Evadarea a unşpea
Muzeul CFR
În urmă cu ceva vreme, am decis să facem o incursiune pe la Gara de Nord, să vizităm Muzeul CFR. Am ajuns pe Calea Griviţei 193, în spatele Gării de Nord şi a trebuit să luăm clădirile prin eliminare pentru a găsi muzeul cu pricina. Nimic din ceea ce arăta fosta Casă Tehnică a Căilor Ferate, construită secolul trecut, în perioada interbelică, nu ne ducea cu gândul că acolo putea să fie ceva de interes pentru noi: pereţi scorojiţi, tencuiala picată şi o ciurdă mare de cetăţeni cu bagaje şi purcel, adunaţi în faţa scărilor. Cred că respectiva clădire nu mai fusese renovată din mai 1953, când se mutase Muzeul CFR acolo. Read more…
Reper
„Bă, m-am mutat în Bucale! Hai pe la mine!”, îmi zice un pretenar, la telefon, acu’ ceva vreme. După câteva minute de explicaţii, văzând că nu mă face să înţeleg despre proaspăta locaţie în care-şi ducea existenţa, îi zic: “Bă, dă nişte repere ca lumea, nu mă mai aburi!” Şi a început: „Bă, ştii unde-i Teatrul Masca?”. „Da!”. „Bon! Faci prima la dreapta, apoi următoarea la stânga şi e un bloc pe care scrie mare, la parter, MUIE DINAMO! Acolo stau eu!”
Aşa era, he-he!
Frumos ca mine – update, mânca-v-aş!
Am avut deunăzi treabă prin Carfur, dar, din cauza orei (15:00), am ales să mă bucur de transportul în comun. La coadă la bilete, se apropie de persoana-mi un hipopotam, ceva la 50 de kile peste sută, şi intră cu mine vorbă de parcă păscusem caprele împreună prin veşnicile lăstărişuri din Nehoiu. “Cât ai dat pe tricou’ ăsta?”, face malacu’, montându-şi un zâmbet lat pe faţa de troleu d-ăla vechi, de “Autobuzul”. “400 de mii”, răspund, căutând frenetic prin arhivă o imagine pe care s-o asociez cu personaju’. “Frumos”, face Chintălică, “frumos ca tine, să-mi bag poola!” Prima secundă am fost uimit, în a doua am crezut că m-a greşit la identificare, da’ în a treia m-a pufnit un râs năprasnic. Am pornit spre staţia de autobuz, râzând de unul singur.
În staţie m-am întâlnit cu Păfurişa, care, evident, nu m-a crezut când i-am povestit. “Sunt inveţii d-ale tale, de le pui prin cărţi şi bloguri”. Cu 10 secunde înainte să vină maşina, pe cine zăresc? Exact, pe malacu’ purtător de păsărele sub scufie. “Uite, ăla e!”, îi zic Păfurişei. “Da, da…”, făcea ea a neîncredere. După care, s-a produs finalul de mare efect, care ne-a generat hohote pentru minute în şir. Chintălică cel Vesel m-a zărit şi mi-a aruncat-o din mers, zâmbind: “Frumos ca tine, bă!”. Şi s-a cărat în nebunia şi drumul lui.
Iote şi tricoul, ca să vă faceţi o idee despre realitate, he-he!
În urma insistenţelor unui personaj pe care nu eu l-am inventat, am intromisionat şi o melodie meltenească, de sezon. “Audiţie plăcfută!” (citat Paraziţii)
Reclamă de căcat cu căcat
Aseară, la o terasă, după vreo trei ceaiuri introduse în fizic, m-a atenţionat litrometrul de la vezică despre cum că ar fi necesară o purjare. În respectiva toaletă, am avut o revelaţie: uite cum să-i direcţionez p-ăştia de aici care vor să afle cu arată o “reclamă de căcat cu căcat”. Păi, unde altfel putea să-şi aibă locul tabloul de mai jos?
Io aş propune să dispară toate banner-ele şi afişele electorale din spaţiul public, plătite pe bani exagerat de mulţi, şi să fie înlocuite cu d-astea elegante, înrămate frumos, în toalete, să te ajute la uşurarea vezicală şi nu numai (valabil pentru constipaţi). Nu?
Prin urmare, puneţi mâna şi votaţi peneleuri din veceuri, he-he!
Succes, bă, căcănarilor!
Aerul condiţionat, profesioniştii şi pisica 13
Se dă o vineri după-amiaza, în care o frigeam clasic pe activitate proletară. Intervine în peisaj un telefon de la proprietar: „Tătuţule, mâine, pe la doişpe, vin ăia de care-ţi ziceam acu’ o săptămână, să pună aeru’ condiţionat”. „Trebien”, zic şi aştept să se facă data şi ora intervenţiei.
Vine momentul suprapunerii limbilor la ceas, sâmbăta. Cioc-cioc! La uşă găsesc un zâmbet întins pe faţa proprietarului şi nişte rictusuri împrăştiate pe trei moace ataşate pe nişte trupuri pirpirii. Ăştia erau montatorii de aere. Read more…