Unde mergi cu sufletul? La Vasiliada…
Ştiţi că sunt un fan al ceainăriilor, al intimităţii şi magiei oferite de astfel de locuri. Într-o zi cu mult soare, din curs de săptămână, ne-am oprit paşii în acest colţ de bine căruia de mult plănuiam să-i călcăm pragul.
A fost prima librărie-loc-de-lectură-ceainărie în care am intrat vreodată şi ne-a cucerit pe loc. Intrarea este atât de discretă încât nu am văzut-o decât după ce am trecut de două ori pe lângă ea şi seamănă cu cea a anticariatelor de pe vremuri. Ca punct hotărâtor de reper aflaţi că este cam vis-a-vis de biserica Sf. Gheorghe, pe stânga, cum priviţi către Intercontinental.
Parterul este ocupat de o librărie pe cât de mică, pe atât de bogată şi de cochetă, cu rafturi înalte cât un stat de om, pline cu cărţi mai noi sau mai vechi. Lângă intrare şi lângă scăriţa a cărei spirală îngustă te conduce la etaj, sunt expuse spre vânzare tot felul de ustensile pentru prepararea minunatei băuturi şi câteva zeci bune de soiuri de ceai.
Ajunşi la etaj am dat în altă lume, desprinsă din cărţile Ninei Cassian sau din proza fantastică a lui Eliade: rafturi simple, băiţuite, pline cu cărţi roase de vreme şi de atingerea sutelor de mâini, borcane cu ceai, obiecte de ceramică, mese simple, aproape rudimentare, scaune de acelaşi soi peste care odihneau pernuţe grena, icoane agăţate de pereţii galbeni, iar ceea ce credeam că sunt canapele erau, de fapt, cufere acoperite cu pernuţe şi în care se găseau tainice lucruri. Un şarm aparte şi o urmă puternică de autenticitate oferea duşumeaua patinată, vopsită în verde.
O fată finuţă, drăguţă, zâmbitoare, ne-a oferit spre studiu nişte meniuri ce se integrau perfect în decorul din alte vremi. Puteţi alege felurite bunătăţi şi dulcegării începând cu fursecuri făcute-n casă şi terminând cu şerbet! Asta, da, surpriză de delicatesă desprinsă din poveştile interbelice. Aceeaşi fătucă ne-a fost alături când am comandat ceai Yogi cu lapte şi miere zaharisită şi ceai Lizchi cu şerbet de zmeură.
În mai puţin de 10 minute ne-au sosit comenzile în cele mai frumoase ceainice de teracotă pe care le-am văzut. M-am interesat, sunt foarte scumpe (bate spre trei milioane un set de două ceşcuţe “măritate” c-un ceainic).
Ceaiul l-am savurat acompaniaţi de o muzică abia inteligibilă şi triluri de păsăruici ce răzbeau din veselia zilei de afară. Pe un geam ca cel de la casa bunicii de la Nehoiu, Biserica Rusă îşi iţea prin verdele crenguţelor turlele contorsionate şi sclipitoare.
Ne-am sorbit ceaiurile încet, cu gesturi calculate îndelung, parcă, pentru că niciunul dintre noi nu dorea să plece. Este un loc unde se tace şi se ascultă timpul…
Plus: amenajarea interioară ne-a plăcut extrem, fătuca a fost super, ceaiurile şi dulcegăriile de mare fix, micuţ, intim, vechi, patinat, ce mai, a fost perfect!
Minus: n-am putut să-l luăm acasă. Dar am păstrat senzaţia mult timp după…
37 Comments
Frumos! Bine ai facut ca ai gasit locsorul asta si mai ales, bine ai facut ca ne-ai zis de el.
O sa-l vizitez si eu la intoarcere. 🙂
Să-l vizitezi. O să intri altundeva… 🙂
E la Carturesti, nu?
Nope! E pe aceeaşi parte cu Palatul Şuţu, spre Unirea, cumva, vis-a-vis de Sfântu Gheorghe.
N-aţi luat, dar aţi păstrat şi pe noi ne-aţi bucurat.
Săru’ mâna, mai poftiţi, chestii faine să găsiţi. 🙂
excelent, Maitre 😉
Ca înainte de concediu, Iuzăraş. Concediul tău, normal! 😀
Aferim, mai poftim să ne desfăt… arisim!
Ne bucurim c-a-mpreună să ne ospeţim. 🙂
foarte fain locul, cred ca iti confera un confort de care ai nevoie din cand in cand. foarte ciudat ca azi am postat dupa foarte multa vreme pe blog si am ales o tema asemanatoare… cala toria sufletului. doar ca destinatia difera
Foarte interesant că m-am uitat acu’ câteva minute şi nu era nimic. Mai m-am uitat o dată şi era! Minune! Mă duc să te recetesc după luni şi luni de tăcere. 🙂
Ai descris atat de placut locul incat cu prima ocazie voi poposi si eu pe acolo. Multumesc!
Am localizat, săptămâna viitoare voi fi acolo.
Mulţumesc de îndrumare, îmi plac astfel de locuri care oferă intimitate , bun gust şi nu în ultimul rând lectură de calitate.
O zi de mare frumuseţe, prieten drag!
Noaptea Iguanei,
Cu plăcere şi savuraţie plăcută! 😀
Anonaimus,
Să trăieşti şi un weekend de mare efect să ai (chiar dacă, habar n-am cine eşti). 🙂
un astfel de loc eu il numesc rai! :))
te felicit ca ai ales sa lecturezi langa o ceasca de ceiut fierbinte….
Bine ai venit!
Da, bre, e chiar rai. Eu nu am lecturat că eram prea pătruns de frumuseţe. 🙂
Mulţam de aprecieri. 🙂
Eu sunt cea intrată în anonimat, dar nu ştiu cum am ajuns acolo!!!!!!!!!
Îmbrăţişări peste normă şi voi merge cu siguranţă la locul faptei săptămâna viitoare.
A-haaaa… Aveam o banuială, după stil, da’ aşteptam să ieşi singură din umbră. 😀
Fain loc pentru lectura!
Şi nu numai… 🙂
multam fain, trebe vizitat-savurat!
Cu multă plăcere. Primăvara, e ideal să mergi să te relaxezi.
Asta cu ” n-am lecturat că eram prea pătruns de frumuseţe”, bre, crezi ca-i bine? 😀 😀 😀
Păi, nu-ţi zisei că-i intim? 😀
pai si pan’la primavara ce fac? 🙁
La grădină, la Metoc. 😀
Încă n-am ajuns, dar mă voi duce negreşit.
da’ stiu , plec in conced. 🙁
Nici eu nu mai prind La Metoc anul ăsta. Când vii, dă o fugă pe La Vasiliada. Ziceam că e mai fain cind afara e frigut, asa…
Asa de tarziu ai aflat de Vasiliada? Prima data cand i-am calcat pragul a fost cu multi ani in urma…am si uitat cati.
Ce-i drept…multa liniste si un ceai inegalabil 🙂
Week-end placut copii. 🙂
De Vasiliada ştiu de ceva ani, dar abia astă primăvară i-am aflat magia.
Să fii iubită zdravăn! 😀
Vasiliada e faina si ”celebra” insa am o problema destul de mare cu spatiul 🙂
^mai precis cu lipsa lui
E cochet rău, bre, Haiducule! Mai mare, era nasol. Părerea mea…
hahhah……nu duc lipsa 🙂
Cum zici tu… 🙂