi aici.
Mulţumiri d-nei Lucia şi tuturor celor care au concretizat în sentimente „live” online-ul.
A fost acasă…

Tags: ,

21 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copyright © 2008-2022 Neliniştitu' All rights reserved.
This site is using the Desk Mess Mirrored theme, v2.5, from BuyNowShop.com.