Aerul condiţionat, profesioniştii şi pisica 13
Se dă o vineri după-amiaza, în care o frigeam clasic pe activitate proletară. Intervine în peisaj un telefon de la proprietar: „Tătuţule, mâine, pe la doişpe, vin ăia de care-ţi ziceam acu’ o săptămână, să pună aeru’ condiţionat”. „Trebien”, zic şi aştept să se facă data şi ora intervenţiei.
Vine momentul suprapunerii limbilor la ceas, sâmbăta. Cioc-cioc! La uşă găsesc un zâmbet întins pe faţa proprietarului şi nişte rictusuri împrăştiate pe trei moace ataşate pe nişte trupuri pirpirii. Ăştia erau montatorii de aere.
Se fac restructurări ale spaţiului aferent zonei de intervenţie, se trag nişte măsurători şi se încearcă schiţarea unui plan de bătălie. A mers cu schiţarea vreun minut, pentru că au început cererile din partea montatorilor: „n-ai un marcăr să fac semne p-afară, pe perete?”, „n-ai un scaun ca să mă urc pe el să dau gaura pentru furtune?”, „n-ai nişte ziare sau nişte nailon sau nişte saci mari să-i întindem pe jos ca să nu se facă mizerie?”, „n-ai un prelungitor pentru maşina de găurit?” şi, nu în ultimul rând, „n-ai un aspirator ca să-l băgăm să tragă ce scoate burghiul din gaură?”.
Am luat pe rând cererile şi tot pe rând le-am rezolvat. “Voi ce-aveţi, fraţilor?”, i-am întrebat. “Ce ne trebuie, hă-hă!”, a răspuns unu’ cu faţă de cur de găină cu ochelari. A bătut din palme şi s-a dus către un geamantan “Bosch” de unde a scos-o pe mama tuturor bormaşinilor din acest univers! Era o monstruozitate, surori şi fraţi, dacă o rezema în burghiu (pe măsura bormaşinii, bătea spre 10 cm în diametru), era cât el, să dea boala! Ţup!, se ridică găozaru’ ăsta mic pe scaun, în faţa peretelui unde trebuia să dea gaura, iar altu’, afumat la epidermă, în maiou cu “Versace”, uscat şi tras la meclă ca prunele uitate de mamaia pe polata bucătăriei, i-a înmânat RDG-ul (Regina Dătătoarelor de Găuri). Când Găozaru’ Dioptric a primit maşina în mânuţă, a primit şi avertismentul gravitaţiei prin intermediul GS (Găuritorului Suprem, he-he!). Aproape că a părăsit scaunul cu capul în jos, în direcţia unde-l trăgea GS. Noroc că l-a prins al treilea, care avea două calităţi evidente: aducea bine a câinele roşu Dănciulescu şi, cică, era şi patronul firmei formate din cei trei.
A urmat coşmarul înroşirii universului meu cu praf de cărămidă. Combinând forţa a patru braţe în loc de două, Versace şi Găozaru Ochelarist s-au înfipt duşmănos în GS, care muşca drăceşte din zid. Zgomot? Pfaaaa… Praf? Uahaaa… Din cauza faptului că amândoi erau firavi precum nişte cicăni rahitici de la avicolele de pe vremuri, plus că erau să cadă de nu ştiu câte ori, pentru că-i arunca picamărul rotitor încoace şi-ncolo pe scaune, s-a dus dreacu’ ce pusesem eu protecţie pe jos şi o mare cantitate de moloz, dacă nu chiar tot, a ajuns pe mochetă. Dănciulescu se făcea că ţine furtunul aspiratorului la gaura adâncită de Penetratorul Vibratil, care-i făcea pe stafidiţii ce-l operau să dea din dantură atât de tare că puteau să dezvirgineze ştiuleţii de boabe. Ca o paranteză, aspiratorul, săracu’, s-a înfundat de două ori, ca urmare a aspiraţiei celor trei kile jumate de praf roşu, tras pe o singură nară.
