Fleşcăiţi delicioşi de oră mică
Se făcea de ora două. Noaptea, da. Doi sau mai mulţi dobitoci se certau afară. Ori visam înainte să se certe, ori se certau înainte să mă trezesc, cert este că nu s-a mai lipit somnul de fiinţa-mi.
M-am dezmeticit bine, am dat teveul pe “mute” şi am umplut camera cu maestrul nocturnului King Diamond. După câteva piese m-a pleznit o foame de-mi lăcrimau fălcile.
Am dat năvală pe socoteiul de cartofi, am ales patru premianţi şi i-am aruncat într-o tigaie cu uleiul de porumb aferent. Menţionez că aragazul era în vacanţă, aşa că i-am pregătit pe o chestie ambulantă, generatoare de flăcărui gazmetanice. Am acoperit tigaia cu o farfurie întinsă (la ora aia nu mi-a căzut în mână nici un capac), pentru a se pătrunde mai repede soldăţeii de cartofi, că mă rupea rău foamea pe maţ!
După vreun sfert de oră am ridicat capacul şi i-am lăsat un minut, două, fără acoperământ, ca să se îmbăţoşeze un pic. Când am considerat că e de-ajuns, i-am scos cu o spumieră şi i-am pus la hodină într-o farfurie, cu nişte caşcaval ras peste ei. Evident, sare, piper şi alte alea, după gustul rafinat şi personal. Vă recomand cu căldură crusta de pe fundul tigăii. O să plângeţi când se termină, parol! La mine nu a mai ajuns în farfurie, la poză, he-he!
O salată rapidă cu roşii + oleac’ de ceapă matură, ceva pătrunjel, ulei, sare, piperuş a făcut perechea perfectă cu preparatul cartofo-nocturn.
Să dea boala, fu sănătate curată!
45 Comments
Foamea ma determina si pe mine sa nu tin cont daca ii focul plapand si sa pun mai multi cartofi deodata, in felul asta, soldateii nu au cum sa iasa crocanti, nu ca nu ai sti trebile astea 😛
Cand am de toate, ii curat, ii tai, le dau un prf de sare, apoi ii las intr-un prosop cca 15 minutele, si abia apoi ii tip in uleiul incins.
Iara salata de rosii imi iese de-a dreptul maistra, ca tai ceapa – pestisori marunti marunti, ii dau prin sare si las 30 de min, apoi castravetii, la fel treaba cu sarea, atat ca dupa 30 de min ii scurg de zeama, dupa care vin rosiile, uleiul si otetul in cantitati f. atent dozate.
La salata de rosii cu crastaveti zic ca-i de baza cantitatea de sare si ceapa, aici imi pare ca-i secretul.
Ca spusesi de piperus, la cartofi prajiti, daca nu-i cu salata de rosii, amestec ceva bulion cu niste boia si ceva piperus, usturoi si sare, care mai apoi tipat peste cartofii prajiti si doo ochiuri, se lasa cu troznit de falci 😀
Cartofi prajiti seara ?! Nop. Dar recunosc ca-s gustosi si… nesanatosi.
Florinete,
Da, bre, şi eu sunt fan bulion în lipsă de roşii. De roşii adevărate, zic.
