Răcoriciu’ – pune aburu’ pe limbă
Împins de călduri excesive şi spleen cotidian (Oa-ha! Ce ţapăn sună!), am brevetat un nou preparat, numa’ bun pentru preluat temperatura excesivă de pe glandă. Hai, să vă mai elimin din suspans şi să vă povestesc invenţiunea.
Se produce nişte ceai, în acompaniament Satriani, de orice fel preferaţi şi în orice cantitate doriţi, apoi se lasă la răcit. Urmează adăugarea ingredientului secret: siropul de soc! Evident, nu discutăm aici despre gustul omului, aşa că fiecare poa’ să-şi adauge în ceai orice fel de sirop doreşte, dar, musai trebe să fie sirop. Între noi fie vorba, “Laurul” e beton. E românesc, bun, ieftin şi se găseşte la Carfur. Aşaaa… Se dă un pic pe la papilă, iar dacă ne place, se dă la frigider. Read more…
Wok-ul de la miezul nopţii
Într-un moment de timp situat în jurul unui miez de noapte, mi-aruncam ochiu’ pe la Bucătaru’ Maniac şi al său ghiveci, când m-a izbit în dreptu’ stomacului o foame ca de început de sezon ploios în Serengeti. Cum să împac şi foamea, şi pofta, şi ora la care mă apucase?
Încurajat de pe margine de Păfurişa, am ţâşnit cu nădejde în frigider şi am smuls de acolo doi pectorali de pui achiziţionaţi de ea cu foarte puţine zile în urmă. Cum era noapte, am ales ceva mai “light” ca sunet, oprindu-mă la Def Leppard. Intru de-a dreptu-n naraţiune, că şi-acu’ îmi lăcrimează ochiu’ drept de poftă (e de pe partea cu lobul de creier unde poftele-s mai mari şi mai dese, he-he!). Read more…
Adevărata poveste de Buzău, în microbuz şi tren – Reeditată by Păfurişa
Odată cu acest articol, inaugurez o nouă categorie, aceea a “invitaţilor musafiri” (vezi “Speşăl Ghestar”), adică cine doreşte să bage ceva scriptic şi să devină celebru prin intermediul blogului meu, he-he! Pe lângă faptul că ideea mi se pare haioasă, cre’ că este şi inedită. Aşa că, cine pofteşte, îl invit cu încredere să introducă un material cu e-mail la mine şi voi posta articolul exact aşa cum e scris de autor. Mă gândesc să lansez şi un concurs cu cel mai votat articol… Da’ mai vedem.
Ideea mă bântuia din vechime şi am scos-o de la naftalină din cauza Păfurişei şi a bătăii la cap cu povestea din tren. Aşa că, inaugurarea rubricii “Speşăl Ghestar” este făcută de… ta-daaaa! Păfurişaaa!
Dragi telespectatori, ‘aideti sa va povestesc eu cum a fost de fapt, pentru ca fiecare are propria lui perceptie asupra realitatii insa unii au chiar capacitatea de a’si creea una.Asadar, pe vremea cand Umflatu avea masina in service MIE mi se facuse dor de sor’sa. Trecem rapid peste fazele lacrimogene cu “nu ma intereseaza, te parasesc, ma duc la sor’ta”, “bine, du’te”, “o sun pe sor’ta si’i zic ca tu nu vii, ca nu’ti e dor de ea, ca n’o iubesti”, “bine, sun’o” si ajungem direct in… mijlocul strazii cand impreuna cu geanta cu floricele si un Umflat care dadea marunt din buze pe sub mustata incercam sa configuram un traseu pietonal catre gara Obor unde trage microbuzul de Buzau. Read more…
Poveşti de Buzău – În microbuz
Pe vremea când aveam maşina în service, mi se făcuse dor de sor’mea. Şi netam-nesam, am convenit cu Păfurişa să încercăm experienţa unui maxi-taxi către Buzău.
Ajungem pe la 5 fără ceva după-amiaza la Gara Obor şi o sun pe sor’mea: „La ce oră pleacă maşina spre Buzău?”. „La 5!”, zice ea. Vreau să verific informaţia şi m-arunc politicos pe un meltean pe care scria „Dispecer”. Printre doi scuipaţi am înţeles că vine „la şi jumate”. Se verifica măcar o parte din ora la care zisese sor’mea, aşa că am mâncat ceva ieftin şi bun la un „împinge-tava” vis-a-vis de autogară. Read more…
Imaginaţie ori prostie?
Stau câteodată şi rămân căscat la gură din pricina multiplelor manifestări pe care le are prostia sau, hai să fiu indulgent, neinspiraţia unora. Categoric, ăştia chiar ne iau de proşti!
Astă-seară am rămas mesmerizat de fotografiile ce însoţeau unele imobile scoase la vânzare pe anunţul.ro. Or mai fi, nu zic, şi pe alte site-uri de profil, dar cele pe care vi le voi prezenta mai jos mi-au înseninat existenţa nocturnă şi simt că voi dormi precum puiul sub cloşcă. Read more…