47

Poveşti de Buzău – La doctor II

Posted by Neliniştitu' on 25 July 2009 in La gura sobei | ∞

Culică nu mai fusese niciodată la spital, darmite la unul judeţean. Acuma fusese nevoit să vină ca să-l vadă pe tac-su, nea Băştină, adus aci de un văr de-al doilea cu care se avea bine, că era dotat cu o familie de neamuri proaste şi foarte proaste.

„Dă şi tu ceva la băiatu’”, zâmbi cu nişte dinţi arşi de tutun, nea Folea, portarul. Strecură 2 lei ăluia, care imediat se lăţi la muiac şi-i deschise poarta. „Astea-i procedurilii ca să-ţi faci intrarea, hă-hă!”, adăugă nea Folea râzând. După procedura de introducere, merse aţă către informaţii. Află că doctoru’ lu’ tac-su e la o cameră de la etajul 2. Dădu s-o ia din loc da’ primi un „halt!”. „Staţi, unde vă duceţi?”, făcu madama de dincolo de geam. „Păi…”, apucă el să articuleze, ducând instinctiv mâna către cei 10 lei de la piept. „Nici un păi, trebuie să aveţi bilet de-aci pentru vizita la dom’ doctor. Aşa e procedura, nu intră care cum vrea p-aci.” „Păi, eu nu… tata e…”, a încercat Culică să se apere da’ cerberul n-a vrut cu nici un chip să-i dea drumul până nu i-a vârât pe gât un bilet către doctorul lui tac-su de la etaju’ al doilea.

Ajunse la camera cu pricina, făcu un „cioc!” discret în uşă şi dădu de o frumuşică roşcată care-l invită politicos să se aşeze pe patul de după paravan. „Domnu’ doctor vine imediat.” A dat să stea dincoace de paravan, da’ bunătatea roşcată l-a trimis dincolo, zicându-i că „aşa e procedura”.

Nu a apucat să se aşeze bine pe patul tare, că-mi apare doctorul tunând şi fulgerând. „Deci, Vasilico, mamă, am de-a face numai cu tâmpiţi şi incompetenţi!” „Deci, aveţi dreptate dom’ doctor, tâmpiţi şi incompetenţi”, făcu ecoul roşcat. „Nu mai respectă nimeni procedurile, e un căcat general, toată lumea îşi dă cu părerea peste tot şi pe oriunde”. „Pe oriunde, dom’ doctor”, sublinie aleator roşcata.

După ce-a mai suduit vreo 2 minute, doctorul l-a zărit pe Culică. „Ăsta ce vrea?”, făcu el o chestionare către Vasilica. Asta-i dădu biletu’. Contrar procedurii, doctorul aruncă biletul pe o noptieră metalică şi ţâşni pe nevinovatul Culică: „Dă jos pantalonii!”. Culică dădu să zică ceva, da’ n-a reuşit decât să se supună comenzii doctorului. Şi, uite-aşa, cu ochii ieşiţi ca periscoapele, mai mult de surpriză, decât de durere, s-a trezit cu o spălătură-ntre buci de toată frumuseţea. După ce s-a terminat treaba, l-a luat doctorul la întrebări, că de când îl doare, dacă are scaune moi şi alte căcaturi d-ale doctorilor.

Răspunsurile sincere ale lui Culică l-au făcut pe doctor să-şi crească rapid câteva semne de întrebare: „Bă, de ce zici c-ai venit? Ce cauţi tu aci?”. „Păi, am venit să-l văd pe tata, că e internat p-aci, pe la dumneavoastră.” Stupefacţie totală şi în zona doctorului şi a roşcatei. „Şi de ce m-ai lăsat să te spăl în cur?” „Am crezut că asta-i procedura, dom’ doctor.” După care s-a ridicat, a mulţumit frumos şi a plecat să dea şi de tac-su.

Silică nu mai fusese niciodată la spital, darmite la unul judeţean. Acuma era nevoit să vină să-l vadă pe tac-su, nea Băştină, adus aci de un văr de-al doilea cu care se avea bine, că era dotat cu o familie de neamuri proaste şi foarte proaste.
„Dă şi tu ceva la băiatu’”, zâmbi cu nişte dinţi arşi de tutun, nea Folea, portarul. Strecură 2 lei ăluia, care imediat se lăţi la muiac şi-i deschise poarta. „Astea-i procedurilii ca să-ţi faci intrarea, hă-hă!”, adăugă nea Folea râzând. După procedura de introducere, merse aţă către informaţii. Află că doctoru’ lu’ tac-su e la o cameră de la etajul 2. Dădu s-o ia din loc da’ primi un „halt!”. „Staţi, unde vă duceţi?”, face madama de dincolo de geam. „Păi…”, apucă el să articuleze, ducând instictiv mâna către cei 10 lei de la piept. „Nici un păi, trebuie să aveţi bilet de-aci pentru vizita la dom’ doctor. Aşa e procedura, nu intră care cum vrea p-aci.” „Păi, eu nu… tata e…”, a încercat Silică să se apere da’ cerberul n-a vrut cu nici un chip să-i dea drumul până nu i-a vârât pe gât un bilet către doctorul lui tac-su de la etaju’ al doilea.
Ajunge la camera cu pricina, face un „cioc!” discret în uşă şi dă de o frumuşică roşcată care-l invită politicos să se aşeze pe patul de după paravan. „Domnu’ doctor vine imediat.” A dat să stea dincoace de paravan, da’ bunătatea roşcată l-a trimis dincolo, zicându-i că „aşa e procedura”.
Nu a apucat să se aşeze bine pe patul tare, că-mi apare doctorul tunând şi fulgerând. „Deci, Vasilico, mamă, am de-a face numai cu tâmpiţi şi incompetenţi!” „Deci, aveţi dreptate dom’ doctor, tâmpiţi şi incompetenţi”, făcu ecoul roşcat. „Nu mai respectă nimeni procedurile, e un căcat general, toată lumea e peste tot şi pe oriunde”. „Pe oriunde, dom’ doctor”, sublinie aleator roşcata.
După ce mai suduie vreo 2 minute, doctorul îl vede pe Silică. „Ăsta ce vrea?”, o întreabă el pe Vasilica. Asta-i dă biletu’. Silică dă să zică ceva, da’ nu reuşeşte decât să se supună comenzii doctorului: „Dă jos pantalonii!”. Şi uite-aşa, cu ochii ieşiţi ca periscoapele, mai mult de surpriză, decât de durere, s-a trezit cu o spălătură-ntre buci de toată frumuseţea. După ce s-a terminat treaba, l-a luat doctorul la întrebări, că de când îl doare, dacă are scaune moi şi alte căcaturi d-ale doctorilor.
Răspunsurile sincere ale lui Silică l-au făcut pe doctor să-şi crească rapid câteva semne de întrebare: „Bă, de ce zici c-ai venit? Ce cauţi tu aci?”. „Păi, am venit să-l văd pe tata, că e internat p-aci, pe la dumneavoastră.” Stupefacţie totală şi în zona doctorului şi a roşcatei. „Şi de ce m-ai lăsat să te spăl în cur?” „Am crezut că asta-i procedura, dom’ doctor.” După care s-a ridicat, a mulţumit frumos şi a plecat din nou la informaţii, ca să dea şi de tac-

Tags: , , ,

47 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copyright © 2008-2024 Neliniştitu' All rights reserved.
This site is using the Desk Mess Mirrored theme, v2.5, from BuyNowShop.com.