Sezoane libaneze – Four Seasons
Pălindu-mă un dor de mâncare arăbească, hai să vă zic câte ceva despre ultimul restaurant de profil pe care l-am vizitat, Four Seasons. Din profil, el este libanez. Din faţă, îl recunoaşteţi pe lângă Piaţa Galaţi ori Gemeni, dracu’ mai ştie (cert e pe Vasile Lascăr nr. 81), dar trebuie să fiţi cu băgare de seamă, mai ales acuma când se lucrează la greu la linia de tramvai, că nu-l dibuiţi.
În drumul către terasă (da, erau vremuri calorice) am trecut printr-un local nu foarte mare, majoritar portocaliu în coloristici, întâmpinat fiind de un nene ce părea a ştii minunata limbă abundentă în litera “haş”.
Terasa-i la fel de portocalie în gresii, textile şi acoperişuri de pânză, avînd pe sus, pe sub copertină, ţevuşti cu găuri fine de unde e suflată periodic apă vaporizată. Am nimerit la o masă de colţ, lângă un felinar şi un ficus.
Foamea din maţ m-a făcut să mi se pară prea mic gramajul afişat pe meniu şi am comandat ca şi cum ar fi fost ultima masă: humus sujuk (13,5 lei), rasasfur de vită în sos de rodii (26), sharhat de vită (25), labneh cu usturoi şi mentă (13,5) şi lipii (câte 4-5 sferturi de lipie la pungă a 15 mii vechi punga). Alea de vită şi iaurtul (labneh) au fost beton armat, au mers ca unse pe gâtlejul adânc şi înfometat, dar humusul cu cârnaţi (sujuk) a fost o leapşă, eu crezând că ornau humusul cu niscaiva cârnăţei d-ăia libanezi şi iuţi, da’ n-a fost aşa. Sujukul era o lingură de prăjeală arsă, aruncată în centrul castronului cu humus. În schimb, humusul a fost fain.
Apă am băut şi capacul de final l-am pus cu o îngheţată de mare meserie.
Nu am avut aparatul foto, că am fost intempestiv, şi nici site de prezentare nu au, aşa că ar cam trebui să mă credeţi pe cuvânt.
Plus: haleală faină, personal prompt şi zâmbitor, curat.
Minus: nişte proşti de la masa alăturată, care râdeau puternic şi se exprimau englezeşte deosebit de zgomotos, derânjând vizibil toată terasa. Unu’ dintre ei, ăl cu chelia deasă, a băgat o veste despre un cunoscut cum că ar avea “dă prablăms uid prostata”. Cum restaurantul are internet pe wireless, hop! şi eu cu un dicţionar, concluzionând că nu se zice aşa în limba de peste Canalul Mânecii, deducând că numa’ unu’ din cei trei era străin. N-am apucat să iau din minunatul humus cu scrum, că gagica ce-şi spărgea fălcile în hohote a dat-o “ăghen”: “Bicoz of dis ixtrim hat uedăr, cianelizeişăn has a verii bed smel!”. În secunda doi, am lăsat dracului haleala, am pus telefonu’ la ureche şi am strigat: “Uat? Gheorghe’s gat sadăn det of pula?”. În câteva minute locul se golea de labagii, he-he!
31 Comments
O experiență pe care aș încerca-o.
O zi plină de frumos!
Valeu, io care ma straduiec sa-mi pun opritoare la mestecau
Pe cine o vazut Gheorghe dezbracat/a ?
Eu am dat la o parte prajeala aia de pe humus si am bagat la greu lamaie
….si intins pe lipie e de-a dreptul si de-a stangul demential 
pai bre daca stau la socoata ai cam scapat de aproape un milion, ca sa ce? sa auzi niste dobitoci care mai mult ca probail erau romani si sa dadeau engleji sadea si… Mai bine cautai pe net retetele si ti le faceai acasa, ca la cat esti tu de bucatar scapai la jumate de pret si unde mai pui ca-ti ieseau mai bune.
ioi ce ma enerveaza amu chestia asta. ca mai demult eram alocat pe veci cu username la tine.amu lasa ca ti da tu seama cine sunt
Geanina,
Merită din plin!
