Răcoriciu’ – pune aburu’ pe limbă
Împins de călduri excesive şi spleen cotidian (Oa-ha! Ce ţapăn sună!), am brevetat un nou preparat, numa’ bun pentru preluat temperatura excesivă de pe glandă. Hai, să vă mai elimin din suspans şi să vă povestesc invenţiunea.
Se produce nişte ceai, în acompaniament Satriani, de orice fel preferaţi şi în orice cantitate doriţi, apoi se lasă la răcit. Urmează adăugarea ingredientului secret: siropul de soc! Evident, nu discutăm aici despre gustul omului, aşa că fiecare poa’ să-şi adauge în ceai orice fel de sirop doreşte, dar, musai trebe să fie sirop. Între noi fie vorba, “Laurul” e beton. E românesc, bun, ieftin şi se găseşte la Carfur. Aşaaa… Se dă un pic pe la papilă, iar dacă ne place, se dă la frigider.
O buca’ de vreme daţi un telefon, două, duceţi gunoiu’, alergaţi motanul care vă agaţă rufele şi se pişă pe preşul de la uşă, mă rog, vă faceţi de lucru pe lângă agregatu’ de răcit, pentru a permite ceiucului să se maturizeze un pic la gust şi să fure o temperatură scăzută. Preparatul se va metamorfoza într-o licoare dătătoare de fiori, săltătoare de păr pe ceafă şi adunătoare de epidermă pe mânuţe: Răcoriciu’©! Copyright-ul îmi aparţine, he-he!
Când simţiţi că vă părăseşte saliva din garajul măselelor, înfăşcaţi un pahar şi năvăliţi la frigider. Sorbiţi rar, lăsând papilele să tresalte, iar gâtlejul să sfârâie la mângâierea lu’ Răcoriciu’©.
Să nu-mi ziceţi că nu v-a plăcut! Eu, dimpreună cu pretenul Vaxxilian, am doborât o oală de 5 kile, în mai puţin de-o oră, he-he! După care am făcut cu rândul la purjat de vezici…
86 Comments
Nah ca iar am uitat sa dau cu subsemnatu’
Oricum, rotunjimea lui 50 imi apartine. Da ?
Ptiu, tu erai?
Când să mă apuc de înjurat, te semnaşi. 😀
Aşa e, bre, în vremuri de restrişte. Fiecare pune mâna pe ce are la îndemână, mai ieftin, şi visează. 😆
😀 😀 😀
Pai daca visezi cu mana pusa, zau, m-am linistit
😀 😀 😀
Nelinistitule, vezi ca-i trebuie lu’ Racoriciu’ un strop de…???? 😀 😀 😀
Sa te vad acum, pe cine dai vina! 😀
Ei, ho, nu te apuca acu’, iarasi, de pectorali! 😀 😀 😀
WhiteWolf,
Prin armată, am prins nişte vremuri cam aşa, ca acuma. Mâncare proastă, permisii puţine, iar când ieşeam în oraş, era jale, înainte să ne dăm în cap la “Cerbul Carpatin” sau la “Cetate”, ne erectam la toate gagicile ce le întâlneam pe drum. Ştii ce îmi zicea un coleg: “Bă, mi-e o sete, de nici poola nu mi se mai scoală!”. 🙂
Asta, ca să-ţi cânt în strună. 😀
Meşteru’ PPPP (Pregătind Plecarea Presupus-Propusă),
Are, bre, are… 😀
Nu pectorali, am ceva mu-huuult mai ţapăn! 😆
Io vorbeam de pectoralii preferati a fi gatiti, tu despre ce vorbesti??? 😛
Sau, o venit vremea si la…tigaie cu ea??? 😛 😛
De fripturi vorbim, no? 😀
N-o dau acu’ pe post că-s prea dese, boalii! Şi iar zice Vaxxi că mă transform în Jamie Oliver.
