– vânzătorii care nu dau rest. „N-am să vă dau 4 mii.” „Lăsaţi…” În 9 din 10 cazuri ei nu procedează la fel şi te trezeşti că nu poţi să-ţi iei un pachet de ţigări, par egzample, că n-ai 1000!!!

– guşaţii şi ţopârlanii care au plecat de la coada boului şi se dau „badigarzi” pe la vreo firmă de pază. Cel mai mult mă seacă „mărgelaţii” (o variantă de guşoi) de pe la firmele mari, gen BGS, Shelter, Romguard, urcaţi în maşini care nu apăreau pe genericul nici celor mai erotice vise ale lor (d’astea urâte, de teren, vezi Hummer, Dodge, Toyote uriaşe), care nu se uită în oglinda retrovizoare, măcar să-şi vadă feţele grohăitoare (omisiune sesizată de nenea Bufniţoiu’) şi degrabă grăitoare cu privire la originea mamii lor de guvizi, dar se iau de personajele feminine care, întâmplător, au drum pe lângă ei.

– „betmenii” de la RATB care se apucă de lucrat la liniile de tramvai între orele unu şi patru AM. Bine, dacă numai ar lucra, aş mai înţelege, da’, ca să nu-i apuce plictisu’ nocturn, mai şi cântă, urlă, aruncă fiare şi table, înjură sau ţipă unu’ la altu’, ca să învingă, probabil, decibelii iscaţi de moto-generatoare.

– mai revin…