După OPT ani de absenţă, tătuţii de heavy metal au revenit atât în topuri cât şi pe scenă. Personal, nu credeam că vor mai scoate vreodată ceva, darmite să se mai ţină de concerte la deceniile pe care le au cu ei, da’ uite că am avut ocazia să pun mâna şi pe acest ultim album, că la faza cu concertul, ungurii ne-au luat-o iar înainte (23 martie 2009, Budapesta).

„Black Ice”, al cinşpelea album de studio (sper să nu fie ultimul), a debutat pe primul loc în topurile din vreo 30 de ţări, iar vânzările au sărit binişor peste aşteptările celor 5 australieni. Ei spun că-i cel mai bun album de la „Back in Black” încoace. În ceea ce mă priveşte, e ceva mai bun ca precedentul „Stiff Upper Lip”, da’ nu e nici pe departe aşa de bun, în stil „eisidisi”, mă refer. Câteva piese m-au luat pe nepregătite, vezi „Anything Goes”, „Stormy My Day”, „She Likes Rock N Roll”, cum multe chestii blues prin ele, nu că n-ar fi blues-ul mişto, feri-mă Doamne!, dar pe alocuri, tătuţii sunt de nerecunoscut.

Demenţială şi extrem-de-tare-n forjă este prima piesă, „Rock N Roll Train”, purtătoarea de steag a următoarelor paişpe bucăţi mai mult sau mai puţin metalice, cea pe care se vede cel mai bine ştampila „AC/DC Heavy Metallic Product”. Din cauza ei, l-am pe rupt pe Matizache la boxe şi pe Păfurişa la timpane pe drumul Cureşti-Buzău-Cureşti. Ieri noapte, pe la doişpe, băgam decibeli adevăraţi pe la soră-mea prin apartament, că nu avusesem timp s-o ascult bine. Le-a plăcut şi lor (era şi bărbac-su acasă, domnu’ Ăla, he-he!) mai ales după ce i-am convins că se aude mai mişto dacă eliberăm subwoofer-ul de sub grămada de plăpumi aruncate peste el de barbac-su, pentru a mai mutila din vibraţiile tavanului babei de dedesubt. Şi, unde mai pui, că nici nu era acasă (lucru ulterior dovedit)! Baba, nu tavanu’.

Revenind la „rockurile” noastre, merită să aveţi albumul, măcar pentru „Rock N Roll Train”, asezonată cu „Big Jack”, „Smash N Grab”, „Spoiling For A Fight” ori „Wheels”.

Ia, uitaţi-vă aci cum sună (mişto alăturarea de simţuri, nu?) piesa de care vă ziceam! Dacă nu v-o place, să nu-mi ziceţi mie… Să nu-mi ziceţi mie! Da?:)
Entuziaştii au pus de ceva vreme şi de o petiţie. Speranţa moare ultima.