Grăbeşte-te Lente
Am aflat de Lente datorită Festivalului Ceaiului şi Cafelei, ăla de acu’ luni de zile, dintre 22 şi 29 august.
Păşind în curtea micuţă, pavată cu piatră, boltită de o uriaşă vie care tocmai ce-şi pârguia ciorchinii, am intrat pe nebănuite, precum personajele lui Eliade, în lumea Bucureştilor de altădată…
Aerul boem răspândit de mesele şi scaunele din fier forjat, muzica bună ce curgea în surdină printre frunzele de vie, feluriţi cetăţeni şi cetăţene îmbrăcaţi vintage ori lumina galbenă ce se prelingea molcom din felinare se îmbinau fericit cu realitatea cotidiană oferită de internetul wireless, care chiar mergea brici.
Interiorul este de extremă căldură coloristică şi te provoacă din prima la o dulce letargie, în compania unei cărţi, reviste, ori ziar, culese din raftul de alături. Am avut de ales să zăbovesc şi să uit de lume şi de cele lumeşti în una din cele trei camere înfăţişate ca “urban”, “clasic” şi “trendy”, dar am preferat terasa, urmând ca într-o zi de iarnă să probez şi căldura oferită de splendidele sobe de teracotă.
Serviciul a fost destul de prompt, ţinând cont că era doar un singur nene amabil pe la mese, toate, să fi fost vreo 10-13.
Meniul prezentat ca “album de gusturi şi amintiri”, nu afişează, banal, doar preţurile, ci îţi oferă spre lectură şi crâmpeie din istoria unor anumite preparate (gulaşul) şi băuturi cotidiene (cafeaua) sau a feluritelor soiuri de vin (La Bracessca, Gran Sangre de Toro, Terrunya Carmenere).
Preţurile nu sunt exagerate, iar puiul chinezesc – yanji (19 lei) şi amaretto frost (10) au fost de mare deliciu. Mai multe informaţii aflaţi pe site-ul lor.
Premieră: la toaletă, hârtia de şters pe mânuţe şi recipientul de săpun lichid erau cu comandă electrică, fiind pentru prima oară când dau de aşa ceva în preumblările mele româneşti.
Minus: toaleta era una, deci unisex, şi nu avea cheie ori blocaj, trebuind să ţii neapărat cu o mână uşa, lucru realizabil, dar incomod în timpul golirii vezicii.
44 Comments
Io primu’ 😀 Frumoasa locatie 😀
Daaaa… Buna de petrecerea burlacilor cuminti, asa, ca noi. 😆
Frumoasa locatie, interesanta prezentarea, reusite poze. Inca un loc de perindat prin Bucurestiul naravas 🙂
Sictireanu@ casa de piatra!
Păi dacă-s unisex, la ce să mai ţii de clanţă?
Meşteru’,
Da, făinuţ loc, merge să te pierzi din când în când. 🙂
Mulţam fain! 🙂
Boghi,
Unul dintre motive ar fi ca să nu-ţi dea cu uşa în spate în timp ce te ţii de unisex. 🙂
Şi ar mai fi… 😀
nu stiu cum dracu faci de nimeresti doar in locuri misto.
dragalasule, ia zi-mi si mie ce dracu am facut io la blogu meu de nu-mi mai apare pe pagina de home nici o imagine de la gadgeturi. e blanc tot la mine. daca vreau sa le reactualizez la meniu setari aspect, mi le recunoaste, se salveaza, dar tot nu-mi apar. poate dau cu sapa in calculator.
Bre, le mai şi caut, ca să-ţi spui drept. 😀
Deci, du-te în pagina de setări a lu’ blog, la setările de aspect, la navbaru’ ăla.
Festivalul Cafelei în august, în Bucureşti… Regret că n-am ştiut.
Toalete unisex am văzut prima dată în Ally McBeal, serialul ăla pentru fete singure, de acu 10 ani, de pe Pro, dacă şi-l mai aminteşte cineva.
Şi toalete unisex “am avut” o singură dată, la un job care era cu mulţi paşi înaintea timpurilor lui şi moravurilor de atunci. Era destul de…vesel să intri în cabina de lângă un coleg :))
Multam mult de urari Manole 😀
nu merge. am setat, am resetat, am salvat…. culmea e ca la setari aspect le am mentionate pe toate, adica pozele blogroll-ul, poza cu piticu si ce bors am mai mancat eu pe flancul stang al blogului. dar la vizualizare blog…. canci. deja ma enerveaza
Mădă,
Hai că am fost ambiguu şi am corectat. Era şi unicată toileta, d-aia era şi unisexă, he-he! Deci, intimitatea era creată, da’ trebuia să fii tare-n mână. 😀
Lecteriţa,
Acolo sunt, în setările de bări de apariţie, boalii. Başca faptul că nu mai pot să mă conectez la blogspot!!!
