37

Unde mergi cu sufletul? La Vasiliada…

Posted by Neliniştitu' on 30 July 2009 in Papila exploratoare |

Ştiţi că sunt un fan al ceainăriilor, al intimităţii şi magiei oferite de astfel de locuri. Într-o zi cu mult soare, din curs de săptămână, ne-am oprit paşii în acest colţ de bine căruia de mult plănuiam să-i călcăm pragul.
A fost prima librărie-loc-de-lectură-ceainărie în care am intrat vreodată şi ne-a cucerit pe loc. Intrarea este atât de discretă încât nu am văzut-o decât după ce am trecut de două ori pe lângă ea şi seamănă cu cea a anticariatelor de pe vremuri. Ca punct hotărâtor de reper aflaţi că este cam vis-a-vis de biserica Sf. Gheorghe, pe stânga, cum priviţi către Intercontinental.

Parterul este ocupat de o librărie pe cât de mică, pe atât de bogată şi de cochetă, cu rafturi înalte cât un stat de om, pline cu cărţi mai noi sau mai vechi. Lângă intrare şi lângă scăriţa a cărei spirală îngustă te conduce la etaj, sunt expuse spre vânzare tot felul de ustensile pentru prepararea minunatei băuturi şi câteva zeci bune de soiuri de ceai.

Ajunşi la etaj am dat în altă lume, desprinsă din cărţile Ninei Cassian sau din proza fantastică a lui Eliade: rafturi simple, băiţuite, pline cu cărţi roase de vreme şi de atingerea sutelor de mâini, borcane cu ceai, obiecte de ceramică, mese simple, aproape rudimentare, scaune de acelaşi soi peste care odihneau pernuţe grena, icoane agăţate de pereţii galbeni, iar ceea ce credeam că sunt canapele erau, de fapt, cufere acoperite cu pernuţe şi în care se găseau tainice lucruri. Un şarm aparte şi o urmă puternică de autenticitate oferea duşumeaua patinată, vopsită în verde.

O fată finuţă, drăguţă, zâmbitoare, ne-a oferit spre studiu nişte meniuri ce se integrau perfect în decorul din alte vremi. Puteţi alege felurite bunătăţi şi dulcegării începând cu fursecuri făcute-n casă şi terminând cu şerbet! Asta, da, surpriză de delicatesă desprinsă din poveştile interbelice. Aceeaşi fătucă ne-a fost alături când am comandat ceai Yogi cu lapte şi miere zaharisită şi ceai Lizchi cu şerbet de zmeură.

În mai puţin de 10 minute ne-au sosit comenzile în cele mai frumoase ceainice de teracotă pe care le-am văzut. M-am interesat, sunt foarte scumpe (bate spre trei milioane un set de două ceşcuţe “măritate” c-un ceainic).

Ceaiul l-am savurat acompaniaţi de o muzică abia inteligibilă şi triluri de păsăruici ce răzbeau din veselia zilei de afară. Pe un geam ca cel de la casa bunicii de la Nehoiu, Biserica Rusă îşi iţea prin verdele crenguţelor turlele contorsionate şi sclipitoare.
Ne-am sorbit ceaiurile încet, cu gesturi calculate îndelung, parcă, pentru că niciunul dintre noi nu dorea să plece. Este un loc unde se tace şi se ascultă timpul…

Plus: amenajarea interioară ne-a plăcut extrem, fătuca a fost super, ceaiurile şi dulcegăriile de mare fix, micuţ, intim, vechi, patinat, ce mai, a fost perfect!
Minus: n-am putut să-l luăm acasă. Dar am păstrat senzaţia mult timp după…

IMG_7213

2

3

Tags: , , ,

37 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copyright © 2008-2022 Neliniştitu' All rights reserved.
This site is using the Desk Mess Mirrored theme, v2.5, from BuyNowShop.com.