Dor de Bamako – Supa de ceapă
Stăteam deunăzi cu un gând aruncat pe o poză din vechime, umplându-mi sufletul cu nostalgie şi gura cu salivă. Mi-am amintit de minunata supă de ceapă… da’ ce zic eu? De cea mai supă de ceapă din toate cele câte a gustat simţu’ meu, aceea preparată de meseriaşii de Issa şi Thomas (doi băştinaşi care i-ar face să plângă pe mulţi dintre „chef”-ii restaurantelor cu clasă de pe la noi), de la hotelul Plaza din Bamako, Mali.
Inspirat de Edguy şi de o poftă nebună desprinsă din „old good times”, am purces la preparaţiunea după reţeta rezultată parte din amintiri, parte de pe o foaie rătăcită prin arhiva personală.
Operaţiunea a debutat cu eliberarea de haine a unei cepe uriaşe, cam cât un pumn sănătos (spre 3-400 de grame), luându-i maul prin ţinerea sub apă, apoi am julienizat-o fără milă.
O jumătate de pachet de unt d-ăla meseriaş, Unirea, l-am frecat cu piper şi cu boia iute, după care i-am găsit utilitatea aruncându-l într-un wok fierbinte, cu tot cu ceapa nerăbdătoare de împerechere. Când unele bucăţele de ceapă au început a se prezenta rumene la corp, am adăugat făina, cam o mânuţă fină de femeie, ori mai multă, depinde cât de groasă o vreţi. Pe ea, pe supă, adică…
Cât se distrează untul cu ceapa, se fac crutoanele, realizate din felii subţiri de pâine pe care le-am făcut cubuleţe într-o tavă mică şi am vârât-o la cuptor vreo juma’ de oră.
Treaba încinsă din wok am înecat-o în ceva mai puţin de un litru de apă, apoi am lăsat-o la foc mic, să scadă şi să intre gusturile unul în altul.
Eh, şi-acuma vine partea frumoasă a problemei, adică moşirea minunatului preparat. Cu răbdare şi nervi relaxaţi, se va mesteca în continuu compoziţiunea pentru a nu face crustă la suprafaţă şi cocoloaşe aiurea, prin sinea ei aproape lichidă. Când mi-a plăcut consistenţa a ceea ce mestecam eu, acolo, iar apa ţâşnea din mine ca din instalaţia de stins incendiul, am luat o pauză mică-mică, o gură de apă, un prosop pe frunte, şi supica cepoasă de pe foc.
Am lăsat-o la respirat vreo juma’ de ceas, apoi am ornat-o aleator cu crutoane şi felii de caşcaval tăiate-n soldăţei subţiri. Apoi, am oferit-o spre distracţie cuptorului până s-a prelins fain caşcavalul pe crutoane şi s-a rumenit într-un mare fel coloristic.
După încă o juma’ de oră de relaxare pe pervaz, a fost numa’ bună de savurat pe îndelete.
Credeţi-mă, este ceva de care numai zeii au parte, he-he!
34 Comments
Impecabil! Cred că zeii ar fi încîntaţi! Ca o idee personală (inspirată de unele lecturi şi chiar de experienţă), aş fi făcut economie de apă, completînd cantitatea necesară de lichid cu vin alb. Dar şi aşa, e una din cele mai bune reţete de supă de ceapă din cîte cunosc :))
ma mamica, o sa te-mpuste in glezne bucatarul maniac! de cand ma bate la cap srecul de supa de ceapa! cand a vazut postarea mea despre healthy food, si ca am facut caterinca de supa respectiva, vrea supa de ceapa asa cum a mancat el in germania. de parca aia ar avea cine stie ce bucatarie! ma, da ce dracu fac cu untul unirea, ca la noi, unirea e margarina, si aia e petrol curat! nu pot sa pun unt altfel decat unirea? daca vrei musai unirea, nu gasesc decat coniac, ala cu dorel
O singură dată am încercat, dar era prost făcută…
Lucia Verona,
Mulţumesc frumos, Doamnă! Da, toţi zeii au fost încântaţi şi mi-au trimis vorbă să mai confecţionez.
Tenţi,
Când o da Ăl de Sus să ajung p-acas’, pe la Nehoa, o să vă blagoslovesc cu o d-asta, că e de mare belea!
