Aventurile lui spa

“A spa is a therapeutic water treatment, named after Spa, a municipality in Belgium”, zice Wikipedia.
La noi nu există în dicţionare, dar e plin Bucureştiul de ele. Să începem…

Cum stăteam eu liniştit la serviciu, gândindu-mă în avans la weekendul ce urma să vină peste 4 zile, mă sună o pretenară veche. Primise de la cineva nişte vouchere cu care putea să meargă moca la un anumit spa din capitala patriei noastre. “Vii cu mine? Hai, te rog, te rog, te rog! Că nu am cu cine şi-mi doresc tare mult. O să vezi, o să-ţi placă.”

Deja ştiţi că sunt băiat bun şi sensibil la dorinţele feminine, aşa că m-am lăsat dus într-un loc care părea cel puţin bombardat. Ne-am strecurat printre clădiri nude, mormane de pământ şi am ajuns la o poartă înaltă de doi metri jumate. Am sunat la interfon şi am intrat. Am fost întâmpinaţi de o grădină cu un gazon puber şi un trotuar strâmb.
“Urcaţi sus!”, ne-a îndemnat o fătucă mai blondă la înfăţişare. Am “urcat sus” şi am dat într-o cameră de 6 pe 6, unde se odihnea o bandă ameţită şi un vibrator de şunci portabil. Zic “portabil” pentru că se agăţa de un cui pe perete şi se băga într-o priză alăturată. Două scaune răzleţe ne-au îndemnat să ne punem pe ele genţile.

Atracţia principală, însă, am zărit-o ulterior fix în mijlocul camerei: la distanţă de un metru unul faţă de celălalt, se bucurau doi căcăţei proapeţi de câine, alăturea de un pipilică fresh. Am rămas holbat la ochi şi mut la gură. Pretena privea mirată la peisajul organic de pe podea şi nu-i venea să creadă.
Ne-a dezmeticit fătuca blondă la chip. “Intraţi să vă schimbaţi la toaletă”, ne-a zis. Am arătat spre centrul camerei. “Ah, nu-i nimic, sunt de la căţeii patroanei”, a zis ea dând din mână. “Strâng imediat.”

Era unisex toaleta, pentru că era una singură. “Intră tu primul”, mi-a zis pretena, încă marcată, probabil. Ceea ce se numea “toaletă” era măricică, un 3 pe 4, aşa, numai bine să te schimbi de ţoale. Un vas de veceu şi un fel de masă de masaj reprezentau decorul nesperat.
Doar ce mi-am tras şortul pe mine, când apare blondina cu ceva în mână. “Scuze!”, zâmbeşte ea sincer şi iese. A revenit după câteva secunde. “Acuma, dacă tot am venit, să arunc şi asta la veceu”, zice ea şi aruncă ce avea în mână în vas. Trage apa, dar s-aude un fel de “fâs”. “Iote al dreacu’, acuma nu mai merge şi a rămas rahatul de câine aici!”

Am ieşit de-a-ndoaselea. “Draga mea, eu zic să le lăsăm dracu’ de vouchere şi s-o tăiem cât mai e deschis!”, i-am zis pretenarei. “Nu, te rog, hai să mai stăm, să vedem cât rezistăm, hi-hi-hi!”, mi-a chicotit ea în ureche, semn că se familiarizase cu peisajul.
În fine. M-am aşezat pe un scaun şi am început să mă plictisesc. Pretena s-a pus pe banda care vibra din toate şuruburile. După o vreme, răpus de curiozitate, m-am dus la centura vibratoare, ca să mă flutur la adipoase.

După câteva minute a apărut o pereche, s-a dus înăuntru, la toaletă, s-au schimbat, iar când au revenit, el s-a împiedicat de fir şi i-a oprit subit banda pretenarei. Asta aproape că a zburat prin perete, că avea inerţie de la alergat.
În loc de scuze, l-am auzit pe el: “Ce bine că s-a oprit, pentru că tocmai voiam să te rog să-ţi iei lucrurile de pe scaun, ca să stăm şi noi”.
M-am abţinut cu greu să nu râd. Am luat lucrurile şi le-am pus într-un colţ de cameră.
După un timp, apare o fătucă cu buze tunate şi adunate la centru, urmată de vreo trei căţeluşi de rase îndoielnice. “Aha!”, am zâmbit eu către amica-mi. A fost cu noroc, deci, pentru că lipsea un răhăţel la apel.

“Care-aveţi vaucere şi care nu?”, începe tunata buziformă să strige. Vă amintiţi că eram patru personaje mari şi late, iar eu ştiam că aveam voucher. Adică amica mea avea, dar-ar boala în ele! I le-am dat. “Puteţi să mergeţi la saună”, a zis tunata după ce s-a uitat cunoscător pe bucăţicile de hârtie.
Un semn scurt din cap către amica-mi şi după o juma’ de minut eram amândoi la saună. Nu am apucat să-mi reglez temperatura, că au apărut şi ceilalţi doi. El în slip, ea cu aifonu’ la ureche. “Ce zâşi? C-o fătat şî vaca lu’ mămica? Ce-o făcut? Viţăl?”

A fost supremum! M-am terminat subit la rezistenţă, m-am ridicat şi am ieşit. Într-un minut eram îmbrăcat şi eu şi amica.
Am coborât mai rapid decât a putut fătuca de la recepţie să clipească şi ne-am proptit fix în poartă. Nu avea neam de mâner, nici vreun buton alăturat. Deci, nu se putea deschide. Am tras un strigăt ca al Regelui Leu ăl Bătrân, Mufasa. Recepţionera s-a conformat şi am auzit imediat clicul libertăţii.
„Draga mea”, i-am zis pretenarei în maşină, „ca să mai rămânem prieteni, am o rugăminte: dacă mai primeşti vouchere pentru spa, nu mă mai suna. Da?”

Datorie: Vania.

Tags: Bucureşti, fun, nebunii, poveşti, proşti, râzi, spa