Frăţia volanului şi poliţaiu’ de gaşcă
Mai ieri a sosit şi rândul meu să scot capu’ pe geam şi să văd c-a năvălit muguru’ ierbii şi găinaţu’ vrăbiuţei peste Matizel. Am purces rapid la spălătorie, i-am redat Matizacului culoarea originală, am inventariat petele de rugină, i-am schimbat mirosul interior, am scos aerul din rezervor şi am setat capul compas către Nehoiu.
Eh, sar etapele intermediare şi ajung la Berca, unde pretenarul Greierică, având funcţia de vecin şi vajnic partener de aventuri în copilăria-mi, făcea autostopul. „Ce mai zici, mă, Greierică puţă de furnică?” „Aia-aia! Tu când îţi iei maşină?” „ Vezi că te fut exact în gât şi te cobor din mers fără să te-anunţ!” „Hă-hă! Tot glumeţ ai rămas!” „Ce mai face mă-ta, tac-tu, mai trăieşte Flocosu’ (un duşman comun, n.a.)?” „Bine, bine, mai trăieşte, dă-l spre pizda mă-sii de limbric cu pilozităţi.” „Ce-ţi mai face soacra?” „Dă-te-n mă-ta, că eu nu te-am înjurat!” „Da’ Maria, Geanina, Lucreţia (nişte cotizante de pe vremuri, ce erau la noi în organizaţia de UTC) pe unde mai joacă?” „S-a-ndurat Dumnezeu de ele şi le-a măritat una la Şeţu, una la Pătârlage şi ailaltă pe la Siriu.” „Nu se poate, serios?” „Să moară mama!” „De acord!”
Mai râdem, mai glumim, mai oprim să facem un pipi la o benzinărie şi vede Greierică o gumă la casă. „Iote, bă, câine, au scos românii gumă de mestecat NELU!” Opresc, mă uit şi eu, apoi pufnesc într-un mare râs. „Necultule, n-ai mai exersat literele de la coada alfabetului, ha? Este NEW, taur castrat, nu NELU!” Râdem către împrăştierea fălcilor, apoi îi dau din nou scânteie lu’ Matizel.
Scăpăm teferi de serpentinele de la Ciuta, renunţ să-l las pe Greierică la Ojasca (prietenii ştiu de ce, he-he!) şi o luăm lejer prin Vipereşti. Şi cum mergeam noi aşa, regulamentar, cu 70-80 prin Vipereşti, numa’ ce începe să se manifeste proverbiala “Frăţie a Covrigului” (volanului, n.a.): cei ce veneau pe sens opus îmi ofereau cu dărnicie flash-uri! Mulţumesc frumos, trec pe modul „50” şi, peste doi kilometri, pe sensul meu văd colecţionarii de amenzi. După încă doi kilometri, pe sensul celălalt zăresc alţi colecţionari. Ştiţi că sunt gentleman, ce nodu’ meu, aşa că am început să dau şi eu flash-uri celor ce urmau să-şi bage buzunaru-n pericol.
După încă un kilometru am început să primesc alte flash-uri de economisit banii. La rându-mi, dădeam cu faru’, iar Greierică le făcea semn din mânuţă că îi aşteaptă şi pe ei „bad boys” în spate. Şi tot aşa, dă-i cu faru’, dă-i cu semnu’ până la Pătârlage când s-a produs minunea. La o curbă, am luminat într-o Dacie de pe vremuri, dar numai după ce-a trecut pe lângă mine am văzut că scria pe ea foarte discret şi ars de soare “Poliţia”. La ieşirea din Pătârlage m-a oprit un echipaj. „Am belit-o, Greierică, futu-te-n cur pe mă-ta, numa’ tu eşti cu ghinionu’!”, am găsit eu scuza. „Eşti prea bun, bă, ăsta e cusuru’ tău, hă-hă! Ce prost eşti! Auzi, să faci cu faru’ la gabori, hă-hă!”
