Posts by Neliniştitu':
Schlitzu’
Mă pune într-o bună zi păcatul ăl mai mare şi mă duc în vizită de lucru (adică, la serviciu) la o pretenară mai veche. Asta-şi avea serviciul la un institut de cercetări sau cam aşa ceva, plin cu gagici bune şi deştepte (ştiu că aşa ceva nu există, dar eram într-o perioadă de indulgenţă, he-he!). Ei, bine, istoria avea să-mi demonstreze, again, că nu toate sunt şi deştepte.
Am ajuns la pretenară, ne pupăm, ne aia-aia şi sărim pe câte-un ceai de bârfă şi pus la curent. “Bine că nu-i proasta aia de şefă-mea, că nu aveam linişte!”, începe pretenare veselă. Avusesem oroarea să dau de vreo două ori şi peste şefă-sa, aşa că ştiam că nu exagerează cu nimic. Tipa chiar era proastă atât ca intelect, cât şi ca om de zi cu zi. Sau, mă rog, cum se zice la ţară, ca femeie.
“Ce mai faci, tu?” “Dar tu?” “Ai auzit de aia, de alălalt, de mine?” “Da, fată, culmea, nu credeam, da-i bine că e bine” etc. etc.
La un moment dat, apare o gagică, colegă de birou de-a ăsteia, trăgând după ea o chestie mergătoare, numai bună de dat luciu la pantofi.
Instant, toate gagicile din birou au sărit pe mopul mergător al proaspetei intrate în schemă.
“Vai, ce dulce e, ce scump e, ce frumos e ce etc. e…” “Cum îl cheamă?” “Becker!”, răspunde fata. “Ca pe tenisman?”, întreb eu. “Nu, ca pe bere!”, răspunde ea. “Şi Brau, care din voi este?”, continuu zâmbind. “Hi-hi!”, face frumoasa libelulă. “He-he!”, dau şi eu cu isonul.
Şi încep toate gagicile să-l strige pe flocoşelul vesel: “Becker, hai, la mama! Becker, vino să te pup, mumosule! Etc.!”
“Ce rasă e?”, întreabă la un moment dat pretenara. “Şi Ţu”, răspunde fata. “Şi Ţu?” se auzi din fundul sălii. “Da, Şi Ţu!”, repetă gagica.
Eh, ca un făcut, în acel moment intră pe uşă şefa respectivă. Toate gagicile au îngheţat, mai puţin eu, he-he! După ce ne-a scanat pe toţi, se aşează pe vine şi începe să strige către potăiţă: “Şliţu’! Hai, la mine, dragule! Şliţu’! Haide, vino şi la mine! Da’ ce nume-i ăsta, dragă?”
“E nume nemţesc!”, răspunsei eu în locul proprietarei. “Ca şi Becker!”
Imediat, toate fetele s-au ascuns pufnind pe după calculatoare. Ca să nu mă prăpădesc de râs, m-am scuzat pretenarei, am salutat Şliţu’ şi m-am cărat. Minicăţelul, simţind că-l ştiu pe numele adevărat, a ieşit cu mine.
De căutat: Teo Negură.
Fizioterapie, dulce melodie
În cele câteva zile apucate iarna aceasta cu gheaţă pe trotuare (da, deja e din filme cu canadieni cadrul ăsta!), am reuşit performanţa să alunec curios şi să-mi scrântesc nişte oase mai jos de gleznă, aşa. Prin urmare, am purces zor-nevoie la fizioterapie. Odată ce erai consultat şi diagnosticat, doamna doctor te livra graţios pe […]
Moştenirea Luciei Verona – A XXIII-a evadare
Îmi spunea cineva înţelept odată, că lucrurile faine se întâmplă oamenilor buni. Ei, bine, după ce-am trăit în seara asta, m-am convins decisiv şi definitiv că sunt un om bun! Arareori sau, dacă stau bine să mă gândesc, niciodată, nu mi-a fost dat să văd o piesă de teatru cu o singură personajă. „Ţi-am rezervat […]
Cadou
Deunăzi am făcut semn la un taxi pe Unirii. M-am aburcat înăuntru şi-am dat de un nene trecut binişor de 57 de ani. Ne salutăm, îi zic unde să mergem şi dau să mă fac comod. „Da’ ce boala e scaunul ăsta aşa în spate? Ori aţi avut vreun burtos înainte de a mă lua […]
Noutăţi despre curăţenia de Paşte
Vine Paştele, aşa cum bine se vede afară, şi am descoperit, pentru doamnele ori nenii cărora le e milă să bată covoare şi să se ia la trântă cu aspiratorul, o firmă care livrează personal care să se ocupe de treburile astea casnice. „Mare noutate, bre!”, veţi spune. Da, copii şi fraţi, da’ firma de […]