Dilema primilor floci
Deunăzi vorbeam cu o frendă despre copilaşii noştri precoci, frumoşi, deştepţi şi degrabă maturizaţi. Io cu ce-am mai auzit de la a mea, ea de la a ei, de şcoală, de cheltuieli, de greva de la Buzău şi, după ce-a remarcat faptul că fusesem atras de posteriorul unei mămici ce-şi lăsase trecerea în memoria mea, îmi zice: “Băi, fii atent ce problemă avusei cu fii-mea săptămâna trecută!”. Ia o gură de Starbucks (am făcut cinste, doar sunt gentleman, ce osu’ meu!) şi s-apucă pe depănat. “Deci, vine aia mică la mine pe miercuri, aşa, şi-mi zice: «Mami, am floci!». Am rămas un pic mută.” “Lăudabil”, zic, “credeam că ăştia de la tine din neam se nasc fără, dar, uite, fii-ta e normală, trebe să te bucuri, nu?”
A mai luat paiu’ în gură un pic şi a continuat: “Poţi să fii serios două secunde legate? Io chiar am avut o problemă, să ştii!” “Deci, scuză-mă”, mă ocupai şi eu de paiul meu. “Continuă, te rog.” “Aşaaa…”, îşi aruncă ea o şuviţă rebelă de pe ochiu’ stâng. “Îi propun să-i tundem. E de acord cu condiţia să-i pun într-un plic.”
A venit momentul în care mă îndoi de râs şi pe spate şi pe faţă, aproape vărsând stacana mea cu cafea celebră. “Te-ai liniştit?”, a revenit ea după ce m-am săturat de râs. În urma seriozităţii mele teatrale, a depănat mai departe. “Am întrebat-o care-i faza cu plicul. «Sunt primii mei floci, mami, vreau să-i păstrez, că aşa se face, mi-a zis Ana şi Laura, prietenele mele dintr-a VII-a!» Îţi dai seama că nu puteam să râd ca tine acuma. Aşa că i-am dat un răspuns concret, scurt şi inatacabil: «Nu ţin floci în casă, pentru că aduc ghinion!».
A sosit momentul când m-am înecat cu cafeaua. “Deci d-aia au unele ghinion, he-he!”, am dat eu o maximă. “Da, da!”, râse ea sorbind înc-o gură de cafea cu scorţişoară. “Îţi dai seama că nu m-am înţeles cu aia mică şi am stabilit că rămâne flocoasă. După câteva zile, însă, a venit la mine: «Mami, tunde-i că mi se înnoadă şi mă doare când fac duş!». Şi, uite-aşa, am scăpat şi de floci, şi de ghinion, ha-ha! “.
46 Comments
Bre, primii floci parcă se tund și se aruncă peste casă. Să poarte noroc. Așa am făcut și eu, de au ajuns în ciorba lu’ tanti Jana de la patru.
Apoi am avut noroc din floci 😛
Baiu’ dracului si cu flocii astia! Daca alea micile sunt obligate sa-i tina intru crestere nestingherita, cele mai maricele si chiar alea coaptele, jinduesc dupa vremurile bune cand inca flocii nu incepusera sa mijasca, asa ca-i…extermina cu sadism.
Coane, acum ca stiu ca in tinerete ti-au placut mioarele, chiar mulgand (nu prea cu succes) una, indraznesc sa-ti aminteasc una din preferintele baciului al tinar:
Miala ce mi-e mie draga,
E a mandrei miala neagra!
Prin urmare, parca-i mai bine cu; nu de alta da’ daca nimeri una fara, o faci cu oaresce mustrari de constiinta, gandind ca-i…mult prea tinerica!!!
@catelul alpha e prima data cand aud ca exista o traditie in ale flocilor:))
Cel putin, dialogul dintre mama si fiica s-a mai imbunatatit peste generatii. Mama, nefiind o ignoranta sau o ingramadita, era totusi foarte pudica… Cand ne-au dat tatele si flocii, schimbam declaratii privind lungimea, forma si culoarea, cu celelalte colege. Sigur ca mai si exageram, ca sa parem adulte. Mama a vazut ca mi-au iesit tatele, cand am venit din tabara de la Navodari, intr-a 7-a abia, si printr-a 10-a m-a intrebat de ciclul, care abia atunci imi venise. Deci, Slava Domnului ca mama si fiica se regasesc totusi, in dialog, in generatiile astea.
E foarte greu să-mi abţin lacrimile de râs :))))))
Alpha,
Bre, nu ştiu cum boala e pe matale, la bloc. 😀
La noi, în Muntenia, e cu plicurilii. 😆
Nea Costache,
Subscriu la partea cu miala, da’ tot fără lână o prefer. 😀
Incă1,
La Alpha în zonă e un cult al flocilor, nu mă miră că dau cu ei pe acoperişuri. 😀
Tenţi,
Soro, ce-a evoluat societatea! La ăstea micile le vine ciclu’ dintr-a VII-a, în puii mei! 🙂
DeMaio,
D-aia le pun şi io duminica, să nu se gândească omu’ că mâine e luni. 😀
Coane, d’apoi, cu lana au fara, tot… o aie este!
E chestie de gusturi, nea Costache. 😀
Fără lână pare mai mică. 😀
Eu tot ieri am pomenit de floci intr-un articol, chiar duminica, dar apoi m-am rusinat si-am inlocuit cu “flo[r]i” as in “nu ar recunoaste asta nici in ruptul flo[r]ilor sau piscaturi de nipples”. Si-n loc de nipples era “sfarcuri”, dar m-am rusinat si-acolo.
