We are MOTORHEAD! We play Rock ‘n’ Roll!
Aşa a grăit vocea unică a titanului bass-ului metalic, Lemmy Kilmister, care a apărut brusc pe uriaşa scenă de la Romexpo, astă seară (02.07.2009), în jur de 8 jumate. La o secundă distanţă s-au teleportat, total degajaţi şi zâmbitori, Phil Campbell, chitaristul iadului, şi Mikkey Dee, tobarul dinamită.
Nu cred că am asistat vreodată la un concert unde trupeţii să vină pe scenă într-un relax şi o bucurie totală, şi să cânte cu o poftă de parcă ar fi lucrat la stat şi le-ar fi dat Boc mărire de salariu.
Sunetul chitarei lui Campbell, combinat cu bass-ul înnebunitor al tătuţului forjei englezeşti, Lemmy, a fost oţel-beton, iar rimtul supersonic impus tobelor de Mikkey Dee, m-au dus în Nirvana Metalelor Grele şi acolo m-a lăsat…
S-a cântat la rupere, foarte tare şi în forţă, exact cum o face Lemmy de ceva decenii. Phil Campbell a fost tot un zâmbet şi-o cioacă cu rocărimea devastată de ceea ce vedea pe scenă şi ce curgea din boxe. Mai după o juma’ de oră, Mikkey s-a răzbunat vreo 3-4 minute pe tobe, de unul singur, deşi puteam să jur că sunt o duzină de percuţionişti!
M-am demontat periculos pe “Rock Out”, “Teach You How To Sing The Blues” (Motorizer – 2008), “Over The Top” (Bomber – 1979), “Another Perfect Day” (omonim – 1983), “Metropolis” (Overkill – 1979) şi ultra-periculos pe “Going To Brazil” (1916 – 1991).
Cred că puţină lume ştie că veteranul Lemmy o va pune anul ăsta de 64 de ani, dintre care vreo 34 numai cu trupa pe care a inventat-o, a format-o şi a ţinut-o în primul eşalon metalifer al lumii atâta amar de vreme. Râdea, prezentând una dintre piese: “Pe vremea când am scris bucata asta, mulţi dintre voi nu eraţi născuţi, he-he!”.
Chiar dacă a durat o oră şi cinci minute, s-a cântat fără pauze, fără cine ştie ce texte între piese, numa’ ritm în vână şi “rock ‘n’ roll” din toate poziţiile.
Concertul s-a încheiat absolut magistral cu trei piese care deja au intrat în patrimoniul mondial şi m-au adus aproape de lansarea pe orbită: “Killed by Death” (No Remorse – 1984), “Ace of Spades” (omonim – 1980) şi “Overkill” (omonim – 1979).
Astă seară mi-am retrăit rocărelile copilăriei şi adolescenţei. Câţi au avut şansa să vadă tripleta Motorhead? A fost inefabil…
Îi mulţumesc din suflet Păfurişei pentru minunatul cadou…
52 Comments
Au fost… parca de pe alta lume. Inca zambesc cu gura pana la urechi. Am fost la un concert Motorhead, am stat chiar la gard, in fata lui Lemmy, am prins o pana de la Phil… sunt mai mult decat fericita 😀
Uelcăm, uelcăm!
M-am uitat pe poze şi pe filmuleţe până pe după ora două şi tot nu-mi venea să cred. Parcă aveam în faţă un site de metale sau iutubu’.
Frumos de tot, fu: spaţiu mult, rocărime, relativ, paşnică, ce s-o mai aburesc, m-a încântat fiece secundă. O să păstrez starea aia mult timp. 🙂
Te-ai intors din…Nirvana. credeam ca ramanem fara tine 🙂
Spre rușinea mea, în afară de Ace of Spades nu pot să zic că le știu prea bine. Da’ investighez problema, că și All Guns Blazing a fost o surpriză foarte plăcută 😀
alooooooooooooooo
te urăscccc răuuuuuu, pozitiv 😆
Cody,
Încă mai sunt acolo, tătuţule, încă mai sunt…
Vaxxilian,
Trebe să fac cu tine o reciclare metalică + ceai. 😀
Cella,
Lasă că te duci şi tu la Târgu Mureş. 😀
Da, ceaiul se potrivește de minune cu rockăreala … cum se potriveau și parfumantele alea de mașină cu floricele, mwahaha 😛
Bă, ai văzut că am scos floricelele. 🙂
Acuma, ţi-aş da şi altceva, da’ iar trebe să te cazez la mine. 😆
Nu, nu vreau ciocolată 😀
Moamaaa, ce de fieratanii :)) Am vazut si eu ceva secvente, a fost concertul in direct pe Pup TV 😀
Vaxxilian,
Pufuleţi, seminţe, gin tonic, uischete?
Iuzăreanu,
N-a fost, bre, decât o oră, da’ pe reale!!!
Uat dă fac is paptivii? 😀
Norocul tau ca-s contemporani cu AC/DC-ul din vremea cand inca traia Bon Scott.