Ce ziseşi matale aci, e de rupt fălci, nu de troznit! 😀
Dielda,
O dată, seara, nu se pune. Parcă aşa era, nu? 😀
Sa te trezesti noaptea sa faci cartofi… ei da, asta da determinare. Numai tu si cativa ca tine sunteti capabili de asa ceva. Pai mancam orice gaseam prin frigider, decat sa ma apuc sa-mi fac cartofi prajiti! Sau renuntam de tot. (Acum, fie vorba intre noi, sa nu se afle, imi plac de mor cartofii astia moi,imbibati in ulei, nesanatosi, dar mi-i fac rar si cand sunt singurica, ca sa nu vad ochi dati peste cap…)
Da’ ce boalilii mai e sănătos în ziua de azi? Exact! Vezi, din acelaşi motiv mă dedau şi io la câte-un “exces” d-ăsta. 😀
În rest, sunt taaare cumpătat. 😀
Neliniştitu’,
Frumos arată, bre, să dea boala, ca la mama acasă! 🙂
Şi buni, ca la tata acasă! 😀
[…] Verona,Madalina,MesterulManole,Nelinistitu’ , George Serban,Laura,Victoria,Ninu,Ghiocel07 au fost ,astazi […]
Cu siguranta foamea face din noi adevarati bucatari. Consider ca o mancare trebuie sa fie pe placul nostru, chiar daca punem prea multe condimente sau combinam lucruri ce nu se pupa de nici o culoare. Daca stomacul nu face figur, e bine, nu?
Mancarica ta arata delicios.
Hehe… nu m-am mai atins de cartofi prajiti de multa vreme, de la cutremurul din noiembrie 2004 care m-a prins si ala noaptea, intr-un picior, scarpinandu-mi genunciul cu degetele de la celalalt picior si avand in mana tigaia in care era uleiul incins si cartofii (o scuturam sa se mai reaseze cartofii).
Mie imi placeau intotdeauna crocanti si fara absolut nimic altceva. Nu mi-au placut niciodata moi sau cu sare sau condimente sau sosuri sau cu orice altceva. Si imi placeau subtiri, subtiri de tot, niste fasiute cam de un milimetru. Asa ca imi lua vreo 5 ore sa-i tai. Asa ca e clar de ce treceam mereu de miezul noptii cu facutul cartofilor prajiti. Partea buna era ca totusi se prajeau repede, fiind asa subtiri. Insa se si raceau foarte repede. Iar mie imi placeau si fierbinti. Asa ca ajunsesem sa-i mananc direct din tigaie, direct din uleiul incins, sa nu apuce sa se raceasca.
mi-ai adus aminte de o faza dintr-un film: se facea ca era noapte, ora doua…baaaaaang!!!! locuitori ai cetatii dormiti in pace, este ora doua. si mai da cu un linguroi intr-un taler:baaaaang! si ma dormi din….
e clar , tu esti noctivor.daca ma iau dupa orele la care mananci tu, nu mai intru nici pe poarta. tu stai bine cu arderile
Lîngă “gustărica” asta merge un mujdei şi-un păhărel… Of, ce poftă mi-ai făcut ! Aştept să se facă două noaptea, sau să mă apuc acum de treabă ?
Harnic mai esti!Bun,bun!
Un Suflet de la Etaj,
Bine ai venit şi săru’ mâna de apreciaţiuni. 🙂
La mine e ş-oleacă de pasiune, nu numa’ foame. 😀
Brontozăurica,
Bre, m-ai ucis cu milimetrii matale! 😀
Recunosc, nu aş avea atâta răbdare. Ah! Am făcut treaba asta, dar i-am dat prin răzătoare. A ieşit un fel de plasă de cartofi, foarte faină ca gust. Poate mai recidivez. 🙂
Tenţi,
Nu stau bine, bre, cu arderile, da’ ce boala să fac dacă mă pocneşte după ce dă ăla cu linguroiu’ în tingire? 😀
Între timp am dat-o pe fructe, să mai pot intra pe uşă, într-o dungă, măcar. 🙂
Matilda,
Ha-haaa! Exactement! Da’ mă întindeam la păhărelu’ ăla până la ziuă, aşea… 😀
Mariana cu Bunătăţile,
Aşa m-am născut, nu e meritul meu! 😀
Duoamneee, dac-as fi o fomeie gravida, vazand pozele, zau c-as lepada pruncu’! Pai asta-i festin pe cinste! Zau ca-mi facusi o poftaaa! Numai ca eu mai trantesc si doua-trei oua langa cartofi, sa vedem ce-o iesi, bine-nteles, cu salata aferenta!