“Să trăiţi, sunt gradu’ cutare, prezentaţi actele, unde mergeţi etc.” „Bună ziua”, afişez eu zâmbetul de protocol, “revin pe meleagurile dumneavoastră după o îndelungată şi nemeritată absenţă, cu gândul să ajung la ai mei, la Nehoiu.” „Aaa, sunteţi din Nehoiu?”, zice nenea frunzărindu-mă la documente. „Afirmativ!”, răspund eu pe limba lui. „Al cui sunteţi?” „A lu’ nea Costică de pe gârlă.” „Nea Costică de la Spital?”, face organu’ ochii mari. „Exact!”, răspund eu cu speranţă, nădăjduind că nu o fi făcut taică-miu vreo nefăcută cu vreunul din neamul lui. „Aaa, păi îl ştiu pe nea Costică. Are ăl bătrân maşina la reparat la el. Îl salutaţi din partea mea.” „Eheee, bineînţeles, cum să nu!”, răsuflu uşurat. „Atunci, dacă tot mergeţi acasă, îl întrebaţi cât costă lucrarea pentru taică-miu, şi-o plătiţi dumneavoastră, ca să nu vă dau amendă, da? Că nu-i frumos să vă reglaţi farurile pe maşina poliţiei!”, mai râde organu’ şi-mi dă actele.
„Hă-hă! Bă, mişto era să-ţi fi dat şi amendă, şi să-i plăteşti şi lucrarea lu’ tac-su!”, a râs Greierică după ce ne-am depărtat.
Am renunţat să-i mai răspund, da’ trebe să vorbesc cu ăl bătrân cum să fac ca scaunul din dreapta să fie dotat cu „Eject” ca la Mig-uri.
36 Comments
Nu stiu ce font era pe ambalajul gumei aleia, dar sunt unele la care “lu” si “w” cam arata la fel 🙂
Mmmm… vizualizez ejectu’ in actiune 😀
Ai pus-o nene! ăştia pe la rutieră au de la A6 în sus ! 😀
Nu te supăra, umorul presupune în mod obligatoriu vulgaritatea ?… 🙁
Neliniştitu’
Şi zi aşa, era aglomeraţie mare la Ojasca… 😀
Oricum, tuţule, poţi să-i mulţumeşti celui de sus că nu i-ai prins pe toţi. L-ai ratat pe tinerelul de la bere Simileasca şi pe cel din Unguriu, care-i din Pleşcoi. Omul tău statea de obicei în Pătârlagele, mai jos, undeva la iesirea din curba de la biserică, inainte de pod.
Însă ce e drept e drept: buzoienii sunt gentlemeni, ori fac cu farurile, ori te fac la buzunar! 😀
Sa traiesti coane! Am ras cu hohote de intamplarea asta, povestita in stilul matale caracteristic! Poate ca a fost bine ca ai nimerit taman organu’ care-l cunostea pe nea Costica de la spital ca te-a scutit de amenda! Frumos e ca oraganu’ isi cunoaste interesu’! O costa mult reparatia aia?
O duminica placuta!
Ai scapat, totusi, de Fanel, la Magura! Ceea ce presupune ca ai mers tiptil, prin dreptul depozitului de materiale pt constructii. Dar n-ai scapat de nea Vasileeeee!!!! Nici râmele de sub pietre, nu scapa de vajnicul cavaler al DN 10-ului !
Daaaa, ai putea sa pui o bulină de avertizare, pe pagina de pornire a blogului, fiinda eu sunt mai puritană, aşa, si am simtit ca-mi plesneşte faţa, cam ca la băşina porcului, aia de creşte lângă izvoare pucioase
Pe tot parcursul lecturii, poate din cauza la râsu’ care mă bufnea periodic, m-am gândit la Matizel ca la un Tico. Fapt pentru care am intrat, nu să-ţi comentez textul (care ştii şi tu cât e de bun), ci ca să-mi cer scuze că am gândit rău despre maşinuca ta.
Bucurie mare, tuţule, şi-a lepădat baba Dochia cojoacele, zău c-a venit primăvara! Vezi bine şi tu, a răsărit ca un ghiocel Docenta, pupa-i-aş mânuşiţele ei agere, că tare mi-era dor de ea, cea care ne demonstrează mereu că cine ştie cunoaşte. Păi ea o ştie pe Rodica Gearbă de la Biblioteca Municipală sau cum i-o mai fi zicând acum, n-a vrut să-ţi mai spună că cei de pe câmpul Cislăului stăteau la intrarea spre balastiera lu’ Dobrică, da’ ce nu ştie ea de pe valea Buzăului, să dea boala dacă te mint!