Nimic nu mai merge legat de ţara asta!
Bre, Neli, burlaci cuminti, performanta la contorsionat manute pentru tinut usi, da, da si mama e o baba la 72 de ani, foooooooarte frumoasa! 😀 😀 😀
Io cred că mama matale e foarte frumoasă şi tânără pentru anii care este. 😀
Frumos locul. Nu se potriveste cu iesirea de sambata, altfel il calcam. Alta data, cu siguranta.
Totusi …. asta ii cremenala “Deci, intimitatea era creată, da’ trebuia să fii tare-n mână” 😛 😀
chestia cu VC tudorul fara cheie e de fapt un avantaj. probabil au target demographic tinerii aventurieri – (ca tu de ce te-ai fi dus acolo, altfel?)
Dr. Lecter: u need a consultant, sau un loc de dat cu capu’
(eventual in gura consultant-ului)
Florinete,
Merită vizitat, da’ mai la anu’, aşa, la terasă. 🙂
Zeuleanu’,
Io mă mai duc, nu pentru altceva decât pentru dozatoarele alea cu fotocelulă. 😀
Muamăăă, ce m-am mai jucat la ele! 😆
Nice! 😀
Hmmm, de dozatoare nu povestisi nimic! Deci, despre ce e vorba?
Mai, acum ma prinsei…tu te-ai jucat cu hartia de sters pe manute….si cu sapunul?????!!!!!
😀 😀 😀 😀
Era săpun lichid, n-aluneca pe jos. 😀
Lecteriţa tine sageata pe zona unde ai gadgetul pe blog la fiecare in parte si da refresh. eu am patit-o odata cu gadgetul de persoane interesate ca era alb si nu vedeam persoanele si asa am rezolvat.
apropo de dat cu usa in spate. pai mai Adi la cat esti trebuie sa izbeasca serios usa ca sa te deranjeze de la …activitate 🙂
Nu mai sunt cum ştiai, bre, Cody, m-am mai tras la trup, aşa… 😀
Neli, cel tras prin inel!
Va, vai, e mititel!
Poti da cu usa
Peste el!
😀 😀 😀 😀 😀
Subţirel, da’ dens ca uraniul îmbogăţit. 😀
Dai cu uşa peste el,
Da’ nu se mişcă defel. 😆
Oleleu uraniu, Nelinistitule de-acu sa tiu minte ca dak m-apropii imi cade paru 🙂 🙂
Nely the dens,
Da, bre, da-ti dai seama cate usi iei in spate pana afla toata lumea??? 😀 😀 😀
Maia,
Păru’ ca păru’, da’ o să ai nişte ochi sticloşi în noapteee… 😆
Meşterescu’,
Bre, nu de uşi mi-e mie, ci de cuţite, he-he! 😀
Inseamma c-o sa vaaaadd mai biine! O sa auuud mai biiine! hihihi 🙂 🙂 🙂
Bre, Doamne fereste!
Maia,
Unde mai pui că n-o să mai ai nevoie de lanternă când te duci la boxă, he-he! 😀
Meşterică,
Metaforic, vorbind, bre. 😀
Bre, nici metaforic nu-mi plac! 😀
Cah!
Nici mie, he-he! Da apar din când în când… 🙂
Câh! şi de la mine! 😀
Şi de la mine tot câh, dacă tot vorbim (vorbiţi) de budă, la o postare despre o preafrumoasă ceainărie, detaliu pe care l-am (l-aţi) uitat.
Deh, familiarisme, ce să-i faci? 😀
Nup, trecusem la subiectul cutite, deh!
Deci, gătarăm cu asta… O să revin şi cu altele, cât de curând. 🙂
E faina si cunoscuta dar prima data am vazut decoratiuni de gen in Colony/La Copac, acum local de hipsteri amatori. Din pacate cam asa e si Lente acum, greu sa innoti prin aifoane.
^Evident, asta cam depinde de ora.
Orele fiind în jurul lui 5-6 peme, nu am avut parte aifoane.