UTC – Urgenţă Trei C (cartofi, ceapă, ciocănele)

Vi s-a întâmplat, cred, de multe ori să aveţi o zi naşpa la serviciu, să veniţi acasă şi să rupeţi frigiderul. Eh, şi cred că tot de multe ori vi s-a întâmplat ca frigiderul să vă întâmpine cu o rece nuditate. În această situaţiune m-am aflat şi eu deunăzi şi, n-având pe cine să dau vina, am purces degrabă la piaţă şi am luat la grămadă cartofi, ceapă, ceva şorici, vreo zece ciocănele, o sticlă cu bulion, o mânuţă de tarhon, două căpăţâni româneşti de usturoi şi… cam atât.

Am băgat a 5-a şi m-am oprit drept în bucătărie via mp3 player. Am ales pentru UTC o sculă de trupă, care suna numa’ bine cât să-mi agite mânuţele dibace şi să bag viteză pe treabă. E vorba de Crashdϊet, dragilor, nişte suedezi de toată isprava metalică!

Am aprins cuptorul şi, cât a ţinut Queen Obscene, am curăţat două kile de cartofi, i-am tăiat felii ţărăneşti, i-am spălat şi i-am lăsat un pic la scurs în strecurătoare. Apoi am spălat rapid ciocănelele avicole la jet adevărat şi le-am pus şi pe ele la scurs.
O căpăţână de usturoi am zdrobit-o şi am frecat-o cu ceva sare şi ulei de nuci, ieşind o nebunie, nu alta! Ciocănelele le-am pus într-un castron şi am turnat peste ele minunea frecată de-adineauri. Aşa, ca o boare, am pus peste şi un praf de piper.

Două cepe zdravene, cât pumnul voinicului, au fost rondelite rapid, apoi am extras wok-ul dintre păienjeni şi l-am cadorisit cu ulei şi ceapa rondelită. După câteva minute deja cădeau porumbeii în extaz de miroasne, semn că era momentul să torn câteva linguri de bulion, aşa, pentru colorit şi îmbogăţit la simţul gustului.

După ce-am scăpat un pahar de salivă pe mine, am scos tava de serviciu, am umplut-o cu cartofi şi am răsturnat peste ei ciocănele din castron şi ceapa din wok. Le-am amestecat bine, am adăugat ceva apă, ulei feliile de şorici, tarhonul şi restul de bulion.
Am tras un ochi de cunoscător asupra aranjamentului, apoi, când am decis că dă bine la privire, le-am vârât fără milă la cuptorul dat “Play” pe foc mic.

Vreo oră mi-am făcut de lucru cu un colţ de pâine, că, na!, doar nu sunt la fastfood!
Când am observat că aromele se izbeau de toţi pereţii, am pus “Stop”. Am topit juma’ de tavă pe un solo de chitară, să ştiţi!
Hai, vă mulţumesc pentru atenţie şi să fiţi cu iubirea pe maxim, dragelor şi dragilor!

Datorii: Dana, Călin.

Tags: acasă, bucătărie, fun, reţete cu personalitate