Dor de Bamako – Supa de ceapă
Stăteam deunăzi cu un gând aruncat pe o poză din vechime, umplându-mi sufletul cu nostalgie şi gura cu salivă. Mi-am amintit de minunata supă de ceapă… da’ ce zic eu? De cea mai supă de ceapă din toate cele câte a gustat simţu’ meu, aceea preparată de meseriaşii de Issa şi Thomas (doi băştinaşi care i-ar face să plângă pe mulţi dintre „chef”-ii restaurantelor cu clasă de pe la noi), de la hotelul Plaza din Bamako, Mali.
Inspirat de Edguy şi de o poftă nebună desprinsă din „old good times”, am purces la preparaţiunea după reţeta rezultată parte din amintiri, parte de pe o foaie rătăcită prin arhiva personală.
Operaţiunea a debutat cu eliberarea de haine a unei cepe uriaşe, cam cât un pumn sănătos (spre 3-400 de grame), luându-i maul prin ţinerea sub apă, apoi am julienizat-o fără milă.
O jumătate de pachet de unt d-ăla meseriaş, Unirea, l-am frecat cu piper şi cu boia iute, după care i-am găsit utilitatea aruncându-l într-un wok fierbinte, cu tot cu ceapa nerăbdătoare de împerechere. Când unele bucăţele de ceapă au început a se prezenta rumene la corp, am adăugat făina, cam o mânuţă fină de femeie, ori mai multă, depinde cât de groasă o vreţi. Pe ea, pe supă, adică…
Cât se distrează untul cu ceapa, se fac crutoanele, realizate din felii subţiri de pâine pe care le-am făcut cubuleţe într-o tavă mică şi am vârât-o la cuptor vreo juma’ de oră.
Treaba încinsă din wok am înecat-o în ceva mai puţin de un litru de apă, apoi am lăsat-o la foc mic, să scadă şi să intre gusturile unul în altul.
Eh, şi-acuma vine partea frumoasă a problemei, adică moşirea minunatului preparat. Cu răbdare şi nervi relaxaţi, se va mesteca în continuu compoziţiunea pentru a nu face crustă la suprafaţă şi cocoloaşe aiurea, prin sinea ei aproape lichidă. Când mi-a plăcut consistenţa a ceea ce mestecam eu, acolo, iar apa ţâşnea din mine ca din instalaţia de stins incendiul, am luat o pauză mică-mică, o gură de apă, un prosop pe frunte, şi supica cepoasă de pe foc.
Am lăsat-o la respirat vreo juma’ de ceas, apoi am ornat-o aleator cu crutoane şi felii de caşcaval tăiate-n soldăţei subţiri. Apoi, am oferit-o spre distracţie cuptorului până s-a prelins fain caşcavalul pe crutoane şi s-a rumenit într-un mare fel coloristic.
După încă o juma’ de oră de relaxare pe pervaz, a fost numa’ bună de savurat pe îndelete.
Credeţi-mă, este ceva de care numai zeii au parte, he-he!
34 Comments
Impecabil! Cred că zeii ar fi încîntaţi! Ca o idee personală (inspirată de unele lecturi şi chiar de experienţă), aş fi făcut economie de apă, completînd cantitatea necesară de lichid cu vin alb. Dar şi aşa, e una din cele mai bune reţete de supă de ceapă din cîte cunosc :))
ma mamica, o sa te-mpuste in glezne bucatarul maniac! de cand ma bate la cap srecul de supa de ceapa! cand a vazut postarea mea despre healthy food, si ca am facut caterinca de supa respectiva, vrea supa de ceapa asa cum a mancat el in germania. de parca aia ar avea cine stie ce bucatarie! ma, da ce dracu fac cu untul unirea, ca la noi, unirea e margarina, si aia e petrol curat! nu pot sa pun unt altfel decat unirea? daca vrei musai unirea, nu gasesc decat coniac, ala cu dorel
O singură dată am încercat, dar era prost făcută…
Lucia Verona,
Mulţumesc frumos, Doamnă! Da, toţi zeii au fost încântaţi şi mi-au trimis vorbă să mai confecţionez. 😀
Tenţi,
Când o da Ăl de Sus să ajung p-acas’, pe la Nehoa, o să vă blagoslovesc cu o d-asta, că e de mare belea! 🙂
Numa’ să nu uit. 😀
Vania,
Maestre, nu că mă laud, da’ zeii au zis că fu taaare bună! 😀
mmm…
care n-am avut şanseee 🙄 şi nici măcar wok
eu gătesc doar ce-ai din ceapă
da’ce pervaz privilegiat, oho, el a primit
Prima data cand mi-am aruncat ochii pe articol am avut impresia ca scrie Dor de Bamboo 😀 si incercam sa imi inchipui pitizpoancele de acolo halind supa de ceapa, cocotate pe scaunul de bar sau tolanite pe canapelele de la mese 😀
Maitre, cred ca de data asta am sa ma risc si am sa incerc si eu reteta, ca prea o lauzi si prea bine suna. Atention, daca iti suna mobilu’ si scrie Sicti’ pe el sa nu te faci ca ploua 😀
bre, tre` neaparat sa`mi incepem meditatiile alea 😀
Arată prea bine pentru supă de ceapă :I
draga sicti, la bambuu se clefaie guma orbit si se mananca cipsuri “hali lulu”. from taim tu taim se mai si bea. alexandrion, ca a auzit toata lumea de el. de brancoveanu nu au bani decat in ziua cand le vine alocatia. bambuul e boring pe sezon de iarna. vara e animatie, decor, perspectiva.