Ce sa mai, se schimba lumea si la noi, ar fi trebuit sa se uite la Good Hair cu Chris Rock 🙂
Tulai Doamne or ajuns flocii subiect de filosofeala pe blog 😀
Zamolxisu’,
Ptiuuuu, bătă-te-ar norocu’! Şi io care credeam că sunteţi mai destupaţi la limbă. 😀
Iuzări-te-aş,
Numa’ la Zamolxis e cu filozofii, noi le preferăm fără. 😀
Bre, frenda nu-i Paloma ingenua dintre “Doua Decolari” ? Ca era sa am un deja-vu 🙂
Eşti p-aproape. 🙂
Un brazilian? :))))
O zisei deja p-aia cu “de gustibus”. 😀
Era o adevărată tradiție în cartierul nostru. După vreo cîțiva ani, de la înălțime, se puteau observa multe căpițe, mai cenușii așa, pe acoperișul mai multor blocuri. De ziceai că s-or mutat țăranii la bloc și și-au luat cu ei și fînul din sat. Nu că nu s-ar fi mutat, dar nu asta era explicația. Apoi au descoperit că erau flocii aruncați de-a lungul timpului de copchiii aflați în prag de pubertate. În final i-au încărcat în vreo două camioane Roman și i-au dus la groapa de gunoi. De atunci e interzis aruncatul flocilor pe acoperișul blocului 😀
Păcat, tătuţule, păcat! După dispariţia Târgului de Floci, la voi îmi era nădejdea. 😀
Uite-aşa ne mor tradiţiile! 😀
Lasa ca o reinviat Orasul de Floci. Am facut si pose, o sa pun si la vedere.
Păi, nu era acelaşi lucru? Bine, bine, hai, că aştept să pui pozele. 😀
Nelinistitu’, mai, ca sata rau cu memoria stiam si io, numa sa ajung sa confund targul de fete cu targul de floci, nu inseamna numai ca imbatranesc, ci ca o iau razna rau. Scuzoaiele mele, am luat-o pe aratura.
Aaa… Bre, matale vrei pe Muntele Găina, p-ăl al lu’ Venus, ori p-amândoi? 😀
Dara ca p’amandoi, si cat mai des daca se poate. Nu inteleg de ce pustie am ajuns sa le amestec.
Da poze tot o sa pun la vedere.
Cu munţii de-i zisei? 😆
Ha ha, deci poai de mine, pai de unde poze cu muntii (cui?) ?? Bine, hai sa spunem ca pose cu Muntele Gaina trebuie sa mai gasesc prin albumele cele vechi, insa cu ceilalti, n-am ajuns sa footografiez 😆
Breee, adică până acuma tu n-ai footografiat? 😆
Nu-i nimic, niciodată nu-i prea târziu! 😀
Bine, atunci raman pe aproape pana nimeresc la fix. Si intre timp termin de lecturat si de numarat cate betzivaneli s-au intamplat 🙂
Bine, atunci şi eu rămân p-aproape, poate apare vreo recenzie de vreundeva. 😀
Oh, tu…. Cetitorule de ganduri si intentii. Stricatorule de surprize ce esti 😛
Oh, ce greu vă mişcaţi! 😀
No, mai fac eu copii, cand or aduce flocii noroc. Transmite-i la frenda ta, ca are parte de respectele mele vesnice pentru dovada asta de… descurcaciune 🙂
Bre, flocii depind mult de persoană. 😀
Iar dacă nu există, care vasăzică, nu exită nici ghinionul. 😀
Maitre, vad ca esti modest si nu pui linkul la articolul cu ce doi fundamentalisti Al-Qaida 😀
http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-7186091-scriitorul-adrian-voicu-aterizeaza-din-africa-ordinul-templierilor.htm
Buna ziua,
Va contactez pentru a va propune un link exchange cu http://info.onmysite.ro INFOrmatii ROmania | Tot pe scurt. Astept un raspuns pozitiv sau negativ pe blog/mail/ym.
Va multumesc.
Iuzăraş,
Pfuaaa! Mersi că mi-ai adus aminte. 😀
Info.ro,
Şi eu vă mulţumesc pentru interesul respectiv!
Să ne citim cu bine, fără dioptrii prea multe. 😀
Şi când te gândeşti că “pe vremuri” erau păduri întregi… cred că de-acolo ni s-a tras cu epoca de…
Ti-am adaugat link-ul sub un bannerash, daca ai alta imagine sa-mi dai, o schimb.
o zi buna
Iguana,
Da’, bre, despăduririle au venit după, da’ mai erau şi excepţii. 😆
Info.ro,
Tătuţule, de la mine nu se vede nimica, da’ dacă zici matale, aşa să fie. Mai vin io pe la matale, he-he! 😀
Dragule, sa iti esplica doamna ceva: nu se face!
Am si eu o etate, e normal sa baat drumul pana aici, de o saptamana intreaga, sa te citesc, si in ochi sa mi se rasfire acelasi cuvant, floc?
Mi se leasina genunchii de efort, si parca mi-e si rasu, moale, mna, ce vrei…
De-aia zic, pune mana pe condei, ca vin si maine si poimaine.
Doamnă, cu iertare să-mi fie! 😀
Detest cuvântul, darmite tabloul, dar serviciul mă împiedică în a mă reproduce mai des, he-he!
Mulţam de efort, sper să nu revii chiar degeaba. 😀
Las’ că mă plătesc io într-un fel. 😀