PS Tuţule, am uitat să-ţi spun: când am fost anul trecut ultima oară pe valea Buzăului n-am rămas decât o noapte la Ojasca, dar anu’ ăsta vreau să rămân mai mult. Aşa că, dacă şi Docenta e de acord, eu îţi propun să nu umbli cu buline pe blog, mai bine pui o tabletă cu: “Blog premiat de cei de la Ojasca şi din Măgura”, adică şi de unii şi de alţii! 😀
Bre,despre traseu n-am ce zice ca vaz ca esti preacunoscator da’ tehnic vorbind trebuie si o masura de siguranta in caz ca nu-ti functioneaza botonul de eject!
No,sa puna si un plici( 😀 😀 😀 )sa-i dea peste labuta stanga aluia care insista sa faca cu faru’ si la gabori!Bine, se poate imbunatati si unul pentru ceafa, sa-si revina soferul! Ah, uitai, de unde atata loc in Matizel?! 😀 😀
Ana,
Aştept cu interes mecanismul cu arc trifazic, he-he! 😀
Vaxxilian,
Să ştii că ai noştri aşa au! 😀
PS: Vezi că te-am modificat, că rămăseseşi logat. 😀
Zina,
Nu mă supăr, doamnă, de ce m-aş? Dar nu înţeleg unde e vulgaritatea respectivă. Hai, că umorul l-am văzut! 😀
Bordelezu’,
Tătuţule, bine că venişi, bre, că nu mai ştiam nimic de persoana matale. N-ai sughiţat alaltăieri, aşa? Că vorbii de matale. 😀
Să ştii că a fost prima oară în viaţa mea de ţiitor de volan când am primit atâtea faruri de avertizare. 🙂
Nea Costache,
Să trăieşti şi matale, nene Costache! Ştii cum se zice: dacă funcţii n-ar fi, organe, nici atât!
Numai bine să ai şi matale1 😀
Tenţi,
Ce-i drept, din cauza fârtaţilor de covrig, am ratat o bună parte dintre ei! Oricum, de data asta, parcă a molima cu gabori pe valea noastră! 😀
În loc de bulină m-am gândit să pun un avertisment d-alea ca la filme: dacă vizionaţi, o faceţi pe barba voastră! Asta, aşa, ca să mă exprim elegant. 😀
Renata,
Tico era să fie, dacă încăpeam în el la vremea respectivă. Aşa am ajuns la ceva mai lung, lat şi spaţios, purtând denumirea de “Matiz”. 😀
PS: Eşti iertată! 😀
Bordelezu’,
Subscriu la ce ziseşi şi la PS, şi oleacă mai ‘nainte. 🙂
Aştept propuneri de bannere de la Ojasca şi Măgura, ca să le reunesc într-o singură inscripţiune: “Măjasca” sau “Ojgura”. 😀
Ana lu’ Meşteru’,
E loc în Matizel din moment ce-am reuşit să instalăm şi butonul de “Eject” pentru copilot. 😀
Cre’ c-a mai rămas loc de un buton. 😀
[…] tuturor: Adrian Voicu, Alecu Racoviceanu, Alex Mazilu, Andi Bob, Betivul de cuvinte, Caius, Cosmin Stefanescu, […]
eu cred ca Bordelezu e gabor sub acoperire. tu n-ai senzatia ca, daca intorci capu’, e in spatele nostru????
si cunoaste doamnele autentice de pe valea asta!!!
deci Neli, nu te mira sa te opresti la un pipi mic, la Ciuta, si sa iasa unu’ de dupe un copac, cu panerul plin de branduse de primavara, si sa zica: sal’ tatutule, eu sunt Bordelezu!
Ma, operatiunea cu masina am facut-o si eu in week-end-ul asta, ca ala viitor urmeaza schimbul de cauciucuri, alta bucurie 😀
[…] fi înapoiat doar aceleia care a lăsat în urmă totul, fără a se uita la ce renunţă, pentru a-şi păstra comoara […]
Şi zi aşa… îţi amendă dacă faci cu faru’? Nu ştiam. Da’ pe ce motiv? Cum scrie în procesu’ verbal?