Numa’ să nu uit.
Vania,
Maestre, nu că mă laud, da’ zeii au zis că fu taaare bună!
mmm…
şi nici măcar wok
care n-am avut şanseee
eu gătesc doar ce-ai din ceapă
da’ce pervaz privilegiat, oho, el a primit
Prima data cand mi-am aruncat ochii pe articol am avut impresia ca scrie Dor de Bamboo
si incercam sa imi inchipui pitizpoancele de acolo halind supa de ceapa, cocotate pe scaunul de bar sau tolanite pe canapelele de la mese 
Maitre, cred ca de data asta am sa ma risc si am sa incerc si eu reteta, ca prea o lauzi si prea bine suna. Atention, daca iti suna mobilu’ si scrie Sicti’ pe el sa nu te faci ca ploua
bre, tre` neaparat sa`mi incepem meditatiile alea
Arată prea bine pentru supă de ceapă :I
draga sicti, la bambuu se clefaie guma orbit si se mananca cipsuri “hali lulu”. from taim tu taim se mai si bea. alexandrion, ca a auzit toata lumea de el. de brancoveanu nu au bani decat in ziua cand le vine alocatia. bambuul e boring pe sezon de iarna. vara e animatie, decor, perspectiva.
Cella,
Pervazu’ ca pervazu’, da’ papila personală a fost extaziată multiplu.
Sictireanul,
Deci, bagă cu încredere.
Pisi,
Cam ai dreptate.
Blindius,
Şi totuşi e.
Tenţi,
Pe timp de iarnă Bamboo se mai colorează cu câte-un scandal de-al lui Giovanni Becali.
Adi, ai o leapşă de la mine
ma, la noi la bambuu nu e cu swingeri. eventual si-o mai ia cate unu’ la laba, da fiecare p-a lui, nu p-a altuia.
Lucia Verona,
Doamnă, am reţinut, mulţam, o să mă gândesc profund în următoarele zile.
Tenţi,
Eram convins că şi la noi sunt labagii, deşi, în adâncul sufletului, nutream contrariul.
mamaaaa, arata genial! Reteta nu e grea deloc, asa ca ar trbui sa o incerc!
Mi-a lasat gura apa , ma crezI????
Şi mie!
pai stiu ca am dreptate .. ce facem ? :))
Nelinistitule, de data asta te iert…da las-o mai moale cu bucataritul ca nu-mi place concurenta!
N-am pistol da si cu sataru` pot sa dau la glezne!
Da parca imi e mai pofta de Edguy decat de mancare acum
Pisi,
Cum spuneam şi altă dată, cavaler fiind, latitudinea îţi aparţine.
Bucătaru’ Maniac,
Tătuţule, n-am cum să fiu concurentul tău, bre! Şi nici să fiu vreodat’! La pretenari nu se pun chestii d-astea, nu?
Da’ mi-ar plăcea să bem un suc, o bere, o palincă, ceva…
Mulţumesc frumos!
Haiducul Kross,
Aşa e când nu simţi aroma care este, ţi se face numai de Edguy.
La cuvinte mestesugite te pricepi, la potoale te sti. Mai nou faci si fotografii excelente! Complimente si sa ne-ntalnim la o bere candva… Amenintarea a fost facuta cu prietenie!
[…] de moment, în nostalgii cu înţeles, în acceptarea diferenţelor, în amăgirea frigului, în mici şi posibile bucurii, în presimţirea unui semn de primăvară, în ideea de om intens, în mărturisirea dorurilor, […]
Bucătaru’ Maniac,
Tătuţule, fac şi eu ce pot.
M-am prins, bre, despre ameninţare, că doar numa’ pretenii vin p-aci, duşmanii se duc la alţii.
Hai cu metalu’ ca ai primit o leapsa obositoare
Hai, cu plăcere o voi onora, da’ mai peste vreo 4-5 zile.
[…] iguanei – da, mă susţin! ce, nu sunt simpatică?? 11. Cel mai gustos blog – Adi Hadean, Neliniştitu 12. Cel mai bun blog al unui ziarist – Vlad Petreanu 13. Cel mai bun blog anti-băsist – 14. […]