Un pic de melancolie
A fost o dată, nu prea departe de timpurile noastre, un naiv şi un credul (poate una şi aceeaşi persoană), care avea convingerea că versurile lui Blaga şi Minulescu au aplicaţie practică. Era tânăr, deh! Pe vremea aia nu era nimeni prin preajmă care să-l convingă de contrariu.
Aşa că, în exuberanţa lui, a pornit-o pe urmele acelui “ceva” sau “cineva” despre care vorbeau poeţii.
A oprit colo, s-a uitat dincolo, a mai tras cu ochiu’ dincoace, dar nimic din ceea ce întâlnea nu-şi găsea echivalentul în imaginaţia lui. Read more…
Acasă la Lucia Verona – Evadarea 10
În cel de-al IX-lea an de graţie de după două mii, a 24-a zi din mai, s-a materializat de pe monitoare în Ogrezeni, într-un loc umbrit de tei şi cireşi, mişcarea online ce a debutat la începutul acestui an, ca un protest la nesusţinerea culturii pe motiv de criză.
Drumul până la Ogrezeni, o comună lungă, lungă, dincolo de Bolintin Vale sau Deal, nu mai ştiu care e mai departe de Bucureşti, a fost lejer, cu asfalt bun şi mii de maci care înroşeau maidanele rezultate în urma numeroaselor căsoaie iscate în diferite stiluri care mai de care mai chicioase. Read more…
Floci dispuşi pe largi vagine, uite cum s-ajungi la mine!
Acu’ vreo două zile, pretenu’ Vaxxilian cre’ că se plictisea pe la serviciu şi m-a provocat printr-un mail să mă uit la statistici, să constat cam ce cuvinte şi asocieri de cuvinte face legătura dintre popor, Google şi blogul meu cel minunat.
Şi am extras câteva adevărăciuni:
– “joc cu oaie” – Io cred că lipseşte o literă din faţa lu’ “oaie”, altminteri nu-mi explic de ce “Gagăl” (vorba unei cunoştinţe peste care dăduse limba engleză subit), nu dirijează tot ce are conţinut ovin către globu’ lu’ Jiji.
– “vagine cu floci” – Ha? Cum puii mei poţi să-ţi doreşti “floci”, darmite asociaţi cu “vagin”? Mai există înfrăţirea asta? N-a dispărut odată cu Ceauşescu? Dacă mai vii p-aci şi cauţi peezde păroase, uite un articol pentru tine.
– “ce e mai bine să citeşti o carte sau să stai pe net?” – Astea-s din întrebările cu final neaşteptat, ca la Radio Erevan: “E bine să faci dragoste cu fereastra deschisă? Da, dar e de preferat cu o femeie!”. Răspunsul lui Gagăl a fost just: citeşte-l pe Neliniştitu’, decât să pui mîna p-o carte! Read more…
Despre sperieturi – Episode IV
Era seară, era cald şi mă împrăştiasem pe un fotoliu “puf” în faţa teveului. Aproape că mă cucerise un somn incredibil de greu, când un zgomot, ca şi cum o locomotivă oltenească mi-ar fi penetrat tavanul, a răzbătut dinspre bucătărie, făcându-mă să ţâşnesc instant pe frigider (e “niu genăreişăn” şi are 2 metri, deci, performanţa e notabilă). În baie, Păfurişa îşi întorsese vezica pe dos într-un ţipăt care putea fi luat drept referinţă pentru filme de groază.
Mă descleiez de pe agregatul frigorific şi mă îndrept timid către sursa terifiantului “zdroing”, dar cu un papuc ameninţător în mâna dreaptă. În uşa bucătăriei rămân precum Boc în faţa lui Ghiţă Mureşan: juma’ de încăpere era plină de cioburi, cutii, vase, făină şi alte prafuri, de parcă cicloanele americane se împerecheaseră în respectiva locaţie. Încerc fără de succes o dezmetecire, două, şi îmi reuşeşte exerciţiul de imaginaţie din a treia încercare: dulapul suspendat din dreapta, cel de lângă baie, se dezmembrase de bătrâneţe şi de câte-şi aveau odihna pe el. Read more…
Noaptea albă a muzeelor – Evadarea 9
Muzeul Literaturii Române
Sanctuarul literaturii române se află în “Casa Kreţulescu”, impunătoarea clădire de la începutul bulevardului Dacia, la nici 2 minute de mers pe jos de Calea Victoriei.
Dumitru Panaitescu (Perpessicius), cunoscutul academician, critic literar şi editor al operei eminesciene, are ideea înfiinţării unei astfel de instituţii pe la începutul verii anului 1957, iar 20 de ani mai târziu muzeul se mută în actuala locaţie, unde încercam, cu greu, să pătrund.
La parter, într-o sală mare se desfăşura din plin “Noaptea de muzică şi poezie” cu concursul poeţilor contemporani Cornelia Savu, Mihai Gălăţanu, Ioan Pop, Adrian Suciu, Dan Mircea Cipariu, Paul Vinicius, Bogdan Popescu, sub prezentarea lui Traian Coşovei. Fundalul sonor era asigurat de „jazziştii” Mircea Tiberian şi Liviu Butoi. Era lume ca la o lansare de carte şi cald de nu se poate. Faină atmosferă, se citea poezie, se râdea se comenta, dar nu am rezistat decât 5 minute, pentru că eram în pericol de mare coacere. Read more…