Pfuaaa, ce modest sunt! 😀
pai dak ne luam cum zice WW (nr de posturi)inseamna ca mai tare fusera zburatoarele, adik la mancare s-a reactionat mai bine decat la beutura, desi legea supravietuirii zice ca far’de mancare stai cat stai, da’ fara racorici te-a luat gaia 🙂
A mai obosit şi lumea, mai pleacă prin concedii… 😀
Sa vedem, cand oi avea beletele in mana! 😀
Ma dadui mai pe margine sa sa vad si io cum e se vede ping-pongul din unghiul asta! 😀 😀 😀
Mare inghesuiala la jucatori, daaaaa, cred ca toti sunt cu paiu’ in Racorici! 😀 😀 😀
pai sigur unii chibiteaza de pe margini in loc sa-si aduca si ei o idee doo
Meşteru’ cel Optimist,
Sau cu paiu-n Fierbântici! Tu vezi ce faci cu biletele-alea, poate nu faci vacanţa pe pluta plutind alene pe apele canalului navigabil de lângă al doilea hotel unde-ar fi trebuit să staţi. 😀
Maia,
Las’ că vine şi rându’ nostru! Uite, îl văd cum se apropie… 😀
Neataaaa!
Numa’ cu capu’ la ele, stau!
Nup, ala a fost refuzat, acceptat la refuz, dat alta varianta, zis ok.
Cand sunt sigura, pun documentare. 🙂
Bună să-ţi fie şi ţie!
Lasă, o să fie beton, până la urmă, o să vezi!
Cele mai frumoase chestii trăite de noi au fost începute aşa cum povesteşti tu. 🙂
shit, ce cald e afara 🙁 mai ai niste racorici-licurici din-ala? 🙁
pfuaaaaaaaa! Raman fara saliva si pe caldura asta ma deshidratez! Am notat reteta!
Sictireanu,
Pentru tine orice. meseriaşule! 🙂
Bucătaru’ Maniac,
Maestro, mă măguleşti puternic! Mulţam fain! 😀
eu zic ca pe chestia asta obtii si patent, la o adeca 🙂
Să ştii… Da’ trebe să văd la OSIM cât costă, he-he!
Da’, ce patisi azi? Racoriciu fu prea inghetat? 🙂
Acestă minunăţie de soc este un deliciu dacă înţeapă puţin la limbă, precum şampania.
Minunate reţete ne oferi, prieten drag.
Pupici geaninoşi în cantităţi industriale!
Buna dimineataaaa! 🙂
Am si io nevoie de-o incurajare, doo spre trei!
Pafurisa, mai ales de la tine, ca experienta unei femei(alaturi de!) e cu totul si cu totul de aur! 🙂
io cre’ ca racoriciu a inceput sa fie savurat in conced. si no zis nika. mah-mah
Manole cel Meşter,
Deci, sorry, deplasări în interes de serviciu. Bleah!
Hai, Manole, hai, Manole! Sunt bune astea?:D
Geanina,
Mersi frumos şi uichend răcoricios! 😀
Maia,
Sorry, bre, serviciul, bată-l!
Of, de parca n-ai fost si matale vreodata la stadion:
Hai, Ma-no-le, hai, Ma-no-le! Heeeei! 😀 😀 😀
Bre, în scris nu s-aude, da? 😀
Atunci scrie mai mult ca sa inteleaga toata oama! 😀
Hai, Manole! Hai, Manole! Hai, Manole! Hai, Manole! Hai, Manole! Hai, Manole! Hai, Manole! Hai, Manole!
Ha?
Ce sa mai zic, daca nici acum n-am inteles, ramane cum am zis!
Mal a la tet! 😀 😀
Stai, bre, liniştit! Eşti de înţeles, eşti relaxat, eşti în vacanţă, ce puii mei! 😀
[…] că mi-am uitat şi tabachera aurită, veche, acolo pe pontonu’ ăla!) . Noroc cu compotul rece, de zarzăre galbene din frigider şi cu prezentările de terminat noaptea asta, pînă mîine, […]