Cella,
Pervazu’ ca pervazu’, da’ papila personală a fost extaziată multiplu. 😀
Sictireanul,
Deci, bagă cu încredere. 😀
Pisi,
Cam ai dreptate. 😀
Blindius,
Şi totuşi e. 😀
Tenţi,
Pe timp de iarnă Bamboo se mai colorează cu câte-un scandal de-al lui Giovanni Becali. 😀
Adi, ai o leapşă de la mine 🙂
ma, la noi la bambuu nu e cu swingeri. eventual si-o mai ia cate unu’ la laba, da fiecare p-a lui, nu p-a altuia.
Lucia Verona,
Doamnă, am reţinut, mulţam, o să mă gândesc profund în următoarele zile. 🙂
Tenţi,
Eram convins că şi la noi sunt labagii, deşi, în adâncul sufletului, nutream contrariul. 😀
mamaaaa, arata genial! Reteta nu e grea deloc, asa ca ar trbui sa o incerc!
Mi-a lasat gura apa , ma crezI????
Şi mie! 😀
pai stiu ca am dreptate .. ce facem ? :))
Nelinistitule, de data asta te iert…da las-o mai moale cu bucataritul ca nu-mi place concurenta! 😛 N-am pistol da si cu sataru` pot sa dau la glezne!
Da parca imi e mai pofta de Edguy decat de mancare acum 😀
Pisi,
Cum spuneam şi altă dată, cavaler fiind, latitudinea îţi aparţine. 😀
Bucătaru’ Maniac,
Tătuţule, n-am cum să fiu concurentul tău, bre! Şi nici să fiu vreodat’! La pretenari nu se pun chestii d-astea, nu? 😀
Da’ mi-ar plăcea să bem un suc, o bere, o palincă, ceva… 😀
Mulţumesc frumos! 🙂
Haiducul Kross,
Aşa e când nu simţi aroma care este, ţi se face numai de Edguy. 😀
La cuvinte mestesugite te pricepi, la potoale te sti. Mai nou faci si fotografii excelente! Complimente si sa ne-ntalnim la o bere candva… Amenintarea a fost facuta cu prietenie! 😛
[…] de moment, în nostalgii cu înţeles, în acceptarea diferenţelor, în amăgirea frigului, în mici şi posibile bucurii, în presimţirea unui semn de primăvară, în ideea de om intens, în mărturisirea dorurilor, […]
Bucătaru’ Maniac,
Tătuţule, fac şi eu ce pot. 😀
M-am prins, bre, despre ameninţare, că doar numa’ pretenii vin p-aci, duşmanii se duc la alţii. 😀
Hai cu metalu’ ca ai primit o leapsa obositoare 😀
Hai, cu plăcere o voi onora, da’ mai peste vreo 4-5 zile. 🙂
[…] iguanei – da, mă susţin! ce, nu sunt simpatică?? 11. Cel mai gustos blog – Adi Hadean, Neliniştitu 12. Cel mai bun blog al unui ziarist – Vlad Petreanu 13. Cel mai bun blog anti-băsist – 14. […]