Rubrica “Ce nu ştiam ieri”: azi, despre mersul înapoi.

Mergeam acasă, într-una din seri, când, pe la Piaţa de Gaulle, numa’ ce mă opreşte un echipaj de poliţioţi. Mă uit la ceas: nouă-seara. “Ce-or spânzura, frate, pe-aci, la ora asta? N-or avea ceva de muncă?”, mi-am şoptit în barbă. “Drace, era verde, am semnalizat, aveam 20 la oră, ce draci am făcut?”, am făcut rapid o recapitulare. Simt că n-am centura.

“Bună seara! Agent de poliţie Zetulescu, actele dumneavoastră, vă rog!”, zise nenea cu chipiu cu fosfor. Scot actele, se uită printre ele apoi revine cu atenţia pe mine.
“Ştiţi de ce v-am oprit, da?” “Nu!”, mă prefac eu abia aterizat pe planetă. “Cum, dom’ne?”, se intrigă nenea. “N-aveaţi centură!”

“Păi, trebuia s-o am?”, plusez eu. “Aşa spune legea, centura se poartă şi noaptea”, zâmbi el superior. “Da, dar nu şi pentru mersul înapoi”, zic. Remarca mea i-a răpit subit zâmbetul şi l-a lăsat fără aer în cavitate. Se apleacă şi se uită mai bine la mine. “Nu înţeleg!”, zise în cele din urmă. “Cum dom’le, înapoi?”

Trag aer în piept şi încep logica explicaţie: “Deci, azi dimineaţă am plecat de-acasă la serviciu, da?” “Da!” “Eh, am terminat serviciul şi acum merg înapoi, acasă, da?” “Da!” “Deci, nu merg înapoi?”, am concluzionat eu cu sprâncenele ridicate.

Poliţaiul a stat câteva clipe captiv în gândurile proprii, mi-a dat actele şi a încheiat scurt. “Aveţi grijă cum conduceţi. Bună seara!”

Datorie: Vania.

Tags: A fi sau a nu Wi-Fi, fun, nebunii, poveşti, râzi