A sosit momentul aducerii agregatelor, ăla cu ventilator, de stă afară, şi ăla de suflă, de o să stea deasupra dulapului de haine. Au plecat Dănciulescu şi Ochelărică. S-au întors după trei minute. “Nenea ăsta al tău”, face Găozel, împingându-şi prelungirea dioptrică pe nas, “a plătit unu’ dă 12000 dă beteu’ (BTU, n.a.) şi ăia de la magazin i-a dat unu’ dă 9 mii, hă-hă! S-a dus să-l schimbe.” “Da, bă”, a intervenit Dănciulescu în naraţiune, “da’ mai avem fro doo montări”.
O oră, poate mai mult, am răspuns cererilor celor trei distrugători de amiază de sâmbătă: apă, toaletă, apă. După care au trecut la împărtăşitu’ viselor cu persoana mea: “ce-aş mai rade o bere şi să stau cu poola către tavan”, “trebuia să merg la un botez al unei proaste de verişoare”, “miezule, mâine să-mi aduci datoria, că te foot”.
După timpul respectiv, ora aia şi ceva de care ziceam acu’ două fraze, s-a întors ăla cu condiţioneru’ schimbat. “Bă, am ştiut eu de-acu’ trei zile, când mi-a trecut pisica aia prin faţă, că o să am probleme”, a făcut proprietărică încercând să pară mai vesel decât era cazul. S-a dat startu’ la alte clipe de veselie şi înalt profesionalism. Nu am putut decât să râd cu flăcări în sinea mea lăuntrică şi să mă uit la ce făceau ăia, asistaţi de proprietar:
1. Ca să fixeze “suflătorul” pe perete, au footut zidul în vreo 20 de locuri (a se citi “găuri”), din care n-au folosit decât 4.
2. Bineînţeles că au dat găurile mult mai mari decât diblurile pe care le aveau.
3. După îndelungi căutări, au găsit vreo 4 dibluri mai ţapene-n diametru, care nu intrau decât parţial şi forţat în găurile respective. Le-au convins cu ciocanul până la un punct, după care s-au chinuit 15 minute să taie surplusul ce ieşea din găuri.
4. Tot vreun sfert de oră s-au chinut să fixeze unitatea interioară pe perete, aceasta refuzând cu desăvârşire să intre în nişte cleme. Explicaţia lui Găozel Ochelărescu: “Nu e peretele drept, d-aia nu se fixează bine”.
5. Au continuat cu cererile către mine: “n-ai nişte dibluri mai mari?”, “nu cumva ai nişte scoci?”, “n-ai un catăr sau un cuţit mai bun, că ale noastre nu mai taie?”. Câştigător detaşat la cereri a fost Versace, mai spre finalul celei de-a patra ore de luptă dreaptă: “N-ai o scrumieră, că vreau să fumez şi nu vreau să fac mizerie pe jos”.
6. După aprigele măsurători cu ruleta şi polobocu’, unitatea interioară a nimerit fix la colţ, lângă geam, lipită de peretele adiacent celui pe care era fixată. Asta a rezultat ca jumate din aerul suflat să dea fix în perdea.
După patru ore şi zece minute au ieşit pe uşă. Nu s-au scurs două minute şi a reintrat peste mine Ochelărete, care s-a pus instantaneu să-şi arunce ochii pe masă, scaune, sub pat: “N-ai văzut un ciocan?”. M-am uitat în jos, către întrepicioare. “Afară de ăsta, nu”, i-am răspuns. S-a potolit după ce l-a strigat Dănciulescu, cum că ciocanul e la vedere, în maşina lor.
Asta a fost… Patru ore şi 17 minute. Treabă care, după spusele lor iniţiale, dura o oră. Noroc că funcţionează aerul, he-he!
Notă: 1000 BTU este aproximativ 300 W. Ca să nu fie dileme. 😀
40 Comments
Ii rachet saians. Asa e traditia pentru lucraturi, un nenea mi-a montat centrala in circa 6-7 ore, numai centrala in sine,ca toata instalatia era la locul ei de cand lumea. Dar asta era unul singur si nu avea cu cine sa imparta cugetari – pentru asta am niste muncitori vizavi, care asculta lautareasca si haraie de zor, au daramat o casa si acum se apuca sa construiasca ceva. Ce vara frumoasa o sa avem.