Numai bine şi ţie!
Florinete,
E bine, bre, din când în când să dai şi pe la arabi, fără oprelişti la mestecău, bicoz c-o viaţă toţi suntem datori, he-he!
Gheorghe a intrat în peisaj cerut de bou’ şi vaca pseudo-englezească.
Sictirete,
Da, bre, humusul a meritat efortul, deşi puteam să-l iau fără scrum, aşa am mai dat 4 lei, he-he!
Anonimul Codilian,
Mulţam fain de încredere şi complimentări, Cody, tată!
Când ne-om vedea, o să te cinstesc cu niscaiva specialităţi, că sunt documentat.
As experimenta si eu, da musai in Liban!
Deci, da, în Beirut, pe o terasă cu vedere la Pigeon’s Rock, în prag de asfinţit.
Nelinistitu’ stie!
Eh, face şi el ce poate.
iote na, de documentat nu ma indoiesc ca la cat st.. nu zic mai multe api musai sa fi documentat. ioi mah ,da greu trece timpul aista.mai am patru luni
Aici, preţurile sunt la jumătate, dar trebuie întâi văzut, s-ar putea să merite. În preajma mea, oricum, nimeni nu îndrăzneşte să vorbească engleza…
Codilian,
Lasă că o să te saturi tu!
Vania,
Până nu te frigi, n-ai de unde să ştii.
Eu ador engleza, dar vorbită de rusoaice.
Mah, tu ai avut si punguta la tine???
Nu, am zâmbit irezistibil şi s-a rezolvat!
Serios vorbind, acuma, am avut cocoşelul, care a avut punguţa.
Io ma refeream la cantitatea de mancare, ca ai luat la pachet!
Dar, daca tot ai zis, acum pot sa te intreb:
A papat cocoselul tot? A plecat satisfacut la punguta???
Deci, după o zi de muncă, n-ai ce lua la pachet, dar te uşurezi la pungă.
Engleza vorbita de rusoaice?
Cum ar fi ciorba de loboda la pachet..
Era vorba de altceva, cum ar veni, până nu încerci, n-ai de unde să ştii.
Uie, de humus sunt tare curioasa… Cum o fi ? Nu stiu de unde sa-l iau, ca tare-as mai incerca…
Vezi, la ce e buna munca???? Umpli punguta!!!:D
Ihi, pasiunea limbii engleze cu accent rusesc, sare si piper, ce sa mai!
Leo,
În Militari, pe Virtuţii sau Uverturii, nu ştiu cum îi zice la aia de vine de la Lacul Ciurel, imediat ce treci de strada Apeductului, este un magazin arăbesc. Eh, ăia au humus şi la conservă şi făcut de ei. Torni peste el lămâie, ulei de măsline şi-l papi cu lipie arăbească.
Dacă nu, te duci la restaurantele arăbeşti şi încerci. La unele e bun, la altele, mai puţin bun.
Meşterică Manolică,
Engleza rusească este doar pentru cunoscători.
Gasisem niste conserve bune de naut din care iesea super humus
E bun şi ăla de-a gata, băliv mii!
Şi te scapă de muncă.
“cianelizeişăn” Hahahahahah
Mi-ai adus aminte cu mesajul asta de o masa servita in afara Beirutului, in Sydon, la un restaurant modest pe malul marii (literalmente pe mal) unde am mancat un peste proaspat, de i-am tot dus pomeneala de atunci. Nu era inca sezon de vara si era in timpul saptamanii, deci era gol restaurantul inafara de noi. Soarele apunea la orizont iar marea era chiar langa masa noastra. Ce minunatie de cina din toate punctele de vedere.
Sidon… O minune de loc. Voi vorbi şi despre el, dacă vrea Dumnezeu, cu altă ocazie. Mai literară, aşa…