La Slănic, birjar, la Slănic! Evadarea a XXVIII-a.

De-acum zeci de ani îmi dorisem să ajung la Slănic Prahova, dar din motive neelucidate nici până în ziua de azi, n-am reuşit să ajung. Ca să nu mai zic că era în fix în drumul Matizelului către Nehoiu (varianta prin Văleni).
În sfârşit, cu ajutorul nepreţuit al GPS-ului, am ieşit din Ploieşti, am făcut către Văleni, am lăsat în urmă Mănăstirea Zamfira şi, după vreo două ore, cred, am ajuns la intrarea în Slănic Prahova.

Din prima am fost impresionat de brazii ce străjuiesc linia ferată, despre care am aflat de la doamna de la Muzeului Sării, că au fost plantaţi fix acum vreo 30 de ani, tocmai când domnia sa venea definitiv în localitate. La a doua privire am văzut tristeţea locului care a cunoscut vremuri cu mult mai bune decât acum.

Istoria spune că Ploieşti-Slănic, a doua cale ferată după Bucureşti-Giurgiu, s-a închis pentru câţiva ani din cauza unui pod mai dilavale de Slănic, care n-a fost reparat. Aşa s-au dus pe apa pârâului omonim şi producţia de sare, şi turiştii, şi navetiştii care foloseau la greu trenul, iar odată cu astea, toată economia zonei.

Istoria recentă spune că de la 1 septembrie 2012, TFC, un operator privat, a reluat cursele zilnice Ploieşti-Slănic şi retur, câte 4 de dus şi 4 de întors. Şi iată că speranţa a mai prins ceva puteri şi oamenii zic că zona-şi va reveni cât de curând.

Coada de sute de persoane de la Salină ne-a făcut să ne gândim la aprofundarea altor frumuseţi ale oraşului. Aşa am avut ocazia să admirăm frumuseţea caselor munteneşti, unele dintre ele fiind purtătoare de măiastre lucrături în lemn.
Muzeul Sării se află lânga biserica „Trei Ierarhi”. În Muzeu am intrat, în biserică, monument de artă bisericească ctitorit de Ioan-Hagi Moscu, nu, pentru că era închis.

Intrarea în Muzeu este 3 lei de căciulă şi 2 lei pozatul. E frumos şi îngrijit, iar doamna ne-a povestit o groază de lucruri interesante despre exploatarea sării din zonă. Se pare că e una dintre cele mai mari saline din Europa, poate chiar a doua, iar Muntele de Sare ar putea aproviziona România pentru sute ori mii de ani, trebuie să mai studiez un pic problema.

Cazare găsiţi peste tot pe internet, iar de mâncat puteţi mânca bine şi decent ca preţ la Roberto, chiar în centru.
Simt că zona mi-a plăcut deosebit şi că ar trebui să-i mai ofer prezenţa mea cât de curând.

Datorie: Vania.

Tags: relax, Slănic Prahova, timp liber