Problemele de mate, colega de bancă şi promoţiile la felurite chestii

Vă spusei acu’ ceva vreme că, periodic, mă apucă dorul de meleagurile natale, lucru aproape normal, zic, care se poate întâmpla oricui, la orice vârstă.
Eh, şi cum stăteam cu doru-n sânge, numa’ ce mă pomenesc pe la o bună şi veche pretenară, fostă colegă de bancă din şcoala generală şi pe care viaţa o ţintuise pe plaiurile pline de neprevăzut ale Buzăului.

Bucurii, amintiri, reproşuri politicoase gen „n-ai mai dat şi tu un semn, nesimţit de Bucureşti”, răspuns decent, „vezi că ai făcut pleonasm”, „ce fac ai tăi?”, „da’ ai tăi?”, „merge serviciu’?”, „pe pizda mamii lor de dobitoci, că ne jupoaie de zile!”, „lasă, bine că-i Nicu aranjat (bărbac-su, n.a.)!”, „eh, cât o mai merge şi la el, c-a fost prost şi nu s-a dus în Germania, la soră-sa, că acuma aveam şi noi un viitor mai altfel”, şi aşa mai departe.

După nişte potol pregătit în grabă, că, deh, „ţ-o fi foame de pe drum!”, încheiat citatul, numai ce mă relaxam la o televiziune pe cablu, când îmi sare-n ochi ăla micu’, Gigel. Cred că era clasa a doua sau a treia, n-am reţinut exact, că era destul de trist cu caietul care-i atârna în mână ca o găină proaspăt pornită către jumulit. „Care-i treaba, tinere?”, mă dau eu „human friendly”.
Piciul se uită la mine aproape uimit şi bălmăjeşte: „Huh, matematica asta….” „Ia vino la mine, că le-om da de cap”, afişez eu un zâmbet plin de speranţa şi dorinţa de ajutor. „Ce-ai de făcut?”, iau eu caietul. „Am avut de compus şi de rezolvat nişte probleme şi nu ştiu dacă-i bine”, mormăie piciul. Trecem în camera lui, la birou, deschid caietul de lucru, că aşa era procedura, întâi pe ciornă şi apoi pe curat, şi încep să mă minunez. Read more…

Tags: fun, poveşti, râzi

Frăţia volanului şi poliţaiu’ de gaşcă

Mai ieri a sosit şi rândul meu să scot capu’ pe geam şi să văd c-a năvălit muguru’ ierbii şi găinaţu’ vrăbiuţei peste Matizel. Am purces rapid la spălătorie, i-am redat Matizacului culoarea originală, am inventariat petele de rugină, i-am schimbat mirosul interior, am scos aerul din rezervor şi am setat capul compas către Nehoiu.

Eh, sar etapele intermediare şi ajung la Berca, unde pretenarul Greierică, având funcţia de vecin şi vajnic partener de aventuri în copilăria-mi, făcea autostopul. „Ce mai zici, mă, Greierică puţă de furnică?” „Aia-aia! Tu când îţi iei maşină?” „ Vezi că te fut exact în gât şi te cobor din mers fără să te-anunţ!” „Hă-hă! Tot glumeţ ai rămas!” „Ce mai face mă-ta, tac-tu, mai trăieşte Flocosu’ (un duşman comun, n.a.)?” „Bine, bine, mai trăieşte, dă-l spre pizda mă-sii de limbric cu pilozităţi.” „Ce-ţi mai face soacra?” „Dă-te-n mă-ta, că eu nu te-am înjurat!” „Da’ Maria, Geanina, Lucreţia (nişte cotizante de pe vremuri, ce erau la noi în organizaţia de UTC) pe unde mai joacă?” „S-a-ndurat Dumnezeu de ele şi le-a măritat una la Şeţu, una la Pătârlage şi ailaltă pe la Siriu.” „Nu se poate, serios?” „Să moară mama!” „De acord!” Read more…

Tags: fun, poveşti, râzi