Poveşti de Buzău – La doctor I
Legat de acest subiect, m-am gândit să încep în a vă povesti câte ceva despre Veşnicele Plaiuri ale Buzăului. Iat-o pe prima…
Doctoru’ părea că nu le-a observat, deşi mai că dăduse peste ele, cel puţin peste fătuca ce stătea, transformată în statuie, fix pe scaunul de consult. S-a aşezat la birou, după care foarte calm a întrebat-o pe mă-sa care-i scopul vizitei. Nici nu a terminat femeia bine de expus subiectul cu gâtu’, că doctorului i-a sunat telefonul. A urmat o altă conversaţie furtunoasă cu unu’ care trebuia să-i ducă maică-sii, la Smeeni, nişte lemne de foc, după care a mai sunat cineva care l-a scos din sărite pe motiv că nu-i găsea nu ştiu ce piesă la centrala termică de apartament, aflată în garanţie, şi, nu în ultimul rând, un prost îi lovise maşina parcată în faţa spitalului. “Spune-i lu’ Vasile să vină, în poola mea, încoace, după ce-i ia lu’ ăla numărul. Şi mai zii să nu-l lase să plece, în poola mea, că vin şi io jos acu’!” Apoi a urmat lovitura decisivă. A aruncat telefonul pe birou, şi-a trecut o mână prin părul rar şi s-a întors către fătuca mesmerizată: “Să dea dreacu’, ce zi! Ia să vedem, tu ce poola mea ai în gât?”.
8 Comments
“Mersi pentru aprecieri Nelinistitule! Ai rasfoit mai multe articole? Ca sunt destule…
Radu Oltean, tipu’ de la Art Historia”
Mi-a dispărut comentariul tău în timp ce răspundeam. Ne paşte o conspiraţie. 😀
Păi, să încep cu ce-mi place mie: biserica şi cetatea săsescă din Saschiz, biserica fortificată din Cloaşterf, castelul cu inorogi de la Manastirea, biserica cetate din Drăuşeni, castelul de la Sânmiclăuş, castelul de la Brancovenesti… Mai am de citit destul. :)) Încă o dată, felicitări şi mă bucur tare că te-am găsit.
breee, te-ai bolunzit? ai inceput sa-ti scrii singur comentarii? parca esti cosmin, fostul director de la culture house din nehoiu. ala punea telefonul la ureche si vorbea singur. pana cand l-a apelat cineva in timp ce simula, si telefonul a sunat chiar cand vorbea ca bostanu’.sa stii ca doar doctorii de gauri superioare invoca organele genitale. adica cei care se uita in gat zic: ce poola mea, iar cei care se uita in fofoloance zic: ce gura ma-sii!
unde e castel cu inorogi??? vreau sa vad si eu inorogi. mi-ai adus aminte de doctori. tre’ sa mai postez si eu cate ceva pe blog, si tocmai ce traiesc experienta stomatologiei. am fo’ la doua sedinte si imi vine sa ma sinucid mortal si prin deces…
Oooo, soaie lesbien, bre! Am crezut c-ai imigrat în ţări mai fără conexiuni de internete.
Nu, n-am înnebunit, nu de tot. În timp ce-i răspundeam omului, puf!, mi-a dispărut comentu’ lui, adică ăla dintre ghilimoace. Oi fi io făcut ceva, s-a bulit un pic bloggeru’, nu tşiu, cert e că atunci când am dat comanda “publicaţi-vă-ţi”, al meu era, al lui nu.
Ca să citeşti despre castelul cu inorogi, trebe să intri la nenea Oltean, la http://art-historia.blogspot.com/, link şi la mine.
Hai, mai bagă şi tu ceva! Adică pe mine m-ai prostit să scriu tot felu’ de aiureli şi tu te-ai dat dispărută.
Câtă derâdere pentru un organ după care majoritatea bărbaţilor suferă atât când păţeşte ceva!
Laringele?
Bineînţeles! n-ai văzut ce jale-i apucă pe toţi care nu mai pot s-o ridice? pe ea, vocea, adică…
Aia la sfarsit era o intrebare retorica a doctorului? :)))
Aia era dilema doctorului.