Filme-n linie Trei

Asta a fost o linie de desene animate şi fu chiar bună, pe alocuri.

Cloudy with a Chance of Meatballs (2009)
Un nene, Flint, inventează o chestie de meteohaleală. Interesantă ideea, bună de pus în practică, da’ nu la nivel global, foarte tari personajele (maimuţa-i de belea!), la fel şi fazele cu plouatu’ haleală şi cu mâncarea mutantă (vezi cum turnul Eiffel devine suport pentru senviş), cu primarele idiot şi tatăl cu sprâncenele mai ţapene ca tufele de tuia.
Totuşi personajele semănau cu cele din filmul ăla cu eroina uriaşă, cum pizza mă-sii îi zicea? “Monsters vs. Aliens”! Da’ a mers, aşa, la o sămânţă.

The Princess and the Frog (2009)
Sculă de idee, pe dos de cât ştiam eu că se întâmplase! Gagica pupă broscoiul şi se transformă în broscuţă. De mare efect sunt crocodilul suflător la trompetă, Louis, şi licuriciul în trei dinţi, Ray. Când am văzut-o pe eroina principală, Tiana, dând din voce, am zis că e iar o chestie muzicală,, d-ale americanilor, da’ mai încolo a dat-o ca-n “Aristocats” (mai ştiţi piesa de mare rupere “Everybody wants to be a cat”). Animaţia e faină rău (Disney, ce boala!) iar amestecul de jazz, gospel şi blues face toată atmosfera. Deci, merge şi ăsta!

Planet 51 (2009)
Aici avem de a face cu o planetă cu alieni drăgălaşi, cu personaje îndrăgostite de “Humaniacs” (un fel de “Războiul Lumilor”), unde plouă cu bolovani şi unde aterizează un nene de la NASA, normal. Parcă l-aş mai vedea o dată, că am senzaţia că am adormit de câteva ori. Da’ am reţinut că e bun de văzut când e prea cald afară, da’ ai aer condiţionat. Ah! Şi e simpatic foc căţelu’ cu faţă de Aliens I, II, III, IV… mai erau?
Update: E fain! Luaţi-l! E drăgălaş şi roboţelul Rover, hipiotul Glar e criminal, şi pretenarul Skiff, dar mai bine vă las să-l vedeţi! Aaa… Şi e tare faza cu “Hi Four!”, că aveau 4 degete la mână, he-he!

A Christmas Carol (2009)
Foarte fain realizat, mi-a plăcut tot la el, mai ales personajele animate care semănau cu actorii ce dădeau din voce.
Ştiam povestea lui Dickens, da’ ilustrată în stilul ăsta şi-a pierdut mult din tristeţea vremilor. Altă surpriză mare a fost vocea lui Jim Carrey, care a fost suprapusă peste imposibilul moş Scrooge şi peste cele trei Crăciunuri, trecut, prezent şi viitor. Nu a semănat nici pe departe cu ceea ce eram obişnuit să văd în bufoneriile lui pe care le numeşte filme. Mai bine ar rămâne pe desene.

Astro Boy (2009)
Un filmulete făcut de americani după japonezi. De văzut numai dacă nu aveţi altceva de făcut. Părerea mea…

Up (2009)
Pe ăsta am urmărit să-l văd de când îi făcea reclamă la molu’ 3D de la Apaca, atunci când am vizionat cu fiică-mea “Monsters vs. Aliens”, care, apropo, e drăguţ şi el.
După ce am citit undeva că moşul principal a fost făcut după Spencer Tracy, parcă respectivul partener al lui Katherine Hepburn mi-a părut mult mai simpatic. Luaţi-vă nişte sos chili, câteva pachete cu tortilla şi urmăriţi aventura morocănosului moş Carl ce fuge de urbanizare, alături de simpaticul şi umflatul cercetaş Russell, de Dug, câinele cu zgardă vorbitoare şi ciudatul Yeti-pasăre, Kevin, pe numele său de actor animat.

Cars (2006)
Este mult mai meseriaş cu vocile originale. Nu că aş avea ceva cu alea româneşti, da’ parcă-mi place mai mult ca atunci când se mişcă buzele să fie concordanţă cu realitatea, he-he!
N-am ce să vă spun! L-aţi văzut, sunt sigur, da’ nu strică o revedere la ceva timp, aşa.
Ideea e faină, cu sirop tipic american, da’ uman, totuşi, realizarea e impecabilă, iar maşinuţele sunt irepetabile în manifestări! Sunt fan declarat Guido şi Luigi! Ia să vedeţi de ce! Câ-ceau!

Tags: filme