Un pic de melancolie
A fost o dată, nu prea departe de timpurile noastre, un naiv şi un credul (poate una şi aceeaşi persoană), care avea convingerea că versurile lui Blaga şi Minulescu au aplicaţie practică. Era tânăr, deh! Pe vremea aia nu era nimeni prin preajmă care să-l convingă de contrariu.
Aşa că, în exuberanţa lui, a pornit-o pe urmele acelui “ceva” sau “cineva” despre care vorbeau poeţii.
A oprit colo, s-a uitat dincolo, a mai tras cu ochiu’ dincoace, dar nimic din ceea ce întâlnea nu-şi găsea echivalentul în imaginaţia lui.
Într-o bună dimineaţă, când picurii de rouă încă-şi mai duceau traiul efemer pe firele de iarbă, a văzut-O. Fericit, cu inima-n mâna stângă şi sufletul în dreapta, a pornit către ea. “Cum te cheamă?”, a întrebat-o el, abia respirând. “Morgana”, a răspuns ea, întinzându-i mâna fină. Abia atunci a realizat că ale lui sunt ocupate şi e nepoliticos să laşi fata cu mâna-ntinsă. Fără să stea prea mult pe gânduri, a aşezat inima şi sufletul în faţa ei, la picioare. Au vorbit şi au povestit până, hăt!, târziu. Nici nu mai ştia cum şi când a adormit.
Dimineaţa, când a deschis ochii, ea dispăruse. “Bine că mi-au rămas astea”, şi-a spus resemnat, adunându-şi de pe jos sufletul şi inima, un pic prăfuite. Le-a scuturat, a suflat peste ele şi a luat-o din loc, spunându-şi că a fost doar un vis. După multe drumuri, multe locuri şi multe chipuri aflate, a realizat că visul pe care-l trăia periodic este doar o născocire a poeţilor. Pe vremea aia nu mai era nimeni prin preajmă care să-l convingă de contrariu.
Dar asta, cum spuneam, a fost o dată, nu prea departe de timpurile noastre…
În ceea ce priveşte vagonul din trenul lui SkyRain, alături de cele pe care scrie “Cella“, “Lucia”, “White Noise” sau “Meşterul Manole”, am ales o nuanţă “Minulescu”, pentru exterior. Interiorul e ceva aparte…
Prin gările cu firme-albastre
Tristeţea trenului ce pleacă
Noi n-am trăit-o niciodată,
Căci – călători ades cu trenul –
În clipa când plecăm din gară,
Noi stăm pe loc –
Doar trenul pleacă!…
Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Ne poartă nerăbdarea mută,
Bagajul visurilor noastre
Şi setea noilor senzaţii,
Pe infinite paralele,
De-a lungul verzilor plantaţii
De mătrăgună şi cucută,
Pe schela podurilor albe,
Prin noaptea negrelor tunele
Şi gările cu firme-albastre!…
Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Respiră,
Cugetă,
Vorbeşte,
Şi-n forţa aburilor cântă
Viteza roţilor ce creşte…
Doar trenul singur se frământă,
El singur urcă
Şi coboară –
Reptilă neagră ce-mprumută
Aripi de liliac ce zboară
Şi glas de cobe ce-nspăimântă!…
Doar trenul singur se-nfioară
De-atâta veşnică povară.
El singur poartă mai departe
Pachetele-omeneşti, culcate
Ca-ntr-un muzeu de statui sparte,
Pe bănci de pluş capitonate!…
Doar trenul suferă ofensa
Sclaviei negrilor “ad-hoc”,
Ce poartă-n lectici mai departe
Pe cei născuţi să stea pe loc…
El singur,
El,
Şi numai trenul,
Creează-n urma lui distanţa
Monotonia
Şi refrenul
Din care ne-adăpăm speranţa
Toţi călătorii spre mai bine…
Şi numai el,
Doar trenul singur,
Doar trenul ştie-anume cine
Şi câţi din cei plecaţi aseară
Putea-vom mâine,-n zorii zilei,
Bagajul visurilor noastre
Să-l presărăm, din suflet iară,
Prin gările cu firme-albastre!…
78 Comments
Fain 🙂
Te-am trecut pe foaie.