Ha-ha-ha! Cât te invidiez! Cum pentru ce? Pentru vara frumoasă. 😀
=)))
sunteţi duşi cu toţii în seara asta
în calitatea mea de stilistă adhoc, de serviciu, îţi atrag mai mult decît serios atenţia că eşti sub incidenţa violării flagrante a legi domeniului rezervat şi osim şi orda şi etc =)))
bre, “găozar” ăla … te bagă-n belele cu biştarii, crede-mă ! vei fi pedepsit … prin rîs 😆
“găozar” îi domeniu înregistrat şi protejat de drepturi(cu toate variantele), ascultă sfatul specialistului 😉 şi spînzură-ţi proprietarul
auzi, da’ cine-i Dănciulescu ?, marcă de bere ? 😆 … mai am, da’ nu mai pot, revin cînd îmi (re)vin-alb-
Mă bucurez că ţi-a plăcut. Cum tot îmi ziceai de melancolii şi alte alea, na!
Ăsta e şi termenul meu, vis-a-vis de ce feţe de cur aveau ăia. Bre, las-o dreacu’ de treabă, dacă n-ai olinzi p-acasă, nu veni la mine să pui condiţionere, că, uite, intru în conflict cu ăla de are licenţa pe titulatură. 😀
Dănciulescu este o treabă cu aluniţe mari, închis la culoare, fotbalist la Dinamo. Dă un sărci pe net, să vezi ce marfă am avut eu azi în casă…
escuzeazăma, măi dragă hîghî(ca să zic aşa vanghelian) da’io la dinamovişti nu le dau nici sărci(păsări, bihoreneşte =))) )nici pitulici … ce, după atîta rîs vrei să cad lata-n vre-un coşmar ? nex:jiji, pînă la moarte jijijijiiiiiiii yup, zup sau ceva de genu’
bine că te-or lăsat cu întrepicioarele-ntregi :)))
Nu sunt microbist, da’ n-ai cum să nu recunoşti pe unu’ care aduce cu personaje patinate prin fotbal sau nişte feţe de mare expresivitate cerebrală (ex. Bănel 🙂 ).
La întrepicioare nu permit accesul găozarilor, he-he!
pai si eu m-as invidia – ceas desteptator la 7.30, 6 zile din 7, tipete si urlete si camioane, betoniere, uepaaa…
‘teleg io gresit sau te plangi ca erau prea urati? pai unde ai vazut tu, si frumos si destept si priceput? eh?
Dar ce zici de trezire la 6:00?
Nu mă plâng de urâţenia lor, feri-mă Doamne, că încă-mi plac femeile, he-he! Da’, parcă, prea erau aleşi: şi pitici, şi uscaţi, şi proşti, şi cu feţe puse pe dos! Cum să nu te expepenezi (adică, “să-ţi ieşi din pepeni”)?
:)) expepeneaza-te, by all means! M-a surprins ca nu ai zis nimic de portretul lor olfactiv:)) inseamna ca tot ai nimerit bine.
Nu zic nimic de trezire la 6, ca mi-o veni si mie randul 🙂 (mama la 5.35… corporatia lu’ peste prajit)
Păi, nu prea au dat prin olfacţia mea, că au fost geamurile deschise şi venea de-afară aer curat, cu miros de ploaie torenţială.
Corporaţiile mamii lor! 🙂
asa, zi-le de mama :))
Da’ crezi că o să-i dea o juma’ de oră de somn în plus? 🙂
Din povestea ta lipseste o parte importanta…cate ore ai strans …dupa! 😀 😀 😀
Nu, nu vorbesc si despre reparatiile care bag de seama sunt absolut necesare!!!
