Ningea înainte de Crăciun
Ea: Prin urmare, mergem?
El: Adică, te mai aştept mult în frig?
Ea: Eşti deja jos?
El: Dacă mai stai mult o să fiu pe jos!
Ea: Acum vin. Să ma machiez un pic.
El: Duş ai făcut? Ca să ştiu cât mai am de aşteptat.
Ea: Trebuia?
El: Nu, vino oricum.
Râde.
Ea: Acum cobor!
Coboară.
Ea: Mă vezi?
El: Da. Dar tu? Uite-mă!
Se agită.
Ea: Nu… Aha!
Se îmbrăţişează cald şi lung.
El: Pofteşte, te rog, în umila mea voatură!
Ea: Mulţumesc, ce drăguţ!
El: Aşa eram şi atunci. Ai uitat. Explicabil. Nu-i nimic. Ai ocazia să-ţi aminteşti.
Urcă în maşină amândoi.
El: E suficient de cald?
Se uită atent la ea.
El: Vrei mai cald?
Ea cotrobăie prin geantă.
El: Vrei să fumezi deja? Ai avut o zi grea?
Ea: Nu vreau să fumez, dar poţi să faci puţin mai cald… Mi-am luat bluziţa asta subţire şi mi-e cam frig,
El: Lasă, că-ţi stă foarte bine. Eşti foarte sexy.
Ea: Îţi place?
El: Ce întrebare e asta? Ştii bine că da! Ai asortat-o perfect cu fusta. Şi pantofiorii.
Ea: Ai văzut că mi-am luat eşarfa de la tine?
El: Scuză-mă, fără să vreau, m-am uitat la picioare. Sunt la fel de frumoase, dacă nu şi mai şi. Dar am remarcat şi eşarfa, să nu crezi că nu. Mă bucur că o porţi.
Ea: Nici nu am plecat bine… Poţi şi tu să aştepţi puţin… Măcar să ajungem acolo.
El: Păi, na! Unde vrei să mă uit? La baba aia care şi-a scos căţelu’?
Ea râde. Maşina porneşte şi un timp nu se aude altceva decât motorul.
Ea: E departe?
El: Destul.
El: (Nu e, dar o să mă prefac că e foarte departe, ca să mai stau cu tine.)
Notă lămuritoare: Parantezele sunt gânduri nerostite..
El: N-ai mai fost aici, nu?
Ea: Niciodată. Tu?
El: Nici eu. Aşteptam să venim amândoi.
Ea: Uite, ninge!
El: Daaa… Ce frumos!
Ea: (Măcar de-ar fi mai departe restaurantul!)
El: Până vom ieşi de la crâşmă o să se pună ceva. Şi o să încropim un omulete de zăpadă.
El: (Doamne, ce-mi bate inima!)
Ea: (Sper că nu o să mă bage la zăpadă, să-mi stric bunătate de pantofi!)
El: (Dacă se mai uită aşa la mine, o să roşesc ca un prost. Şi o să râdă de mine. Iar. Ştiu că abia aşteaptă.)
Zâmbeşte.
El: (Dacă se pune, abia aştept să o frec cu zăpadă.)
El: Uite, au dat drumul la luminiţe pe străzi.
El: (Nu, nu o să fac aşa ceva. Că doar nu mai are 16 ani. Şi nici eu. Dar e neschimbată!
Ea: Când ajungem?
El: (Ce draci îi zic?)
El: Mai avem un pic… Uite ce frumos ninge!
Ea: Te-ai rătăcit?
El: Eu? Niciodată. Mai ales cu tine alături.
El: (Pfaaa, ce texte de 2 lei am în mine!)
Ea: Parcă am mai trecut pe aici. De două ori
El: Aşa seamănă locurile astea între ele. Deh, ce vrei! E de pe vremea comuniştilor, când toate erau la fel.
El: (Ptiu! S-a prins oare? Sau nu…)
Ea: Oricum mă bucur că suntem împreună. Eşti cam roşu la faţă! Eşti OK?
El: (Drace! M-am înroşit ca un prost!)
El: E de la ger.
Ea: Ţi-e frig?
El: Şi de la bărbierit. Am pielea sensibilă.
Ea: Aaa… Îţi puneai puţin faţa între palmele mele. Sunt calde. Dar dacă e de la bărbierit…
El: (Ori sunt prost, ori sunt prost! Ori )
El: Da… Aşa sunt eu…
El: (Prost!)
El: Sensibil!
Zâmbeşte strâmb.
El: Şi, tu ce mai zici?
Ea: Când ajungem cred că am putea bea un vin fiert înainte, aşa, să ne mai încălzim.
Pauză.
Ea: Şi să se mai ducă iritaţiile…
Zâmbeşte şi îl priveşte cu coada ochiului.
El: (Vin fiert? Drace!)
El: Da, e o idee… Nu mai vrei cappuccino?
Ea: Crezi că au?
El: Au un cappuccino de mare soi.
Ea: Nu vreau cappuccino.