Mulţam fain, “domnu’ conductor”! Uelcăm! 🙂
Ce te-a lovit, cronicare? Ceaiul rezolvă, ajută, you know 🙂
Păi, de când te aştept, m-a apucat melancolia. 😀
ce surprize minunate ştii să faci
Mulţam Cella! Serviciul, bată-l să-l bată! 😀
🙂
superb de-a dreptul :)))
Respect, Maitre!
For Brightie: 🙂 🙂
For Iuzărescu: Hai, mersi, tătuţule! Rispect şi ţie, poate mă iei la o sărăţea. Vreodată… :))
sa nu-mi spui ca le ai cu trenurile!
Frumos vagon ai mai vopsit!
Mulţam fain, Meştere! Le-am avut cu trenurile rău de tot, pe vremea liceului, a facultăţii, că mergeam acasă în permisii şi vacanţe. 😀
Am venit să citesc încă o dată, să fiu sigură 😆
Se vede, se vede! 😀
Meştere, ce ne facem cu Cella? Uită sau e cu emoţia cât casa din pricină de început de blog? 😆
eee, acusi are si manual/ghid! Speram sa-l citeasca… 😀
Lenea, e de vina! 😀 😀
Minulescu, Vinea, chiar si Dimov, uite niste poeti care dispar din manuale pentru a lasa loc la opt poezii de Macedonski 😛
Pentru Meşteru’
La cât de pusă pe treabă e, aia cu lenea io cred că a fost de “surface”.
PS: Mă scoţi şi pe mine de la spam? 😀
For Krossfire
Bre, nu mai sunt la curent cu manualele şcolare, dar dacă l-au scos pe Minulescu… dă-i în puii mei!
Cum să-l scoată pe Minulescu? Pe bune?
Păi io ştiu poeziile lui pe de rost, le mai spun când beau bere.
Dă-ţi seama în ce lume trăim…
Habar nu am, dar înclin să cred că lucruri bune pentru şcoală, zic, nu se pot întâmpla. Nu acuma, în viitorul apropiat…
Da, mi-am dat demult seama de lumea asta…
Dar mă bucur că, datorită vouă, încă mai pot să evadez din ea.
Cred ca treaba cu butoaiele…la tine, e internet-universal, valabil!
Bag de seama…ca-ti place! 😀 😀 😀
Rezolvat 😀
Mulţam că m-ai scos la lumină! 😀
Apai, cum?
Acum, totul e sa nu strigi: Nepoaaaaateeeeee! 😀 😀 😀
Numai dacă ai casă predominant şi excesiv de albă. 😆
Neeeeeeeeeeeeeeee! 😀 😀 😀
E portocalie! 😀 😀
ahaaaa, v-am prins 😛
mă bîrfiţi … da ?
ei, las’că vedeţi voi …plec să vă rad din blogroll 😆 (am învăţat de la Vania, vă umilesc de nu vă vedeţi … 😆 )
Meştere
Eşti cu ăştia de ne-au ameninţat cu traiul bun (era să zic, puşca şi cureau lată 😆 )
p.s.-asta dacă nu-mi şterg blogu’, din greşală 😆 (aseară postul Oanei l-am expediat la “profil” şi l-am pus cu copy paste 😆 şi Oana îşi căuta coment-ul 😆 )
dacă a dispărut blogul să nu vă faceţi probleme, zic, eram io 😆
Cella
Păi, na! D-na Lucia cu cenaclul, SkyRain cu trenul, iar eu cei ce vor să-i bârfească pe ceilalţi, he-he!
PS: Am văzut ce agerimi , faci! Aia cu commentul a fost belea, nu înţelegeam ce-i cu articolul ăla intitulat sugestiv “!!!”. Eşti irepetabilă, he-he! Nu te opri, te rog! 😀
😆 😆 😆 promit, da … ce daţi ?
Eu încerc săptămâna hailaltă ceva. Sper să te fericească decisiv. 🙂
io, decisiv ? ce-i aia ? găsesc în DEX ori trec direct în translater ? 😉
Numai istoria ne va demonstra, he-he!
NUP. Eu sunt cu previziunile, ca am vopsit-o cu un an juma’ mai-nainte de binele d-acum legendar!! 😀 😀
Auzi, de-atîta rîs expediai 2 ataşamente în media library 🙁 vrînd să le ataşez la un update post of şi vaiiii …
cum puii mei le mai scot d-acolo, ai idee … minitehnicus ce eşti şi spaima spamurilor şi … hai că-ţi cînt o odă numa zi-mi cum să fac ?
Meşterul Legendar
Să fie inspiraţie sau pură coincidenţă? 😀
E frumos, e tropical, e vesel… de portocaliu, zic. 😀
Cella
Settings, Media, poze… Ai la tine ceva explicaţii.
Inspiratia e legata de inteligenta, ceea ce nu e cazul…coincidenta e prea mare…deci harul Divin se numeste!!! 😀 😀 😀
Ce tropical??? Al naibii de portocaliu…de 3 ani astept sa-l atenueze soarele si ploaia! 🙂 🙂 🙂
Ha-ha-ha! Harul Divin i-o fi făcut şi p-ăia să se portocalească? 🙂 Eu aştept de mai mulţi ani să se atenueze, şi tot degeaba. 😆
In cazul lor….portocaliul…cred ca e sugerera pe cale naturala si cat se poate de umana…dar de provenienta externa spatiului mioritic! si carpatin! 😀 😀
Totuşi, am remarcat, de mai bine de un an şi ceva, o schimbare a nuanţei către maro, care, cred, că le vine mult mai bine şi exprimă exact realitatea carpatină în care se scaldă. 🙂
dap, si eu…si lipsa de consistenta, usor lutoasa spre…gelatinoasa 😀 😀 😀
Domnule Nelinistit, vecina de vagon in trenul violet, am urmarit-o pe CELLA si am ajuns in vagonul matale.E frumos aici,romantism cum imi place mie.Idei elevate plutesc peste tot.Nu , nu stau la o cafea, am venit nepoftita.Poate alta data.
Meşteru’ Manole
Da’ ştiu că suntem foaaarte aproape cu imaginaţia, he-he! Da’ ai uitat mirosu’, că la ei, culoarea (politică, he-he!) miroase al dreacu’!
Cum sa uit…ce la tine nu e omniprezent??? Pai, se poate, domnu’ Nelinistit? Cine Doamne Iarta-ma a scapat de el?
Mami Nineta
Bine aţi venit! Mulţumesc frumos de aprecieri şi trebuie să vă avertizez că nu e tot timpul aşa, se mai şi râde, he-he! Sunteţi oricând binevenită la cafea, ceai, spaghetii sau ce doriţi. 😀
PS: Comentariile mele de pe blogul dumneavoastră sunt la spam. Nu ştiu de ce, aşa păţesc când îmi fac prieteni noi, he-he!
For Meşteru’
Bre, la mine e aşa de prezent, că, uneori, am senzaţia că şi eu sunt făcut din materia de culoarea lor, he-he! Da’ mă mai uit într-o oglindă, mai vorbesc cu lumea şi-mi mai revin şi la olfacţie şi la văz.
aha, faceţi şat poliaci ?
zit 😆
Sincer, nu ştiu ce e “şat poliaci”, da’ asta am încercat să facem, he-he!
chat politic legat … cititor de printrerînduri
cînd zît-uiesc leg cuvinte, mantră de ghinion 😉
chestia cu şat nu-i a mea, import Lucia 😆