Altfel mi-as fi zis din prima ca, pana se termina fest-ul n-avem incotro; trebuie sa acceptam ca lumea-i .. diversa.
😛
Noroc că ţi-ai dat seama, că dădeai pe post o ditai blasfemia! 😀
Maitre Pup TV e traducerea in romana de la Kiss TV 😛
He-he! Credeam că e vreo televiziune veterinară. 🙂
Una lume fericita mai e…noi prin provincie rataciti rau.
Lasă Mami, că aveţi alte alea ce nu se găsesc aici. Uite, n-aveţi trafic, tone de idioţi, nenumăraţi câini, praf, fum etc. Pentru orice chestie bună de aici, plăteşti înzecit. Unele merită, ca, de pildă, concertul de ieri seară. 🙂
…iar mi-s cu capu’ in poseta… 😀
În semn de solidaritate, uite, şi eu sunt la articolul tău de azi. 😀
Adi mami,asa este avem si noi altele.Ca de pilda; am taiat un pui de curte nu mare de 1 kg jumatate asa,l-am facut saramura,am copt ardei (ciusti) din gradina personala si am facut salata,am destupat o damigeana de vin de blanc, galben ca lamaia,am facut o azma in tast stropita cu rosii (platageni) masa am pus-o afara sub ciresar si am incheiat saptamana aceasta fara nici un concert.
nu-mi pare rau decat ca n-am fost si eu acolo, dar de cand cu profesia de mama, concertele raman pe mai tarziu… asta este, fiecare cu “concertul” lui…
Mami Nineta,
Doamnă, aţi fost rea… Tare rea… 😀
Noaptea Iguanei,
O să trăiesc eu şi pentru tine. O să am grijă să transfer ceva din atmosferă şi aici. 🙂
raman datoare! aferim!
Cu mare, dar maaareee, plăcere! 😀
Io pot sa ajung la Manowar. Imi pare tare rau ca nu am avut cum sa ajung la Motorhead si la Santana. Din ce am citit pana acum … uaf uaf, pierdere mare 🙁
Am si io o rugaminte (de cochil talamb):cum ar fi cu intrarea ? Daca pe belet scrie ca poci intra la 16, poci si dupa 16 ?
Ti-a mai tracut din solidaritate? 😀
Sorinete,
Cu bilet, poţi intra la ce oră vrei. Io am fost numa’ pentru Motorhead şi am intrat pe la 19:30.
Meşteru’,
Întrebarea era pentru Sorinaş au pentru moa? 🙂
Nelinistitu’ – multam fain, ma duc doar pentru Manowar. Ma gandii si io daca pe mine ma viza Mesterul, da’ ma gandesc ca ar fi treaba de posete in cap si alte cele 😉
“Hail to metal” să fie, deci.
Dilema rămâne deschisă cu Meşteru’. 😀
Io spun ca 101% ii vorba de Nelinistit (in baza comentariului de la 15:03) 😀
Păi, am fost o dată solidar. OK! Mă mai duc să mai fiu o dată. 😀
faina recenzie facusi. n-am ascultat niciodata, dar mi-ai facut pofta.
Mulţam fain, nea Căline. Dacă e pasiune, iese şi d-astea. 😀
Mai vino p-aci că or mai fi niscaiva chestii despre rocări. 🙂
Servus…
faina notita la concert… 🙂 si apoi… ne vedem miine seara la Manowar! Nu mi/as fi iertat sa ii ratez. Ii astept de mult
Toate cele bune!
Mulţam fain, Flavius!
Cu băieţii ăştia, adevăraţi, mai uit unde mă aflu. 😀
Dar ştiu că te duci la concerte, nu glumă.
Felicitări!
Eu sunt cu plimbările, umbluuuuu…ţara-n lung şi-lat.
Îmi place să văd “frumuşeţile patriei”, dar îmi bag nasul şi pe-afară
O duminică frumoasă!
Săru’ mâna!
Cui nu-i plac vacanţele şi umblatu’ de colo-colo? Una din cele mai mari plăceri ale noastre este descoperirea frumuseţilor din ţara asta, că sunt şi de-astea. 🙂
Dar nici trupele mari nu trebuie ratate.
Numai bine să ai! 🙂
Adriane am bagat-o si pe aia cu Belişul 🙂
aştept cu sufletul la gură cronica MANOWAR
deşi-s acolo … n-am cum fi obiectivă 😉
La ora asta Dom’ Voicu injura de mama focului ca s-a stricat instalatia de sonorizare si s-a intrerupt concertul :))
Cody,
Acuma mă duc.
Cella,
Printre găuri la internet, am răzbit, în sfârşit!
Sictireanu,
Cum le ştii tu pe toate, chiar dacă nu te mişti 3 cm. 😀
vaiiiiiiiiii
aşa ceva 😆
ştiam că fac diverse chestii cu puterea gîndului dar nici chiar aşa 😉
sper că toate s-au rezolvat într-un final fericit
Foarte fericit, aş zice. A fost tare-tare fain. 😀