Pe şoseaua de centură
Iote ce am găsit live:
Instant de mămăligă cu crocănţele de miel
M-am trezit într-o dimineaţă cu perna udă şi gata să mă înec cu gândul la ce vă zisei în titlu. Aşa că, în jur de prânz, am mers la unu’ ce se ocupa cu mielu’ şi să-mi taie niscaiva costiţe dintr-un ţambal. Evident, le-a tăiat dampulea, da’ m-am încurajat cu gândul că nu forma contează, ci gustul.
Ajuns în sânul casei am tras cu ochiul la fondul sonor şi au ieşit câştigătoare detaşate dinamitele daneze reunite sub legendarul nume Artillery. Apoi am tras cu celălalt ochi pe rafturi şi într-o farfurie întinsă am pus câteva linguri de ulei măsliniu. Au urmat, în ordinea numerelor de pe pungi: cimbru, ceapă verde mărunţită, un vârf de boia virilă, un praf de piper, sare, coriandru şi un strop de busuioc. Ca să încununez aroma, am luat doi căţei de usturoi, i-am mărunţit, i-am zdrobit cu o lingură de lemn şi i-am aruncat peste amestecul nazal îmbătător şi de salivă generator. Read more…
Filme-n linie Trei
Asta a fost o linie de desene animate şi fu chiar bună, pe alocuri.
Cloudy with a Chance of Meatballs (2009)
Un nene, Flint, inventează o chestie de meteohaleală. Interesantă ideea, bună de pus în practică, da’ nu la nivel global, foarte tari personajele (maimuţa-i de belea!), la fel şi fazele cu plouatu’ haleală şi cu mâncarea mutantă (vezi cum turnul Eiffel devine suport pentru senviş), cu primarele idiot şi tatăl cu sprâncenele mai ţapene ca tufele de tuia.
Totuşi personajele semănau cu cele din filmul ăla cu eroina uriaşă, cum pizza mă-sii îi zicea? “Monsters vs. Aliens”! Da’ a mers, aşa, la o sămânţă. Read more…
Vitrinele de pe Elm Street
Ia să-i ziceţi voi lu’ neica dacă aţi mai lua hăinuţe la copii din magazinele cu vitrine d-astea:
Hai, că-s de dus în beci, he-he!
EBA – Electorale Bine Aerisite
Revin în atenţia auditoriului cu încă o aventură de pe acoperiş, de această dată cu ceva simplu de inedit şi teribil de gustos. Despre ce e vorba? Despre ceva indiscutabil mai fain decât cele ce se produc în campanii, dar de care ne dăm seama mai târziu: gogoşi, adică!
Ideea a fost pe cât de spontană, pe atât de originală în materializarea ei. Am iterat în gând cam ce văzusem pe vremuri la mamaie, apoi am purces la adunarea ingredientelor. Luaţi de colea:
– o juma’ de kil de făină “Audi minus O”, adică trei de “O” (asta-i deja pentru finii conesiori);
– două ouţe;
– câteva pliculeţe de zahăr vanilat;
– lapte;
– drojdie;
– unt;
– ulei;
– coaja rasă de pe o lămâie neajunsă la majorat. Read more…