El: (Dacă nu au vin fiert, am pus-o!)
El: Sigur au!
Ea: Vreau un Irish Coffee.
El: Irish merge la fix pe vremea asta. Ca vinul fiert.
Ea: Am ajuns! Uite, e pe dreapta!
El: (Doamne! Cum am ajuns, că n-am fost atent deloc la drum?)
El: A, da! He-he!
El: (Ce prost sunt!)
El: Stai să găsesc parcare. Că nu poţi opri oriunde.
El: (Cum dracu’ de am venit pe-aci?)
Ea: (E cam emoţionat.)
El: (Nu mai trebuie decât să mi se oprească maşina. NA! Asta-mi trebuia.)
Ea: (Sau poate crede că o să-l coste prea mult şi nu are destui bani?)
Se opreşte motorul.
El: He-he! Un gunoi prin benzină.
Porneşte motorul din nou.
El: Nu mai bag de la Rompetrol. Ruşine Patriciu!
Ea: Dacă vrei luăm un taxi la întoarcere. Plătesc eu.
El: Nu, nuuu! Cum să plăteşti tu?
Ea: Nu-i nici o problemă!
El: (Ce-a apucat-o? Aha, da! E ea! Trebuie să fie un pic rea cu mine, altfel nu are cum!)
El: Relaxează-te! Am venit să ne simţim bine, nu să facem împărţiri.
El: (Doamne, frumoasă mai e!)
Ea: Mi-e mult mai bine. M-am mai încălzit, nu te grăbi! Când parchezi, parchezi…
El: Dacă vrei rămânem în maşină. Mi-ar fi mai uşor, he-he!
Ea: (Cred că l-am stresat, hi-hi!)
El: (Ce frumos râde! Şi ce tare-mi bate inima! Să nu-mi sară pe bord! Când au trecut 25 de ani?)
El: Eu zic s-o las aici. Ce zici?
Ea: E foarte bine. Hai înăuntru!
El o opreşte să coboare.
El: Stai, unde ieşi?
Ea: Nu?
El: Păi? Aşa iese o domniţă din caleaşcă?
Ea: (Ce galant…)
El: (Ptiu! Ce cap am dat în rama uşii! Sper să nu fi observat!)
El: He-he!
Ea: (Ce cap a dat în tocul uşii!)
El îi deschide uşa şi îi întinde mâna.
El: O secundă! Aşa! Vă rog, poftiţi!
Ea: (Se cam precipită. O fi de la lovitură? O să-i iasă cucui, hi-hi!)
Ea: Mulţumesc!
El: (M-a luat ameţeala. Şi nu cred că de la lovitură. E superbă!)
El: Îţi stă perfect în fustiţa asta.
Ea: Nu e cam scurtă?
El: (Slavă Domnului că-i aşa!)
El: Deloc. E perfectă. Alminteri e păcat de picioare.
Ea: Mă gândeam să nu crezi ceva rău despre mine cu fusta asta…
Ea: (Trebuia să-mi fi luat bluza aia mai decoltată.)
El: (N-aş putea crede rău despre tine nici dacă aş fi dobitoc!)
El: Nu, nu! Cum aş putea? Bănuiesc că nu te-ai schimbat prea tare de la ultima noastră întâlnire. Nu?
El: (25 de ani…)
Ea: Eşti tu drăguţ. În afară de haine sunt la fel.
El: (Pe dracu’! Mi-a fost un dor de tineee…)
El: Eh, ştii că ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place.
Ea: Aşa mă gândeam şi eu. Hai să intrăm! Te rooog!
El: Scuză-mă!
El: (Scuză-mă!)
El: Scuză-mă!
El: (Bă, da’ prost sunt! Mă uit ca proasta la savarină şi Ea îngheaţă! Doamne!)
Ea: (Mamă-mamă, dar am îngheţat, nu glumă! Dacă mă mai ţinea mult făceam pe mine de frig!)
El: Să vezi ce bine e înăuntru.
Intră.
Ea: Ce bine şi călduţ e aici…
El: Să nu te ia somnul.
El: (Ba să te ia!)
Ea: Daca mă ia, mă duci tu acasă, nu?
El: (Să-mi adormi în braţe…)
El: Cum să nu… Ai toată încrederea.
El: (Doamne-ajută!)
El: Aşa.
Ea: Pot să-ţi spun ceva? Mi s-a făcut puţin şi foame… Crezi că au ceva de mâncare?
El: Sigur.
Se întoarce către un ospătar.
El: Meniul, vă rog frumos.
Ea: Proscciuto con melone e preferata mea! E OK?
Ea: (Cred că am întins coarda cu proscciuto)
El: (I-aş face poze, cât de frumoasă e. Şi lumina pică angelic pe chipul ei… Slavă Domnului că ne-am regăsit!)
El: Perfect.
El: (Ce dracu’ a comandat? Sper că e de mâncare.)
Ea: Tu nu iei nimic?
El: Nu prea mi-e foame.
El: (Ce draci să iau? Eu am ieşit să fiu cu ea.)
Ea: Comanzi şi tu un vin bun?
El: Roşu? Alb?
Ea: Fiert cu scorţişoară. Roşu, evident!
El: (Vin fiert… Doamne, dă-mi putere!)
El: Perfect…
Ea: Şi cu mere. Dacă au.
El: Au, au…
El: (Poate n-au!)
Ea: (Ha-ha-ha!)
El: (Dacă n-au?)
Se întoarce către ospătar.
El: Aveţi vin? Da? Fiert aveţi? Cu mere?
El: (Boule! Cum n-aveţi mere?)
El: Cum n-aveţi mere?
Ea: Nu-i nimic, merge şi fără.
El: Luaţi de la salată. Salata de fructe, cum care salată? Trebuie să comand şi salată de fructe?
Ea: (Oare de ce nu o lasă aşa? Dar îmi place să-l văd cu se agită ca să-mi facă pe plac.)
El: Deci, pune-ţi-mi o salată de fructe cu mere, iar merele le luaţi şi le puneţi la vin. Aşa. Mulţumesc frumos.
El: (Bine că au salată! Ce proşti…)
Ea: E superb! Şi cald.
El: Daaa…Mă bucur că-ţi place.
Ea: Şi ce fotolii confortabile au…
El: (Parcă e o pisicuţă… Doamne, şi cum se întinde…)
Ea: Păcat că nu au canapele. Am fi stat mai aproape unul de altul. Să ne auzim mai bine.
El: (Putem muta scaunele!)
El: Vin cu scaunul lângă tine, dacă vrei.
El: (Vrei?)
Ea: Cum vrei…
Ea: (Doamne, câte invitaţii să-i mai fac?)
El: Acuşi!
El: (Doamne, ce prost sunt! Dacă m-atinge, leşin!)
Se mută lângă ea. Se fâstâceşte un pic.
El: (Ce frumos miroase… Şi cum îi strălucesc ochii…
Ea: (Nu cred că trebuie să mai fac nimic acum. Uite cât e de emotionat! Poate se relaxează după vin.)
El: Ăăă… Vrei apă?
Ea: Vine vinul! Ce frumos miroase!
El: (Apă? Ce idioţenii pot spune! Poate-mi revin după două guri de vin!)
El: E original.
Ea: Ce e?
Ea: (Nu cred că ştie, hi-hi!)
El: Vin.
Zâmbeşte.
El: Roşu.
Ea: Nu aveam nici un dubiu
El: Sănătate să-ţi fie! Şi iubire! Şi noroc! Şi tot ce-ţi doreşti să-ţi fie aievea.
El: (Şi să mă opresc, că se răceşte vinul.)
Ea: Noroc!
Ciocnesc şi sorb din căni.
Ea: E puţin cam acru. Poţi să-i rogi să-mi aducă nişte zahăr?
El: (Acru?)
Mai soarbe o dată.
El: (Acru?)
Ea: (Cred că fac cam multe fiţe. Dar chiar e acru!)
El: (Aşa e! Chiar e acru! Dracu’ să vă ia de proşti!)
Se întoarce către chelner.
El: Se poate nişte zahăr, vă rog frumos?
El: (Că merge la caltaboş vinul ăsta!)
Amândoi pun zahăr în vin.
El: Merge?
Ea: E altceva. Aşa da!
El: (Slavă Domnului!)
Se aude un clinchet ca de clopoţel. El îşi întoarce capul şi priveşte pe fereastră. Ningea. Doamne, ce frumos ningea…
O făptură de abur apăru prin perdeaua de fulgi moi şi-i zâmbi.
Făptura: Iar visezi cu ochii deschişi.
El: Da, iar. Şi e aşa de bine…
Doamne, ce frumos ningea…
7 Comments
Frumos, suav, trist, minunat… Nu mai sunt cuvinte …
Sărbători binecuvîntate îţi doresc.
Cu drag.
Săru’ mâna, Matilda!

Te îmbrăţişez cu drag şi numai bine să ai!
O să iau blogul tău drept cadoul meu de Crăciun, că altele nu cred că mai primesc dacă o fi adevărat că numai la cei cuminți vine Moșul :))
Crăciun fericit!
Probă…


Hai, că merge aşa!
Deci, cum spuneam şi la tine, stai cu ochii pe sub brad. Sigur va fi ceva. Ori, în caz contrar, sigur nu duci lipsă de imaginaţie.
Şi într-un caz, şi în celălalt, sunt mai bun decât Moş Crăciun.
Numai bine să ai şi mulţumesc frumos pentru mesajul onorant.
[…] aici sau aici puteţi citi materialul publicat în numărul 5 al […]
Dom’le, da’ spune-mi şi mie un lucru: de ce pe el îl pui să zică rama uşii, iar pe ea tocul uşii, hîîî?
Bine te-am regăsit, cu bucurie!:)
Pentru că, probabil, ăsta e singurul lucru prin care se deosebesc.

Bine ai revenit! Cu bucurie!