Viaţa lui Ceauşescu şi pizdoacele contemporane
Sâmbăta, început de Cuptor, Răcorici, atmosferă cu FireHouse…
Inspirat, am dat de două bloguri despre viaţa lui Ceauşescu, decorat pe de mărgini cu tot felul de imagini conţinând pizdoace mai titrate sau mai anonimate. Nu contest conţinutul, valoarea informaţiilor, da’ io găsesc combinaţia cel puţin bizară, ca să nu zic dampulea-totală. Totuşi, nu te poţi goli în gustu’ iniţiatorului. Cred că-l roade groaznic nostalgia vremurilor trecute, da’ cu niscaiva erecţii nepotolite de vremurile actuale, he-he! Read more…
De sfârşit de lună, vinerea…
Deci:
– “cum dau gaura pentru aer conditionat” – Cu bormaşina aia de la Dedeman, după ce-o pui bine cu gagica.
– “futai nebun cu eminescu” – Băi, să fie! Ăsta, da, fetiş!
– “mosi care se fut”, “futaiuri cu mosi si babe” – Bre, matale ai o problemă cu bunicii, că la fiecare lună tot îmi vii cu chestii d-astea!
– “gaura zid aer” – Zid, cap, aer. Merge şi asta încercat. Sau dădeai “search” din pârnaie? Read more…
Unde mergi cu sufletul? La Vasiliada…
Ştiţi că sunt un fan al ceainăriilor, al intimităţii şi magiei oferite de astfel de locuri. Într-o zi cu mult soare, din curs de săptămână, ne-am oprit paşii în acest colţ de bine căruia de mult plănuiam să-i călcăm pragul.
A fost prima librărie-loc-de-lectură-ceainărie în care am intrat vreodată şi ne-a cucerit pe loc. Intrarea este atât de discretă încât nu am văzut-o decât după ce am trecut de două ori pe lângă ea şi seamănă cu cea a anticariatelor de pe vremuri. Ca punct hotărâtor de reper aflaţi că este cam vis-a-vis de biserica Sf. Gheorghe, pe stânga, cum priviţi către Intercontinental.
Parterul este ocupat de o librărie pe cât de mică, pe atât de bogată şi de cochetă, cu rafturi înalte cât un stat de om, pline cu cărţi mai noi sau mai vechi. Lângă intrare şi lângă scăriţa a cărei spirală îngustă te conduce la etaj, sunt expuse spre vânzare tot felul de ustensile pentru prepararea minunatei băuturi şi câteva zeci bune de soiuri de ceai. Read more…
Steel Panther – Metale pentru drum de vacanţă
Stârnit acum câteva zile de un mail primit de la Maximum Rock , am pus mâna pe ultimul album (sau primul, sub noua denumire) al nebunilor de la Steel Panther. Ei, bine, surpriza a fost totală şi de efect colosal: băieţii au reuşit la fix un album desprins din gloria metaliferă de acu’ vreo două decenii jumate, care sună a Van Halen, Whitesnake, Motley Crue, Bon Jovi, Extreme, Poison ori Guns’n’Roses. Mergând pe site, am remarcat că imaginea nebunilor este d-acolo, din vremuri, fiecare imitând pe unul sau mai mulţi dintre trupeţii formaţiilor amintite. Mă rog, un pic exagerată, he-he!
Tipii sunt ultra-fresh, puşi pe miştouri grele, au o energie mai ceva ca bateriile de iepuraşi atletici, parodiază la greu, dau suzeta la câţiva (Enimen, Dre, 0,5$, Britney), au umor cât caru’ lu’ Ţuicilă (un văr de-al lui Berilă de la noi, de la Nehoi), iar versurile sunt pentru urechi insensibile la mai romanticele “fuck”, “blowjob”, “cock”, “suck my balls” etc.
Dacă vă împinge dracu’ metalifer şi mergeţi pe iutub o să remarcaţi ce concerte de mare distracţie oferă demenţii.
Piesele nu duc total lipsă de originalitate, sunt melodioase, în forţă, chitara sună ca-n vremuri adolescentine, basu’ e curat şi loveşte-n plex, iar toba e mai ţapănă ca aia de-o face tataie de Crăciun. Merg perfect pe volum maxim, drum lung şi-o gagică bună, nebună şi dornică, în dreapta sau oriunde…
Ia, băgaţi aici nişte volum şi căraţi-vă, boalii, în vacanţă!
Poza e luată d-acolo, de la ei.
Poveşti de Buzău – La doctor II
Culică nu mai fusese niciodată la spital, darmite la unul judeţean. Acuma fusese nevoit să vină ca să-l vadă pe tac-su, nea Băştină, adus aci de un văr de-al doilea cu care se avea bine, că era dotat cu o familie de neamuri proaste şi foarte proaste.
„Dă şi tu ceva la băiatu’”, zâmbi cu nişte dinţi arşi de tutun, nea Folea, portarul. Strecură 2 lei ăluia, care imediat se lăţi la muiac şi-i deschise poarta. „Astea-i procedurilii ca să-ţi faci intrarea, hă-hă!”, adăugă nea Folea râzând. După procedura de introducere, merse aţă către informaţii. Află că doctoru’ lu’ tac-su e la o cameră de la etajul 2. Dădu s-o ia din loc da’ primi un „halt!”. „Staţi, unde vă duceţi?”, făcu madama de dincolo de geam. „Păi…”, apucă el să articuleze, ducând instinctiv mâna către cei 10 lei de la piept. „Nici un păi, trebuie să aveţi bilet de-aci pentru vizita la dom’ doctor. Aşa e procedura, nu intră care cum vrea p-aci.” „Păi, eu nu… tata e…”, a încercat Culică să se apere da’ cerberul n-a vrut cu nici un chip să-i dea drumul până nu i-a vârât pe gât un bilet către doctorul lui tac-su de la etaju’ al doilea. Read more…