34

Dor de Bamako – Supa de ceapă

Posted by Neliniştitu' on 14 January 2010 in Papila inovatoare |

Stăteam deunăzi cu un gând aruncat pe o poză din vechime, umplându-mi sufletul cu nostalgie şi gura cu salivă. Mi-am amintit de minunata supă de ceapă… da’ ce zic eu? De cea mai supă de ceapă din toate cele câte a gustat simţu’ meu, aceea preparată de meseriaşii de Issa şi Thomas (doi băştinaşi care i-ar face să plângă pe mulţi dintre „chef”-ii restaurantelor cu clasă de pe la noi), de la hotelul Plaza din Bamako, Mali.

Inspirat de Edguy şi de o poftă nebună desprinsă din „old good times”, am purces la preparaţiunea după reţeta rezultată parte din amintiri, parte de pe o foaie rătăcită prin arhiva personală.
Operaţiunea a debutat cu eliberarea de haine a unei cepe uriaşe, cam cât un pumn sănătos (spre 3-400 de grame), luându-i maul prin ţinerea sub apă, apoi am julienizat-o fără milă.

O jumătate de pachet de unt d-ăla meseriaş, Unirea, l-am frecat cu piper şi cu boia iute, după care i-am găsit utilitatea aruncându-l într-un wok fierbinte, cu tot cu ceapa nerăbdătoare de împerechere. Când unele bucăţele de ceapă au început a se prezenta rumene la corp, am adăugat făina, cam o mânuţă fină de femeie, ori mai multă, depinde cât de groasă o vreţi. Pe ea, pe supă, adică…

Cât se distrează untul cu ceapa, se fac crutoanele, realizate din felii subţiri de pâine pe care le-am făcut cubuleţe într-o tavă mică şi am vârât-o la cuptor vreo juma’ de oră.
Treaba încinsă din wok am înecat-o în ceva mai puţin de un litru de apă, apoi am lăsat-o la foc mic, să scadă şi să intre gusturile unul în altul.

Eh, şi-acuma vine partea frumoasă a problemei, adică moşirea minunatului preparat. Cu răbdare şi nervi relaxaţi, se va mesteca în continuu compoziţiunea pentru a nu face crustă la suprafaţă şi cocoloaşe aiurea, prin sinea ei aproape lichidă. Când mi-a plăcut consistenţa a ceea ce mestecam eu, acolo, iar apa ţâşnea din mine ca din instalaţia de stins incendiul, am luat o pauză mică-mică, o gură de apă, un prosop pe frunte, şi supica cepoasă de pe foc.

Am lăsat-o la respirat vreo juma’ de ceas, apoi am ornat-o aleator cu crutoane şi felii de caşcaval tăiate-n soldăţei subţiri. Apoi, am oferit-o spre distracţie cuptorului până s-a prelins fain caşcavalul pe crutoane şi s-a rumenit într-un mare fel coloristic.
După încă o juma’ de oră de relaxare pe pervaz, a fost numa’ bună de savurat pe îndelete.
Credeţi-mă, este ceva de care numai zeii au parte, he-he!

Dor de Plaza 1

Dor de Plaza 2

Tags: , , ,

34 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copyright © 2008-2024 Neliniştitu' All rights reserved.
This site is using the Desk Mess Mirrored theme, v2.5, from BuyNowShop.com.