Gheorghe Stroe, ceasornicarul prozei
Aşa a spus Horia Gârbea despre Gheorghe Stroe cu ocazia lansării ultimei cărţi de proză scurtă, “O aniversare cu prietenii”.
Am ajuns la lansare în primul rând datorită unui prieten misterios, virtual şi comun, supranumit Constandin Bordelezu şi, în al doilea rând, datorită faptului că aveam să fiu prezent la prima lansare de carte a unui conjudeţean.
Gheorghe Stroe scrie de ceva vreme, „O aniversare cu prietenii” fiind a şasea înfăţişare de gen. Amfitrion a fost Cosmin Perţa de la Tracus Arte, editura care a avut inspiraţia să-l publice pe cel care scrie atât de fain despre locurile pe unde mergeam în drumeţii în şcoala generală.
Poeta Victoria Milescu, poetul Florea Burtan şi Horia Gârbea, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, au vorbit despre autor, cartea de faţă, celelalte cărţi, abilităţile critice ale lui Gheorghe Stroe şi „discreţia” sa în ale publicării.
„Adrian Voicu, aşa-i?”, m-a întâmpinat autorul în momentul când m-am dus să-mi autografieze exemplarul tocmai lansat. „Dom’ne, ştii că între ’77 şi ’78 am fost profesor la Nehoiu?”
„Eram clasa a II-a, he-he!”, am răspuns râzând, având o străfulgerare plăcută a acelor vremi. „Hai alături, că am o ţuică bună de la noi”, mi-a zis.
Deşi era soare, cald şi bine cu Gheorghe Stroe, am refuzat politicos, că m-aştepta Matizel să ne întoarcem la serviciu.
Concluzia nu poate fi decât una singură: Gheorghe Stroe e un Om tare fain.
13 Comments
Constandin. Nu Constantin ci Constandin Bordelezu, te-am iertat, tuţule, ţi-a scăpat, cum să nu te iert?, pentru că ai venit, ba şi mai mult, ai scris despre lansare? 😀
Îţi mulţumesc, eşti un prieten de nădejde !
Se poate, boierule? Dacă nu eu, atunci când? 😀
Merçi.
Tuţule, Horia Gârbea are dreptate, Gheorghe Stroe este un ceasornicar al prozei, nu degeaba i-am propus volumul proaspăt lansat spre premiere, de către Academia Română. Îţi dau un exemplu, vreau să faci un simplu exerciţiu. Începi şi citeşte “O sacoşă cu cărţi”, pag. 120. Eu am încercat lectura cu ochi de soacră ce-şi bagă nasu-n ciorba norei, doar-doar va găsi ceva ca să poată cârcoti. Am citit-o de trei ori, transpirasem – şi era un frig unde citeam… – nimic, totul era scris r