21 November 2026

Organu’ şi măru’ dilematic

Un aeroport oarecare din ţara asta…
Eu, aproape singur în aeroport, doream să intru…
La controlul cu raze, o grasă-plotoneră şi un sergent-major cu ochelari de soare Dolge & Cabbana, ambii sereişti. Grasa părea simplă în gândire, el părea fante de Dorobanţi.
Mă golesc într-o ladă de metale (chei, curele, telefoane) şi pun sacul de umăr pe bandă. Trec prin filtru… „OK!”, zice fantele.

Încep să mă uit după chestiile care trebuiau să iasă din filtru şi nu mai ieşeau. Grasa îşi scotea bulbucii ochilor pe monitor şi nu ştiu ce dracu’ văzuse suspect. Cum se uita ea, aşa, precum capra la frunză, începu să sune aprig un telefon. Pulea se uită la buzunare, buzunarele la el, grasa la mine, eu mă uit în monitoru’ de la filtru şi exclam: „E telefonul meu, îl excită razele X , de câtă vreme a stat p-acolo!”. „Ha-haaa!”, îşi iţi grasa plombele la mine. „Auzeam, da’ nu descopeream sursa, ha-ha!”.

Dă bunul Dumnezeu şi scoate lada cu mărunţişuri, şi rucsacul. Îmi recuperez telefoanele, metalele, da’ când să pun mâna pe sac, mă izbesc de o mână groasă şi pufoasă precum pâinea turcească: „Nu puneţi mâna, eu îl manevrez!”. Zâmbesc vizibil şi mă dau la o parte. Mi-a scos piesă cu piesă cele 7-8 monezi dintr-un buzunar, stick-ul de memorie, apoi actele, din altul, apoi banii de hârtie, încărcătorul de telefon, mp3 player-ul, agenda şi mărul…

Maru' radiat

Încerc să iau mărul. „Nu, lăsaţi-l aici!”, porunceşte grasa, împresurându-mi fructul cu polonezii (nişte cremvuşti mai groşi) ei hrăniţi bine. „Păi, aş vrea să-l mănânc”, o încerc eu. „Nu, îl mâncaţi p-ormă!”, făcu ea aproape ameninţător. M-am retras precum un căţeluş speriat de tunete.

După manevra asta, grasa ia sacul, îl pune pe bandă şi-l vâră iar la X-uri. De la distanţă, mi-arunc şi eu privirea pe monitor, curios ce dracu’ o vrea dementa să descopere. Stă, se uită, se întoarce, apoi mă întreabă: „Ce e asta?”. „Mărul”, zic aproape râzând. „Aaaa, da…”, face ea şi scoate sacul din filtru. Dau să pun mâna pe sac, ea mă opreşte iar, îl desface, scoate mărul, se uită la el, îl vâră la loc, iar sacul ia din nou drumul razelor dătătoare de imagini prin penetrare. Ce v-am povestit s-a mai repetat de două ori, exact cu acelaşi ritual „ce e ăsta?”, „măru’”, „aaa, da”…

Răbdarea pe care mi-a dat-o natura-mamă s-a terminat după patru introduceri ale sacului, cu tot cu măr, în filtru şi n-am mai rezistat: „Doamnă, înţeleg că e o problemă cu sacul. Pot să vi-l las să-l studiaţi câteva ore, dar vă rog să-mi daţi mărul, că la cât l-aţi iradiat, mi-e frică să nu mi s-aprindă ochii ca reflectoarele de la 20th Century Fox şi să-mi răsară arcuri electrice între măsele când oi muşca din el”. „Imediat, domnu’, imediat”, face ea la fel de preocupată în studiul monitorului. „E aparatură nouă şi sensibilă şi trebuie să ne familiarizăm cu ea”. „Păi, pe mărul meu, doamnă? Îl scoateţi, dracu’, răscopt! Dacă ştiam că vă familiarizaţi, puneam lângă el nişte zahăr şi scorţişoară”, făcui eu râzând. „Imediat vi-l dau. Silviule!”, făcu ea către fante. „Silviule, ce dracu’ e asta?” Fantele veni agale, cu ochii întredeschişi şi gura căzută, cu mâinile arcuite ca după cărat îndelung de pepeni, ce mai, abia-şi ţinea băşinile-n frâu şi cu greu se suporta mergând …

Ajunge lângă grasă, asta repetă întrebarea şi pune un polonez pe ecran. După două secunde aud răspunsul fantelui, care m-a făcut să izbucnesc în hohote nestăvilte, mult timp după ce am părăsit încăperea: „Ăsta-i fermoarul, Maricico, fermoarul!”.

PS: N-am mai mâncat măru’, că a suferit mutaţii, he-he! Poza cu fructu’ isterizat de radiaţii a fost preluată de aici.

34 thoughts on “Organu’ şi măru’ dilematic”

  1. ha,ha,haaaa! data viitoare incearca cu un pepene, ca-n bancul cu refacerea virginitatii. mi-a povestit nepoata-mea, cand a plecat in luna de miere, la aeroport i-a desfacut valiza cu lucrusoare puse cu grija, ca o mireasa proaspata, si i le-a imprastiat prin toata camera, ca nu gasea o bulina metalica de tot aparea la raze. dupa vreo ora au gasit in dublura gemantanului un lacatzel cu care se incuia valiza.

  2. nu esti normal, e clar!
    Multumesc pentru rasul de luni de dimineata! 🙂
    Cand am vazut mijlocul marului de unde ne-ai trimis…bre,la primul lucru la care m-am gandit: “e minora”!! E prea roz! 😛

  3. Tocmai de aceea, te tragem de maneca sa nu infractezi cu ceva! 😀 😀 😀
    Vrei sa se impiedice aia de la aeroport, de codul de bare pasaportean? 😀

  4. Adrian, n-ai înţeles nimic ! Silfida poftise la măr şi tu te-ai făcut că nu pricepi, sau ai fost zgîrcit…

  5. Io cred ca era Marul Ispitei!
    Pacat insa ca Grasa nu stia ce-i ala fermoar…hmmm, ai avut o ocazie unica Neli dear…daca jucai in piesa Adam si Eva…se alegea praful de pacatul originar…Din cauza ta, puteam fi nemuritori! 😀 😀 😀

  6. Meşteru’ cel Şmecher,
    Da, dacă nu era grasă, ci bună, dacă nu era fermoar de rucsac, ci de pantaloni şi dacă nu era fermoar de te pişi pe el, ci de te pişi pe tine. 😆

  7. Bine ti-a facut! Si sper din toata inima sa fie doar inceputul! 🙂

    Ce faci???? Sa nu te prind ca te rusinezi si te apuci sa ne servesti cu ceva(imi ajunge c-am vazut ce buna iese mancarea noaptea si aseara la 22,30 faceam fasole cu ciolan)! Nu, nu nici cu mere! 😀 😀 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.