Sezoane libaneze – Four Seasons
Pălindu-mă un dor de mâncare arăbească, hai să vă zic câte ceva despre ultimul restaurant de profil pe care l-am vizitat, Four Seasons. Din profil, el este libanez. Din faţă, îl recunoaşteţi pe lângă Piaţa Galaţi ori Gemeni, dracu’ mai ştie (cert e pe Vasile Lascăr nr. 81), dar trebuie să fiţi cu băgare de seamă, mai ales acuma când se lucrează la greu la linia de tramvai, că nu-l dibuiţi. Read more…
Caprele marseieze
Profa de franţuzscă din liceu, o tanti care încă mai mirosea a facultate, ne pusese la învăţat, pentru când om veni din vacanţa de vară, mai multe chestii, printre care şi “Marseieza”. Drace, noi nu ştiam “Tricolorul” şi asta vroia imnuri franţuzeşti! Noroc că-mi era dragă şi limba, şi a de-o preda.
În vremurile-alea de copilărie spre adolescenţă, frumoase tare, aveam o îndeletnicire naturală, sănătoasă şi instructivă, laolată cu vecinii de vârsta mea, anume, mergeam cu caprinele pe coaste, dealuri şi pădurile din împrejurimi. Read more…
Clătite pe bloc
Date din teren: vreme faină, mai spre asfinţit, pe terasa blocului.
Scule: butelie anemică de voiaj, tel făr’ de mâner, cratiţă stingheră, polonic blazat şi o tigaie ruptă-n cur de teflon.
Ingredientes: 3 ouă, aproape un kil de lapte full-grăsime, făină, 4 pliculeţe de zahăr vanilinat, un praf de sare, nişte coajă rasă de lămâie… şi cam atât. Ah, plus vreun pahar cu ulei (de gătit, da?), dacă nu mai mult.
Sonoru’ obligatoriu: mp3 player, subwoofer + 2 sateliţi, Masterplan la greu. Read more…
Sensibilitate nocturnă
Acu’ o bucată de vreme am primit un mail de la un minunat şi bun prieten, în care-mi povestea că a aflat întâmplător de îndeletnicirea mea internetică şi îşi manifesta surprinderea că am timp şi de aşa ceva, că el nu are nici să respire. Deh, doctor, ce puii mei, io l-am pus?
Ştiam de zeci de ani că el cochetează cu poezia şi l-am rugat să mă onoreze cu niscaiva versuri, lucru care s-a şi întâmplat.
În continuare, vă supun atenţiei două creaţii ale pretenarului meu de-o viaţă, Doru Dediman. Read more…
Grăbeşte-te Lente
Am aflat de Lente datorită Festivalului Ceaiului şi Cafelei, ăla de acu’ luni de zile, dintre 22 şi 29 august.
Păşind în curtea micuţă, pavată cu piatră, boltită de o uriaşă vie care tocmai ce-şi pârguia ciorchinii, am intrat pe nebănuite, precum personajele lui Eliade, în lumea Bucureştilor de altădată… Read more…