27

O descoperire norocoasă – Serendipity

Posted by Neliniştitu' on 15 November 2009 in Papila exploratoare |

Cum frigul toamnei îmi aduce în cap nostalgia zilelor de vară, mi-am amintit de alt loc minunat din capitala noastră plină de trafic şi praf.
Iniţial doream să ajung la Palatul Ghika, dar un badigard din poartă mi-a tăiat decisiv elanul: „Nu e voie că e nuntă!”.
Am căutat nr. 12 de pe Dumbrava Roşie, de mi-a crescut barba, dar într-o finală, am sunat la numărul găsit pe Urbee şi mi s-a spus că e pe lângă o bucată din ambasada americană şi se intră pe poarta unui centru de psihiatrie. Aşa era…

În fundu’ curţii de la psihiatrie am descoperit o curte mică, de 10 pe 5 metri, cu patru umbrele din pânză, uriaşe, ce acopereau cam jumătate din vreo 13 mese de lemn, înconjurate de scaune în echipe de 4 sau 6, din acelaşi material. Atracţia curţii: 2 leagăne de lemn, acoperite cu aceeaşi pânză. Asta a fost afară.

Înăuntru aduce a Vasiliada, dar e mult mai nou. Menţionez că ăla de la Vasiliada e mai pe inima mea. Aici, în interior, în fiecare duminică, după ora 5 peme, se iau lecţii de tango argentinian. O altă chestie faină e că poţi să expui fotografie. Mă gândesc să întreprind ceva în acest sens, imediat cum oi găsi un portofel cu bani, că doar n-o fi moca!

Revenind la aer, afară e multă verdeaţă, curge iedera pe toţi pereţii, pe streşini şi toate clădirile din jur. Deliciul decorului l-a făcut un câine care a venit să se adape la o fântâniţă bolovănoasă din curte. A băut apă, a mâncat vreo două trei grăunţe canine dintr-un bol ştiut de el mai dinainte, şi s-a cărat de unde venise.

Muzica cu puţini decibeli era reprezentată prin tangouri interbelice şi şansonete, nu pot să spui mai multe, că nu cunosc prea bine tărâmul. Oricum pot să afirm cu tărie că nu erau români, he-he!
Ce m-a spart la sentiment au fost jaluzelele exterioare: pe un cadru curbat, de fier, postat în dreptul fiecărui geam, erau legate rogojini din trestie sau bambus.

Ceaiul rece este ambrozie curată, vă zic! Orice aţi încerca din zecile de sortimente, Bora-Bora, Anis-Anis, Turkish Honey ori Ginger Fresh Tea, toate sunt absolut minunate şi se servesc la carafe de un litru. Preţul pentru o carafă variază între 13 şi 15 lei.
Nu rataţi crănţănelele japoneze la 5 lei şi sub nici o formă să nu plecaţi fără să gustaţi cele mai ţapene prăjiturici cu mere şi stafide pe care le-am savurat vreodată. De fapt, era aluat în mere şi stafide, nu invers, aşa de mare bogăţie de fructe era în prăjituricile-alea…

După ora 17:00, soarele se ascunde complet după uriaşa clădire iederoasă din imediata vecinătate şi atmosfera devine mult mai relaxantă şi răcoroasă.
Închei cu ce scria pe prima pagină a minunatului meniu, legat de numele locului: „Serendipitatea – atunci când faci o descoperire norocoasă accidental, fiind atrenat într-o căutare total diferită”. Pentru mine, cel ce a zis chestia asta a avut maaare dreptate.
Din nefericire, nici de această dată nu am avut aparatul foto, aşa că vă invit să mergeţi pe site-ul lor, să vedeţi mai multe.

Tags: , , ,

27 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copyright © 2008-2024 Neliniştitu' All rights reserved.
This site is using the Desk Mess Mirrored theme, v2.5, from BuyNowShop.com.