Fizioterapie, dulce melodie
În cele câteva zile apucate iarna aceasta cu gheaţă pe trotuare (da, deja e din filme cu canadieni cadrul ăsta!), am reuşit performanţa să alunec curios şi să-mi scrântesc nişte oase mai jos de gleznă, aşa. Prin urmare, am purces zor-nevoie la fizioterapie.
Odată ce erai consultat şi diagnosticat, doamna doctor te livra graţios pe mâna unei doamne asistente binevoitoare, care-ţi efectua în zona respectivă tratament cu ultrasunete de neauzit, laseri de mică adâncime şi nu ştiu ce curenţi vibratori prin plăci.
La ora programată, ne strângeam pe hol, doamna doctor ieşea şi ne întreba pe fiecare care-i zona suferindă, urmând să intrăm în salonul de tratament, cu paturi dispuse unul lângă celălalt şi separate de cearceafuri albe agăţate de nişte stative. După caz, dacă era la şold, genunchi şi nu se puteau sufleca pantalonii ori în alte zone greu accesibile aparatului respectiv, ţi se spunea să te dezbraci, ca să laşi zona accesibilă lucrului doamnei asistente, care este.
După două şedinţe învăţai scurtăturile de limbaj şi răspundeai ca atare, omiţând să mai zici şi „ultrasunete, laser etc. la cutare sau cutare loc”.
Era cam a treia şedinţă, dacă nu mă înşel, şi mă hotărâsem să folosesc şi eu „scurtătura” ca şi ceilalţi.
Ne strângem pe hol, iese doamna doctor şi începe trierea: „Dumneavoastră ce faceţi azi?”. „Genunchi”, răspunde nenea întrebatu’. „Dezbrăcarea!”, poruncea doamna doctor. Omul dispărea după cearceaf şi-şi expunea zona suferindă.
Şi procedura continua. „Dumneavoastră?” „Şold!” „Dezbrăcarea! Dumneavoastră?” „Mijloc!” „Dezbrăcarea! Dumneavoastră?” „Femur!” „Dezbrăcarea!”
Şi tot aşa, până ajunge şi la mine. „Dumneavoastră, ce-aveţi de făcut?” „Laba!”, răspund pe automat, fără să clipesc. „Dezbrăcarea!”, continuă doamna doctor în acelaşi stil.
A urmat o secundă în care m-am blocat din cauza guguştiucului ce ieşise din colivia-mi bucală, dar şi datorită răspunsului doctorei.
După câteva clipe de suspans, doamna doctor m-a liniştit zâmbind: „Dumneavoastră nu vă dezbrăcaţi, o s-o faceţi aşa!”.
Alunecaţi la: Gabriela Elena, Dana, Teo Negură.
15 Comments
Anul intai de facultate, semestrul intai, joi, primul curs era de algebra liniara. Ajung la Grozavesti, o iau pe Economu Cezarescu, ma opresc la curtea la care ma opream in fiecare zi inainte de cursuri. Motivu’? O frumusete de ciobanesc german pe la vreo 50 de kile. Animalu’ mai facea uneori ca toti dracii la tigani sau la idioti care tineau sa-l enerveze, da’ la mine reactionase mereu foarte bine – venea la gard, scheuna, inclina capu’…
In ziua aia s-a ridicat pe picioarele din spate si le-a scos pe cele din fata prin gard. Nu m-am putut abtine sa nu apus si sa nu scutur putin. Cand i-am vazut botu’ la mana mea mi-am zis “Gata, am ramas fara degete!” De unde, s-a apucat sa ma miroasa si sa ma linga 😆
Am plecat in cele din urma si la curs, cu mainile incleiata de saliva, da’ vesela. Chiar am fost intrebata de ce-s asa vesela cand m-am intersectat cu un coleg pe treptele amfiteatrului. Raspunsul meu?
“Am dat laba cu un cutu!”
Spusa la modul cel mai inocent cu putinta, mai ales ca pe vremea aia habar n-aveam ce poate sa insemne pentru mintea altora. 🙂
He-he! L-ai dat pe spate pe omu’ în cauză! 😀
Buna replica, desi ar fi fost si mai buna daca ii faceai cu ochiul, de parca exista un acord tacit intre voi 😀
Sunt un Domn, nu fac aşa ceva Doamnelor. 😀
Bre, îți dai seama că e trist c-ai ajuns să faci recuperare pentru asta, nu ? mai pune mâna și tu pe-o carte în loc, tsk, tsk, tineretul din ziua de azi 😀
E labă de picior de om, nu de urs, da? 😀
Eu imi amintesc ca la masaj erau doi, acu’ vreun an. cand am vazut zdrahonul mai intai, mi-am zis c-am dat de dracu: ma luase o lombosciatica de am ramas blocat aproape. Cand colo, zdrahonul, mana Domnului, nu alta. A doua zi, un pischinet aschilopat, ca ma umflase rasul. Sa vezi belis atunci, ca parc-avea bete, nu degete 😀
Aşa e, ălea mai uscate sunt mai rele! 😀
Degetele, bre! 😀
[…] Adi, Alecu, Alex, Coltu, Florina, G1B2I3, Luna Patrata, Mesterul Manole 45.958950 23.570869 Share this:FacebookTwitterDiggEmailPrintStumbleUponLinkedInRedditLike this:LikeBe the first to like this post. […]
ha, ha, ha, ha, ha, HA !
d’astea am facut si eu mai in vara, da’ pe la noi nu e cu prescurtari. ca nici nu erau prea multi la coada…
He-he! Coada e totul, tătuţule! 😀
Bre, ţia zis cineva că uneori eşti genial?
Dacă da, află că ăla a fost un amărât de invidios, în care ar fi crăpat fierea, dacă nu băga “uneori”.
Dacă nu pricepuşi ce-am vrut să zic, îţi detaliez miercurea viitoare la cafeneaua Godot, dîn strada ficţiunii.
p.s.: pentru cultura mea profesională – laba se face compensat, gratuit, sau la preţ întreg?
Mai tot timpul mi se spune că-s genial uneori. 😆
Mulţam fain de frumuseţile de cuvinte. 🙂
Aştept cu mare interes întâlnirea respectivă. 🙂
PS: Pe pile. 😀
[…] canta, altele spun snoave, carciumarese zvelte şi limbute. Sunt flori ce parcă tremura laute se […]
[…] spuneam în trecutul apropiat cum că am avut oarece probleme cu o labă de picior (nu de urs, cârcotaşilor!). Eh, asta nu mi-a fost de ajuns, pentru că, la puţin timp după […]