O descoperire norocoasă – Serendipity
Cum frigul toamnei îmi aduce în cap nostalgia zilelor de vară, mi-am amintit de alt loc minunat din capitala noastră plină de trafic şi praf.
Iniţial doream să ajung la Palatul Ghika, dar un badigard din poartă mi-a tăiat decisiv elanul: „Nu e voie că e nuntă!”.
Am căutat nr. 12 de pe Dumbrava Roşie, de mi-a crescut barba, dar într-o finală, am sunat la numărul găsit pe Urbee şi mi s-a spus că e pe lângă o bucată din ambasada americană şi se intră pe poarta unui centru de psihiatrie. Aşa era… Read more…
Cuvintele care ne leagă
Nu vă mai introduc în atmosferă, vă dau de-a dreptu’ nişte chestiuni faine luate din Google Analytics, că programul lui Vaxxi se resetează la sfârşit de lună şi m-am trezit târziu.
Deci, bucuraţi-vă-ţi!
Tiam ales petine teamales ales – Aisămoritu!
Scriitor statuie pula croatia – Adică, nea scriitoare, ai de ales, bre: ori statuie, ori concediu în Croaţia. Dacă preferi celebritatea, pula Croaţia!
Oops pasarica – Vezi să nu-i intre-n pizdă. Read more…
Deci, concurs galactic, bre!
Atras la atenţie de Mădălina şi nenea Krossfire, care m-a şi onorat cu o nominalizare, am aflat că Nentu’ Cosmos a mai pus-o de-un concurs caracteristic zonei. Citiţi, propuneţi şi votaţi ca să câştige alţii, no? Că doară, v-aţi obişnuit de douăj’ de ani, he-he!
Io vă promit (tipic, doar e campanie, ce puii mei!) că, în caz de reuşită, o să împart premiu’ la tot poporu’ care va rămâne după alegeri, gripă şi criză. Am zis!
Hai, vă pupez şi-mi doresc succesuri! Hai, io! 😀
Trabantul şi amorul porcesc
Puţină lume ştie ceea ce eu abia îmi mai aduc aminte: prima şi ultima, hai să-i zicem maşină, care ne-a bucurat familia, şi anume, o mândreţe de Trabant 601S, carton made.
În fiecare vară, ca să nu-şi iasă din mână, taică-miu îi făcea bucăţi complicatul motor de 2 cilindri şi, cam de fiecare dată, după asamblare, îi rămâneau piese. Culmea era că vajnica maşinetă dizolvabilă îşi făcea datoria şi, până treceam gârla (o să vedeţi mai încolo), mai pierdea un pumn de piese, care se dovediseră a fi de prisos, din moment ce continua să meargă. Mai mereu, tăică-miu le găsea locul, dar numai pentru o scurtă perioadă, deoarece copilaşii de prin vecini veneau la noi la poartă strigând „Nea Costicăăă, ţi-am mai adus o bucată din maşina lu’ matale!”. De cele mai multe ori aveau dreptate, dar se întâmpla să apară şi cu alte bazaconii aparţinătoare tractoarelor sau basculantelor care veneau la târgul de duminică de lângă grădina noastră. Eh, ce vremuri, măi, dragilor… Read more…
Pentru coneseori
Update, mai încolo, he-he!
Şi apdeitul de care vă ziceam:
