8
Săptămâna începe cu Revista “Argeş”
Dragi concetăţene şi concetăţeni, cu ce începem noi săptămâna?
Cu Revista “Argeş” în care mi-au apărut două scrieri din viitoare cărţi, trag eu nădejde.
Mulţumirile din suflet şi pupăturile de rigoare merg către inimoasa prietenă Simona Fusaru şi prietenii de la Centrul Cultural Piteşti.
Vă doresc soare şi lectură faină!
8 Comments
Dragul meu MARE SCRIITOR, ca cititor fidel al cărţilor tale, constat cu încântare uşurinţa cu care scrii în registre diferite, păstrând mereu acelaşi bun gust, acelaşi suspans care nu lasă cititorul să abandoneze lectura până nu află finalul.
N-aş putea să spun care din cele două povestiri mi-a plăcut mai mult, dar dacă mă întrebi care din ele m-a tulburat mai tare, atunci răspunsul este “Moartea trandafirului”. Poate ţi se pare paradoxal, fiindcă este vorba de o nefiinţă, dar din primele paragrafe ai reuşit să mă faci să iubesc acel trandafir într-atât încât în momentul în care am citit cum gura de canal l-a înghiţit, m-am cutremurat şi ochii mi-au amintit că au lacrimi în dotare . A fost ca şi cum ceva s-ar fi rupt în inima mea. O proză scurtă minunată, poate cea mai frumoasă pe care am citit-o având ca personaj o nefiinţă!
Să nu crezi că prima nu mi-a plăcut mult!Este superconcentrată în evenimente cât pentru un roman. Cu atât mai frumoasă. Deşi ai povestit întâmplări dramatice, lectura nu lâncezeşte ci din contră, este dinamică, nu te lasă să respiri . Un amalgam de sentimente: nostalgia amintirilor, teama cumplită în faţa morţii, iubirea cu toate valenţele ei, străbat povestirea de la un capăt la altul, total diferite dar unite într-un admirabil tot Aş putea scrie cu uşurinţă o carte numai despre cele două povestiri ale tale şi aş preciza că “Moartea trandafirului” este unicat al genului în care se încadrează.
PS. Domnii de la tipar au repetat un cuvânt la trecerea pe coloana a doua, scriind: “restul restul de zece zile”. Dar pentru gestul frumos al redacţiei de a proceda profesional şi a da publicităţii literatură bună, îi absolvă de orice mici greşeli.
Săru’ mâna mult, Aura! Eşti prea bună cu mine.
Plecăciuni. 🙂
Nu Adi, nu sunt prea bună, ci dreaptă şi necăjită pentru că în timp ce mii de pagini bune aprins focul , dar sponsorizate de inşi lipsiţi de cultură umplu librăriile cu maculatură, cărţi de valoare zac sub formă de manuscris privând iubitorii de lietratură adevărată, de bucuria unei lecturi aşteptate. Când semenii noştrii ţin ochii închişi când apar valori, trebuie să faci scântei ca să le sară pleoapele în sus! Trebuie să uiţi de modestie şi să strigi în gura mare ca să fii auzit. Cărţile tale TREBUIE să fie promovate pentru a fi cunoscute. Chiar merită acest lucru!
Cărţile şi subsemnatul îţi mulţumesc frumos, draga noastră! 🙂
Bravo maestro!… Espero con interes los libros con pertenecen.
Mulţam fain, dragii moşului! Con spuneţi voi, aşa să fie! 🙂
Pe-aici am cam uitat sa dau cu semnatura, de cand cu Facebook-ul. O singura corectura: “două scrieri din viitoare cărţi, trag eu nădejde” => Cred ca era “mai mult ca sigur” 🙂
Mulţam fain, tătuţule! 🙂
“Mai mult ca sigur” are nişte condiţiuni pur româneşti, dar cred că le voi învinge. 😀