La Slănic, birjar, la Slănic! Evadarea a XXVIII-a.
De-acum zeci de ani îmi dorisem să ajung la Slănic Prahova, dar din motive neelucidate nici până în ziua de azi, n-am reuşit să ajung. Ca să nu mai zic că era în fix în drumul Matizelului către Nehoiu (varianta prin Văleni).
În sfârşit, cu ajutorul nepreţuit al GPS-ului, am ieşit din Ploieşti, am făcut către Văleni, am lăsat în urmă Mănăstirea Zamfira şi, după vreo două ore, cred, am ajuns la intrarea în Slănic Prahova.
Din prima am fost impresionat de brazii ce străjuiesc linia ferată, despre care am aflat de la doamna de la Muzeului Sării, că au fost plantaţi fix acum vreo 30 de ani, tocmai când domnia sa venea definitiv în localitate. La a doua privire am văzut tristeţea locului care a cunoscut vremuri cu mult mai bune decât acum.
Istoria spune că Ploieşti-Slănic, a doua cale ferată după Bucureşti-Giurgiu, s-a închis pentru câţiva ani din cauza unui pod mai dilavale de Slănic, care n-a fost reparat. Aşa s-au dus pe apa pârâului omonim şi producţia de sare, şi turiştii, şi navetiştii care foloseau la greu trenul, iar odată cu astea, toată economia zonei.
Istoria recentă spune că de la 1 septembrie 2012, TFC, un operator privat, a reluat cursele zilnice Ploieşti-Slănic şi retur, câte 4 de dus şi 4 de întors. Şi iată că speranţa a mai prins ceva puteri şi oamenii zic că zona-şi va reveni cât de curând.
Coada de sute de persoane de la Salină ne-a făcut să ne gândim la aprofundarea altor frumuseţi ale oraşului. Aşa am avut ocazia să admirăm frumuseţea caselor munteneşti, unele dintre ele fiind purtătoare de măiastre lucrături în lemn.
Muzeul Sării se află lânga biserica „Trei Ierarhi”. În Muzeu am intrat, în biserică, monument de artă bisericească ctitorit de Ioan-Hagi Moscu, nu, pentru că era închis.
Intrarea în Muzeu este 3 lei de căciulă şi 2 lei pozatul. E frumos şi îngrijit, iar doamna ne-a povestit o groază de lucruri interesante despre exploatarea sării din zonă. Se pare că e una dintre cele mai mari saline din Europa, poate chiar a doua, iar Muntele de Sare ar putea aproviziona România pentru sute ori mii de ani, trebuie să mai studiez un pic problema.
Cazare găsiţi peste tot pe internet, iar de mâncat puteţi mânca bine şi decent ca preţ la Roberto, chiar în centru.
Simt că zona mi-a plăcut deosebit şi că ar trebui să-i mai ofer prezenţa mea cât de curând.
Datorie: Vania.
17 Comments
@Neliniştitu’
Tuţule-tuţule, de câte ori te citesc mi-aduci aminte de ceva, sau de cineva, îmi trec prin cap câte şi mai câte, de nu ştiu cu care să mai încep. Să-ţi amintesc de TFG-ul tău că operează şi pe Valea Buzăului, pân-la Nehoiaşu? Nu!!! Să-ţi spun ce mi-a spus şi mie unu’, Dubois, primul strămoş al TFG-ului şi rudă de departe cu contele Gell de Douche, că Strousberg şi alţi nemţi, în 1870, au legat mai întâi Bucureştii prin cale ferată de Buzău, dar şi Buzăul de Brăila şi Galaţi, şi, prevăzând că o damă blondă, peste ani şi ani, va părăsi Pleşcoiul pentru Roman, a legat şi Galaţii, prin Tecuci, de Roman? Nuu!!! Tuţule, bre, românaşii nu erau aşa de răsuciţi, ca azi, să facă a doua cale ferată p-aia pe care o pomenişi, fără să aibă o legătură, mai întâi, între Bucureşti şi Ploieşti, o făcură mai târziu, după ce o puseră şi prin Oltenia, abia pe la 1883, te rog să mă crezi!
