– ştirile de la 4, 5 şi multe alte ore, de la Antena 1, ProTV, Prima şi mai ştiu eu ce canale. Măi, băieţi şi fete, pe vremuri, şi când zic pe vremuri, vorbim de dinainte de ’89, ai mei erau abonaţi la “Pentru patrie”, o revistă a MI cu articole despre morţi, răniţi, hoţi ş.a.m.d. Oare de ce puii mei nu fac ăştia un post NUMAI cu ştiri d-astea cu răngi în cap, topoare pe cocoaşă, gâtuiri, smulgeri de capete? Noroc cu marea invenţie a secolului trecut, rimotcontrolu’.

– căcănarii ce ascultă manele la volum peste limita de supravieţuire a timpanelor, cu geamurile larg deschise la maşini, apartamente sau case.

– stupizdele care acuma, pe frigul toamnei, le vezi cu buricul şi cracii goi, dârdâind dimineaţa prin staţii, cu pielea de găină proaspăt jumulită pe ele, abia aşteptând să vină autobuzul.

– preţioşii ce bagă başi adevăraţi în trafic, de le vibrează plasticăraia de pe cazane şi te privesc de sus, abia suportându-şi persoana proprie, prin fumul ochelarilor luaţi cu 5 lei de la gura de metrou.

– mirosurile de prăjeli de peşte, chiftele, cârnaţi, cartofi, fripturi cu usturoi sau nu, ciorbe de felurite categorii, care se strecoară de la vecina de jos şi-mi seacă glanda, dar îmi ucide şi Cocolinul din hainele puse la uscat pe balcon, lucru ce mă face să nu scap niciodată de senzaţia cum că aş fi îmbrăcat cu bucătăria ăleia.

– cârnaţii şi echivalentul lor feminin, cârnatele, care au sonerii cu manele sau cu “decupări” penibile din “Vacanţa mare” sau alte domenii de subcultură.

– mai revin…