41

Potolul de Crăciun

Posted by Neliniştitu' on 24 December 2009 in Papila inovatoare |

Măi, copii şi fraţi, în fiecare an, în această minunată perioadă, toată lumea de pe lângă persoana-mi o dă pe porc. Adică, Crăciunul e de porc?
Aşa că, am spus un NU hotărât porcului, am ales un fundal adecvat, zicând aci de Black Sabbath, normal, şi m-am pus pe trebăluit.

Primo tempo – Cus-cus à la mine
Am luat, cre’ că dintr-un Kaufland, o punguţă de sfert de kil de cuscus făcut de românaşi, că d-ăla arăbesc nu prea am găsit la magazinele de specialitate pe care le ştiam. L-am pus un pic în apă, aşa, ca să se exprime la personalitate, iar după vreo 5 minute l-am oferit unei strecurători .
După ce s-a scurs bine, l-am aruncat în wok dimpreună cu o lingură de ulei de măsline. Şi mi ţi l-am chinuit aşa, până s-a întunecat la coloratură.
Vis-a-vis de ochiul cu woku’, se pregătea să fiarbă un kil de apă cu un cub Knorr cu gust de orătanie. Taman când m-am săturat de mestecat prin cuscusul din wok, a dat şi apa în fiert.
Cu dezinvoltura-mi caracteristică, am transferat cuscusul din wok în apa clocotindă, deopotrivă cu o mână de migdale, una de caju şi un pumn de stafide.
Amestecătura asta delicioasă am fiert-o la foc mic, până ce cuscusul a absorbit toată apa şi se prezenta sub forma unui pilaf, aşa.
Imaginile vă zic mai multe, iar eu pot să vă spui că gustul a fost cel puţin sublim.

Secundo tempo – Tajine
Felul doi, care este, l-a reprezentat acest minunat preparat de prin zona marocană a Africii şi care, recunosc, mi-a ieşit într-un unic, dar mare fel.
Am purces din prima la călit ceapă tăiată mărunt în ulei de măsline, că aşa mi-a zis un pretenar arăbesc: “Bă, tătuţule, la noi toate potoalele încep cu prăjitul cepei!”.
După ce s-a aurit oleacă ceapa, am adăugat peste ea un piculeţ de praf de scorţişoară, câteva cuişoare (vorbim de alea aromatice, nu de alea de Ferometal), caju, migdale, ardei iuţi şi tocaţi mărunt, sare şi chili. După vreo 3-4 minute i-am oferit spre sfârâit bucăţelele de carne de oaie frecată cu mujdeiul a 3 căţei de usturoi.
Cât se producea cărniţa de mioară subcarpatică, băgam la decojit roşiile opărite de pe vremea când se făcea cuscusul. Le-am zdrobit cu degetuţele, apoi le-am asezonat (ca să fiu în trend) cu chimen, o mânuţă mică de stafide, una mare de năut de la conservă, încă o mână de măsline verzi tăiate rondele, busuioc şi oregano. Şi le-am dat spre grijă tigăii în care se manifesta cărniţa de oaie. Le-am trântit un capac şi le-am lăsat aşa vreo 10 minute, neuitând să mai bag prin ele o lingură de lemn.
Când li s-a scurs timpul le-am transferat la clasa “business”, în spendidul vas de tajine. Cuptorul s-a bucurat de aroma lor o oră, la flacără mică.
Pot să vă zic, cu o mână pe inimă, că mi-au dansat papilele, iar nările mi-au fremătat zile întregi căutând neasemuita aromă.

Terţo, dar nu cea din urmă, tempo – Ciorbă libiană
Deosebitul preparat este una dintre cele mai faine, dacă nu chiar cea mai, mâncăruri din ţara care-i poartă titlul.
Am început, evident, cu călitul de ceapă cu chili, sare şi piper.
Am killărit vreun kil de roşii (decojite şi zdrobite cu mânuţa) şi le-am mixat cu două sticle de jumate de suc dă tomate marca sor’mea, plus 2 ardei iuţi tăiaţi rondele, plus cimbru, plus o conservă de năut.
Peste călitura de ceapă am adăugat carnea de mieluţ de lapte (adică io nu ştiu dacă mai sugea mielu’, he-he!) tăiată mărunt-mărunt şi pe care am înăbuşit-o la capac vreo 5 minute. La finalul minutelor am adăugat amestecul roşiilor cu alelalte chestii.
Alte 5 minute le-am lăsat să se cunoască şi să se întrepătrundă gusturile şi aromele, apoi le-am turnat în oala de Corund dimpreună cu încă un kil de apă pură de la robinet şi am vârât-o la cuptor.
După o oră jumate, dacă nu mai bine, la foc mic, am adăugat paste d-alea ca bobu’ de orez, „Puntette 23” le zice. Am lăsat vreo 5 minute, fără capac,  apoi am adăugat o mână de mentă uscată, fărâmiţată în palmă, şi pătrunjel verde. Le-am scos din cuptor şi le-am pus capac.
Acuma, fie vorba între noi, mi-a ieşit asta, mai bună ca la ei, să dea boala! Bineînţeles că am şi martori!

Şi, că m-am luat cu treaba şi uitasem, să fiţi iubiţi, să aveţi norocul ca pe mână şi sănătatea de beton şi voi şi cei pe care-i iubiţi!

Crăciun Fericit, bre, oameni buni!

Tags: , , ,

41 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copyright © 2008-2022 Neliniştitu' All rights reserved.
This site is using the Desk Mess Mirrored theme, v2.5, from BuyNowShop.com.