Dar nu asta vroiam să-ţi povestesc. Nu vreau să-ţi zic nici de Baia Baciului, de Grota Miresei, nici de Ocna în care se pare că tu nu ai intrat, nici de mina cea nouă, cea în exploatare, nici de minunata bere de Azuga ce se putea bea din belşug la Slănic – tuţule, o bere uşor amăruie, nemaipomenită, nu vei mai găsi astăzi aşa ceva, habar nu ai 🙂 – vreau să-ţi povestesc de un ocnaş, de Zahei Orbul. Dar nu acum.
Tătuţule, ca de fiecare dată, răspunsurile lu’ matale mă onorează şi mă umplu de-o stare de bine, taman ca-n vremurile copilăriei, când, maică-mea, în bunătatea ei fără de margini, îmi cumpăra câte-o bandă OR-WO, de 90 de minute, şi-mi dădea şi bani de bilet dus-întors, şi mă duceam la nen’tu Bunea în Buzău, de-mi trăgea metale bestiale la Akai-urile lui 777.
Ştiu de berea Azuga, am băut în vremuri imemoriale la Han, la noi, la Nehoi.
Aştept cu mare interes poveştile tale despre oricine şi orice. 🙂
[…] Gabi, Manole, Mirela Pete, Adrian Voicu. 45.731283 21.235517 Share this:StumbleUponDiggRedditLike this:LikeBe the first to like […]
Grota Miresei mi se pare că-i închisă din considerente tehnice (i.e. s-a cam prăbușit).
S-a consemnat la faţa locului. 🙂
@Neliniştitu’
Tuţule, am zis că nu-ţi zic dar tot o fac.
Grota Miresei nu s-a închis, s-a deschis când au căzut bolta şi cei doi pereţi, cred că asta s-a întâmplat pe vremea când veneai tu de la Buzău şi dădeai drumul siderurgicelor la maximum, zău, de se zgâlţâia toată hobaia Nehoilor! 😀 Să dea boala dacă nu-i aşa!
Acuma de, grota – era adâncă, tuţule, pe vremea când era întregă te apuca tremuratul înăuntru, şi la propriu şi la figurat, cu o apă albastră şi rece, te lua cu ameţeală şi când te uitai în sus – nu cred că mai m-ar interesa, dar o bălăceală în Baia Porcilor mi-ar face şi acum bine la ten. 😀
Fratilor, prea frumos vorbiti despre geografia patriei… Mai ca m-as arunca in Matizelu’ propriu si personal (si mai sunt si mandru de “buburuza” mea) si as veni pana acolo sa vizitez minunatiile descrise cu un asemenea talent scriitoricesc de catre voi… 🙂
Bordelezu’,
Tătuţ adevărat ce eşti, Grota Miresii am văzut-o în poze pe pereţii restaurantului de la intrare şi-ntr-un film cu haiduci, dacă nu mă înşel prea tare.
Baia Porcilor e deschisă şi acuma, că-i aproape cald. 🙂
Ion Dascălu,
Rău n-ai face, să ştii! Cred că la Slănicu’ matale ai fost deja.
[…] spre prieteni vechi: Călin Hera, Andra Pavel, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Arcadia,Cati […]
Încă o dovadă a frumuseții acestei țări… Păcat de pitecantropii care locuiesc în ea și păcat că procentul lor este foarte mare… Foaie verde de dudău o să fie și mai bine….
Vara este minunat la Slanic Prahova.
Mi-e dor de bucatele bune si ieftine de la Roberto, si mai ales de papanasi.
Insa dupa o saptamana de bai si inomoliri, te cam plictisesti. N-au o gradina, un cinematograf, un teatru, nimic.
[…] spre prieteni vechi: Călin Hera, Andra Pavel, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Arcadia,Cati […]
Cristian,
O să fie, tătuţule. Speranţa n-a murit. 🙂
Crina,
Slănicul e tare frumos şi bun pentru zacere şi refacere la baterii.
Parcul e tare fain şi e chiar îngrijit. Păcat că au lăsat baltă cinematograful.
Şi împrejurimile sunt tare frumoase, dar, ai dreptate: simt că o săptămână de stat acolo e suficient. Chiar mai mult. 🙂
[…] spre prieteni vechi: Călin Hera, Andra Pavel, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Arcadia,Cati […]
[…] spre prieteni vechi: Călin Hera, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Giogi, Silavaracald, Rokssana, Virusverbalis, Zamfir Pop, Florina Lupa […]