Mai bine-ti cumparai o bucata de svaiter…! 😀 😀 😀
Nelinistit am fost si am ramas
Ma-mpac prea greu cu lenea si prostia
Dar stiti cu toti,, traim in Romania,,
Si zi de zi mai facem cate-un pas
Pentru Manole cel Meşter: îţi dai seama că am băgat şmotru tot atâtea ore! Reparaţiile nu sunt necesare cât timp ai mobila potrivită pentru ascunderea locului respectiv. 😆
Mami Nineta, săru’ mâna pentru catren! Totuşi, pasul ăla zilnic îl facem către/în afară, nu? 😀
Imi dau, fiindca trecui si io prin…chiar de doua ori…si daca la prima parte n-am contribuit nefiind responsabila cu patente, ciocane si dibluri…cea de-a doua insa, e absoluta si-mi apartine in totalitate!
Daca zici ca tot atatea ore, s-ar putea sa fi avut parte de aceiasi echipa “minunata”!
😀 😀 😀
Dacă îşi trag seva creatoare din Berceni, ăia e! 😀
M-ai cocosat de ras si de data asta.
P.S.(perforatorul suprem): Trebuia sa pui si poze, sa vedem si noi cam cum arata o fata de cur de gaina cu ochelari (Gaina cu ochelari e un fel de Cobra aviara?)
Bine-ai revenit, Emirakis! Se vede că ai intrat în acţiune (PS, he-he!). Mi-a fost teamă să le fac poze, că poate vroiau să-mi dea autograf digital, direct pe aparatul foto. 🙂
Lasa, mah, ca pentru ei digital inseamna sa puna amprenta de la deget. Le zici: “Ia, da mah, si mie o semnatura digitala!”. “Cu care deget, sefu, cu ala mare? Ca mijlociul il pastrez pt curve” 🙂
Dacă vroia să-mi dea cu Perforatoru’ Suprem? Eh? Pe unde-o mai scoteam? 😀
<bGăozaru’ Dioptric suna suspect de apocaliptic 😛
Usã dã fier la intrare ti-ai pus ? Ca daca te risti la un nu, ma poti crede pe cuvant, inca esti de abia la un palid inceput :))
Daca le explodeaza vreun tub de spuma sub presiune, sa vezi ce mai cureti pe tot palierul rezultatul
🙂
Bine ai revenit pe planetă, WhiteWolfule!
N-am uşă dă Fe, da’ am furtune prin casă, un mănunchi ca pă mână. Sper să nu mă lovească vreo fericire d-aia de-mi ziseşi. 😀
Adriane cand mai vrei sa faci ceva prin pustia aia de casa .vezi ca ai prieteni.
Nu-i a mea, tătuţule, că aş face…
poate la Nehoiu atunci
He-he! La Nehoiu, deci, să mergem! Să fim sănătoşi, prietene!
de unde reiese ca pentru a face pipi si a da gauri in casele oamenilor tot ce-ti treb’e e un echipament baban
Ăla de pipi trebe să fie mic, da’ vioi. 😀
Lasa ca i-am pozat eu pe voinici:
Montatorii lui Nelinistitu’.
Nu-i asa ca propritaru’ a cautat mult pana a dat de ei ?:)))
Digital Elf,
Exact aşa s-a derulat şi la mine operaţiunea, numai că, fiind extrem de firavi, îl ţineam şi io p-ăla de-l ţinea p-ălălalt de dădea găuri p-afară! 😆
Doamnă cu Poşete,
Uelcăm bec! 🙂
Montaju’ a fost inclus în preţu’ condiţionerului. 😀
gggg! mai bine cu bai regulate si reci :))))
(sa-ti spun ca noua zugravul care ne-o reparat zidurili pe langa termopanili noi noute si ne-o zugravit fix 30 mp in baie o avut nevoie de 5 – CINCI – zile sa gate treaba?! mai bine nu-ti zic, ca dupa-aia crezi c-ai scapat usor)
Bine că nu mi-ai zis, că nu-mi dădeam seama că 4 (ore) < 5 (zile). 😆
Intotdeauna revin cu placere…pe aici! 😉
Mulţam fain! 🙂
Lasa pisicile negre in pace ! 😛 :))))
Io le las, da’ ele nu-mi dau pace, ale boalii să fie! 🙂