Penne de foc
La vreo oră după ce soarele căzuse după orizont, mi-am aruncat ochii prin bufet, nu mai ţin minte exact după ce anume. Cert este că mi-a sărit în ochi punga începută cu penne de „100% porumb” (aşa scria pe ea). Subit, o poftă groaznică m-a lovit pe maţe şi un potop de salivă mi-a inundat măselele. Câteva secunde mai târziu m-am trezit punând la fiert două oale cu apă: una pentru fiert pastele, iar cealaltă pentru opărit roşiile pentru sos. În cameră, o mână intromisiona un Rammstein şi cealaltă dădea volum.
După 2-3 minute de clocoteală, am scos roşiile, le-am uşurat de fierbinţeli cu apă rece şi de piele cu mânuţele-mi dibace. Am spălat rapid castronul în care zăceau decuseară coji de seminţe şi l-am umplut cu roşii nude.
La vreo 11 minute după începutul operaţiunii simultane la două „platane” de aragaz, am luat şi pennele din clocotenie şi le-am oferit răcoarea jetului inegalabilei ape bucureştene de robinet . În timp ce se scurgeau pennele, am reluat roşiile cu atenţia şi le-am tăiat clasic, de-cuma, pe lugime, de jur-împrejurul cotorului. Le-am strâns într-un castronel şi le-am mărunţit prin forţa degetuţelor personale. Pentru personaje mai sensibiloase, se poate folosi o spatulă de lemn. Am adăugat 3 căţeluşi de usturoi, tăiaţi feliuţe, şi iar le-am luat un pic la zdrobit.
M-am întors la pennele scurse de apă, le-am turnat în cap o lingură de ulei de măsline, ca să nu se usuce, busuioc şi nişte ceapă verde mărunţită şi deshidratată. Le-am oferit odihna într-un castron, pe pervaz.
Văzând aragazul gol, am julienat o ceapă medie + boia de ardei iute, piper, ulei, wok şi, ţuşti!, pe foc! Cât am spălat un vas, un cuţit, un pahar, acolo, ceapa s-a schimbat la fizionomie. Aşa s-a bucurat ea de contactul cu zdrobeala de roşii şi-aşa a lansat în toată atmosfera o aromă sublimă şi desfătătoare de narete, că nu mai nimeream spatula de lemn cu care să amestec bunăciunea amalgamată din wok. Şi i-am lăsat să bolborosească până a scăzut sucul puţin, cam un sfert de ceas.
După ce l-am mai încercat la gust şi consistenţă cu o lingură de lemn, l-am extras de pe aragaz şi, cu aceeaşi ustensilă achiziţionată de la un târg meşteşugăresc din Sibiu, l-am presărat peste pennele care se plictiseau groaznic printr-o farfurie.
Cu mâna pe inimă recunosc că au socializat bine rău şi la gust, şi la impresia nazală, de mi-a părut rău că n-au fost mai multe…
14 Comments
Not bad, not bad at all my friend
ma, potoleo, ma apuc de pene, fi-ti-er penele ale naibii, ca le-a vazut srec! numa ca nu intelesese cum tai rosiile. a citit imprejurul cuptorului, nu cotorului, si cica: ete mama, asta beleste rosii mergand prin casa!
Tare srecu’ matale Lecterito
auzi, ma! da’ daca n-am wok, pot sa le pregatesc in prealabil? mai tii minte bancul cu: daca n-am prealabil, pot sa le clatesc in lighean?
Salut http://www.SpuneNuDrogurilor.com este o echipa recent formata, nonprofit, care si-a propus sa lupte pentru constientizarea opiniei publice, a tinerilor debusolati de societatea în care traim despre tot ceea ce înseamna consum de droguri într-un fel sau altul.
Daca prin actiunea ta, salvezi o singura viata de la decadere, considera ca ti-ai atins scopul, alaturi de noi toti ceilalti.
Daca doresti sa sustii aceasta campanie, afisaza pe blogul tau un banner, codul se preia de la: http://www.spunenudrogurilor.com vei fi sustinut si tu de aceasta campanie lasa un comentariu daca ne sustii sa te sustinem si noi Scuze de deranj
Iuzărete,
Hai, mulţam fain, tătuţule!
Lecteriţa,
Hai, bre, că e uşoare! Adică şi la calorie, şi la făcătorie.
Io ca să nu le mai fuck la lighean atunci când n-am prealabil, mi-am luat tuci. Să vezi ce bag la el, că de când aştept. :d
Mihai,
Da, domnul meu, am marcat! Mulţam de interes.
Iar m-ai pus la respect…
Stii ce, cred ca o sa ma supar si o sa-mi bag si eu o reteta, cea de Spagheti Bolognese (acompaniat de “Aces High”, obligatoriu)… Pentru ca prea le zici cu foc… Mi-a placut si de data asta ce ai preparat tu acolo… Virtual vorbind… 
La mai multe retete, dom’ sef (sau chef)! 
Cu scuzele de riguare pentru lipsa îndelungată de pe la “casa” domniei voastre, îmi voi permite să vă felicit pentru penne-le de foc! De n-ar fi fost atât de înaintate orele, i-aş fi făcut o surpriză soţului meu – dar… nu-i spun ce-am văzut pe aici şi mâine… mâine ştiu ce să gătesc!
Felicitări din nou maestrului bucătar!
Dascălu’ Ion
Mulţam fain, tătuţule! Ia să bagi, că boloniezele e preferatele limbii mele.
Da, neapărat cu Maiden.
Noaptea Iguanei,
Mulţumesc frumos pentru aprecierile care este şi vă doresc toate cele bune şi în viaţa-vă şi pe masa-vă!
Hai, că mi-a ieşit aproape ca lui Van Gelie, accent pe primul “e”.
cheia nelinistii: rammstein, haleu, dslr cu lentile puternice. ti dau pi tuiter
Mulţumesc frumos, Zeitatea Ta! Să fii iubit!