Eu aş uita să-i pun cablu’ de frână la maşina lu ta-su. 😀
Tenţi,
He-he! E o idee faină, da’ ar fi fost mai mişto să apară cu patrafir la mănăstire la Ciolanu: “Ia treci să-ţi sfinţesc Matizetele!”.
Teo Negură,
Mi-ai adus aminte de cauciucuri! Iar trebe să pregătesc un milion! Drace, în ritmul ăsta o să pierd 10 kile în două săptămâni! 😀
Victor,
Proces verbal mi-a făcut ăl bătrân, he-he! 😀
😀 😀 😀 Ştiam eu ce poate docenta…
Neliniştitu’
Parcă mă şi văd gabor sub acoperire, pe mâna stângă la Ciuta: înalt, slab, cocârjat, îmbrobodit cu o basma ce-mi acoperă gura dar nu şi un colţ din mustaţă, cu un nas coroiat ca al primarelui din Cochirleanca şi cu fuste înflorate ca ale Elenei Udrea, puse peste o pernă din zestre docentei ce-mi ţine loc de fund, şoptindu-ţi la ureche: „ham puphezele pă alese, conaşhule, lacrimă dă mărghăritar, zhău dacă tă mint, să nu-mi mai zhici mie Bordhelezu dacă n-o hi aşa” 😀
Sau cu poalele stiharului sumese şi cu patrafirul peste, cădelniţa în mâna stângă şi busuiocul în cea dreaptă, pe lângă Matizol, cântând ca rudaru’ ce-şi pusese laptele la fiert: „sporeşteee-l Doaaamneeee”! 😀
Docenta
Rămâne “premiul ojgura”, da? că sună mai ceva decât oscar şi nobel la un loc.
Aşa să ne-ajute Dumnezeu, tătuţule! 😀
Sporeeeşte-neee Doamneee noroacele şi ţine-ne sănătatea ca pă mânăăă! Aaamiiin! 😀
[…] tuturor: Adrian Voicu, Alecu Racoviceanu, Alex Mazilu, Andi Bob, Bogdan Onin, Caius, Calin Hera, Carmen, Cristi, […]
Avu umor gradu’ cutare ala! he he he !
Daaa, era dat dracu’ organu’ care este! 😀
[…] articol a fost scris cu scopul de a aduce puţină lumină în atât de tristul grăunte opac de viaţă numit […]
pana in ultimul moment am crezut ca scapi, ca ai pile. n-a fost sa fie.
eu am fortat un semafor galben spre rosu aprins, facand stanga si taind calea unei masini, care de aproape s-a dovedit masina politiei. am ranjit si m-am tirat, vai de carnetul meu 😆
Şi în timp ce făceai manevra, scriai şi comentariul ăsta, ha? 😀
Vai, ce-am ras! Credeam ca numai al meu are talentul de-a face nazbatii sub nasul gaborilor.
Cu cei de pe vale se cunoaste bine, este unul din Patarlagele care il are la suflet in mod deosebit si de multe ori i-a oprit colegii (soferi la BGS la ambulanta) crezand ca-l prinde pe Marius. Adevarul e ca daca stii cum sa pui problema nu-s chiar asa de rai.
O intrebare insa: ce-au serpentinele alea de pe Ciuta de sperie asa mult popor? Ca si mie mi s-a indus teama asta inclusiv de catre tataiul meu, sofer emerit, de altfel. Si-am stat eu cu frica pana cand a murit Maia si-a trebuit sa conduc singura pe acolo si mi-am dat seama ca tare bleaga am fost. Asa ca beware ye, ai de stati in dreapta-mi cand conduc prin zona, ca s-ar putea sa-mi aratati micul dejun, he-he-he (ras sardonic)!
Săru’ mâna şi bine-ai venit! 🙂
Aşa e, nimeni nu e rău până la proba contrarie, mai ales când e vorba de Străjeru’ Şoselelor. 😆
Serpentinele de la Ciuta sunt nimicuri pe lângă cele de la Izvoru Muntelui, ca să dau primul exemplu ce mi-a venit în cap. Şi ca să nu pun la socoteală al doilea exemplu care-mi străfulgeră intelectu’, Transfăgărăşanul, he-he! (râs normal 😀 )