[…] This post was mentioned on Twitter by Blogging feed. Blogging feed said: rtweet_1 Fleşcăiţi delicioşi de oră mică http://bit.ly/dBKy71 […]
Monsiu: lacrimau falcile
Molie: imi bate stomacul in teava .. dupa cartofi.
[…] scris în grai neaoş gorjenesc, cu regionalismele specifice. Cele două personaje centrale ale romanului, Nicolae şi Rusanda, doi ţărani dintr-un sat gorjean, îşi unesc destinele în vara anului […]
Nea Costache,
Mulţam fain, sunteţi prea bun în aprecieri! 🙂
Am păţit-o cu femeile, da’ n-au lepădat prunci, ci haine. 😀
Molie,
Stomacu’ lu’ Molie (salivând): Dong! Dong!
Moa: Next time o să fii primul. 😀
Buna. imi place mult blogul tau, accepti link exchange?:) daca da, anunta-ma pe blogul meu sa vad mai repede. 😀
Mulţam fain de apreciaţiuni. De obicei nu mă grăbesc, da’ am făcut o excepţie pentru tine! 😀
Numai bine să-ţi fie! 🙂
Apai, zic eu, cum esti prea nelinistit, vei mai pati-o cu fomeile!!!
multumesc, acum te adaug. ;;)
Nea Costache,
Da’ şi ele cu mine! 😀
Pucca,
Să-ţi fie de bine! 🙂
eu fac cartofii neprajiti, la tigaie cu ciuperci, broccoli, ceapa si-alte alea.
am o chestie rotunda cu manere si-nauntru are un fel de sita patratoasa de metal. bag cartofu’ necuratat in ea (imi place coaja) si-apas de manere-n jos. si ies paiele din cartofi intr-un mod aproape sexual. recomand!
Numa’ prostii ai învăţat la capitaliştii ăia! 😀
[…] deveni agitată, ştiind din istorisirile noastre că specimenul are o conduită îndoielnică. În afara faptului că lasă pe covor o grămadă de păr, mişcă în permanenţă din buze şi nări, de […]
[…] – De ce? – Mâine este Paştele – nu poţi să mănânci sarmale astăzi! – Să văd dacă sunt bune! – Sunt bune! Şi ce, dacă […]
Sarbatori Frumoase, Adi! Paste Fericit si numai bine impreuna cu toti cei dragi tie!
Neliniştitu’,
Nepoate, lung e drumu’ către Cârnu, pe jos, da’ eu trecui de stâna lu’ Posea. Mai vorbim după Înviere. N-am cuvinte acum, dar după… sper că te ţin curelele. 😀
Dumnezeu să-ţi lumineze calea! 🙂
Flavius,
Săru’ mâna, tătuţule! A fost fain!:D
Bordelezu’,
Bre, parcă era o zonă de-i zicea Valea Rea, dacă nu cumva oi fi plăsmuit-o cu imaginaţia-mi. 😀
Sănătate maximă îţi doresc! Cred că suntem fix după Înviere, deci aştept. 😀
băi ce mă nervezi cu crusta aia a ta. şi io răzui crusta aia. iar cartofii îi fac aşa de cân mă ştiu:P
Bre, ascultă la profesionişti: nu întotdeauna miezu-i totul! 😆
adăugire: şi io răzui crusta şi-o mânc.
sau
zemuţa de când prajesc ficătsei cu ceapă.
Simt că sunt provocat, da’ e prea târziu să răspund. 😀
Da’ sunt întru totul de acord. 😀
[…] cunoscuse pe Marcela, cum s-ar zice, fortuit. De aici, fiecare a înţeles după puteri. Unii presupuneau că ar fi dat buzna peste ea, […]
[…] Verona,Madalina,MesterulManole, Groparu,Nelinistitu’ , George Serban,Laura,Victoria,Ninu,Ghiocel07 au fost ,astazi […]