Posts by Neliniştitu':
Problemele de mate, colega de bancă şi promoţiile la felurite chestii
Vă spusei acu’ ceva vreme că, periodic, mă apucă dorul de meleagurile natale, lucru aproape normal, zic, care se poate întâmpla oricui, la orice vârstă.
Eh, şi cum stăteam cu doru-n sânge, numa’ ce mă pomenesc pe la o bună şi veche pretenară, fostă colegă de bancă din şcoala generală şi pe care viaţa o ţintuise pe plaiurile pline de neprevăzut ale Buzăului.
Bucurii, amintiri, reproşuri politicoase gen „n-ai mai dat şi tu un semn, nesimţit de Bucureşti”, răspuns decent, „vezi că ai făcut pleonasm”, „ce fac ai tăi?”, „da’ ai tăi?”, „merge serviciu’?”, „pe pizda mamii lor de dobitoci, că ne jupoaie de zile!”, „lasă, bine că-i Nicu aranjat (bărbac-su, n.a.)!”, „eh, cât o mai merge şi la el, c-a fost prost şi nu s-a dus în Germania, la soră-sa, că acuma aveam şi noi un viitor mai altfel”, şi aşa mai departe.
După nişte potol pregătit în grabă, că, deh, „ţ-o fi foame de pe drum!”, încheiat citatul, numai ce mă relaxam la o televiziune pe cablu, când îmi sare-n ochi ăla micu’, Gigel. Cred că era clasa a doua sau a treia, n-am reţinut exact, că era destul de trist cu caietul care-i atârna în mână ca o găină proaspăt pornită către jumulit. „Care-i treaba, tinere?”, mă dau eu „human friendly”.
Piciul se uită la mine aproape uimit şi bălmăjeşte: „Huh, matematica asta….” „Ia vino la mine, că le-om da de cap”, afişez eu un zâmbet plin de speranţa şi dorinţa de ajutor. „Ce-ai de făcut?”, iau eu caietul. „Am avut de compus şi de rezolvat nişte probleme şi nu ştiu dacă-i bine”, mormăie piciul. Trecem în camera lui, la birou, deschid caietul de lucru, că aşa era procedura, întâi pe ciornă şi apoi pe curat, şi încep să mă minunez. Read more…
Frăţia volanului şi poliţaiu’ de gaşcă
Mai ieri a sosit şi rândul meu să scot capu’ pe geam şi să văd c-a năvălit muguru’ ierbii şi găinaţu’ vrăbiuţei peste Matizel. Am purces rapid la spălătorie, i-am redat Matizacului culoarea originală, am inventariat petele de rugină, i-am schimbat mirosul interior, am scos aerul din rezervor şi am setat capul compas către Nehoiu. […]
Ochi încovrigat
Se făcea că, într-una dintre dis-de-dimineţi, se trezeşte fii-mea cu leşin pe maţe şi mă ia la întrebări: “Tati, faci şi tu ceva bun de mâncare, da’ repede-repede?”. O iert pentru pleonasm (tot ce fac eu e bun, adică), îmi pun o trupă tare dragă, de-o ascultam pe vremuri la Vocea Americii – Winger, şi […]
Foicică de mohor, am blogu’ numa’ umor!
Dragelor şi dragilor, frumoaselor şi oameni buni, graţie vouă, juriului şi iniţiatoarei lui BdB 2010, Doamna Lucia Verona, a reieşit că am umor precum păru-mi pe picior, dacă nu chiar mai mult, he-he! Tututor fanelor, admiratorilor secreţi, celor de mă stimează flagrant şi restului de cucoane, domniţelor ori cetăţenilor oneşti care nutresc oarecare sentimente pentru […]