Posts by Neliniştitu':
Cu pielea de găină – Evadarea a XXIV-a
În ultima vreme am avut parte de niscaiva manifestări culturale, dintre care amintesc „Moştenitoarea” Luciei Verona de la Comedie, „Oblomovul” lui Goncearov de la Bulandra, împlinirea unui an de „Strada Ficţiunii” la ALL ş.a.m.d.
Ei, bine, în răstimpuri, am dat un ochi şi pe la Muzeul Bucureştiului (Palatul Şuţu), lângă Universitate, unde m-am minunat printre exponatele expoziţiei „Instrumente medievale de tortură”.
Întinsă pe parcursul a două săli, expoziţia cuprinde câteva zeci de scule de mărturisit păcate făcute, dar, mai ales, nefăcute. Vă puteţi întâlni cu „Fecioara din Nürnberg”, „Tronul”, „Vioara”, „Centura”, „Grătarul”, „Crucea de rugăciune”, „Gâdilătoarea spaniolă”, „Barza”, „Banca de alungire”, „Scaunul inchizitorial”, „Stâlpii de tortură”, „Butucul ruşinii”, „Fluierul”, felurite măşti ale ruşinii, ţepe (bine, de astea suntem sătui, trebuiau să se abţină!), diferite topoare, satâre ori zdrobitoare de degete.
Exponatele aparţin unui nene polonez din Gdynia, pe numele său Piotr Buczkowski. Pasiunea de hobby l-a lovit acum mai multe zeci de ani, el mai deţinând niscaiva colecţii prin casa personală. N-am reuşit să aflăm ce meserie de bază are ori dacă vreo genă moştenită din familie l-a împins să adune treburi d-astea, cert este că aceasta reprezintă ocupaţia de bază şi actuală a domniei sale. Colecţia i-a luat vreo 17 ani din viaţă de muncă în teren şi documentare, dar cred că a meritat.
E ceva inedit, interesant şi, zic eu, este o vie mărturie a celui mai profund umanism pe care-l poate avea omul, he-he!
Dacă doriţi să o vizitaţi trebuie să aveţi 15 lei de adult, 10 lei de pensionar şi 6 de elevi ori studenţi grupaţi. Până pe 10 iunie aveţi timp să mergeţi cu soacrele ori alţi duşmani care vă pun sare şi piper peste viaţa cotidiana.
Alte detalii aveţi aici ori aici.
Plus: însăşi existenţa unei astfel de expoziţii, cu detalii în text şi imagini pentru fiecare exponat în parte.
Minus: etichetele cu detalii erau pline de greşeli. Toate exponatele erau reproduceri.
Cu mâna pe inimă: Chiar dacă e 1 aprilie, expoziţia e pe bune, nu e cioacă.
De anunţat: Teo Negură.
Schlitzu’
Mă pune într-o bună zi păcatul ăl mai mare şi mă duc în vizită de lucru (adică, la serviciu) la o pretenară mai veche. Asta-şi avea serviciul la un institut de cercetări sau cam aşa ceva, plin cu gagici bune şi deştepte (ştiu că aşa ceva nu există, dar eram într-o perioadă de indulgenţă, he-he!). […]
Fizioterapie, dulce melodie
În cele câteva zile apucate iarna aceasta cu gheaţă pe trotuare (da, deja e din filme cu canadieni cadrul ăsta!), am reuşit performanţa să alunec curios şi să-mi scrântesc nişte oase mai jos de gleznă, aşa. Prin urmare, am purces zor-nevoie la fizioterapie. Odată ce erai consultat şi diagnosticat, doamna doctor te livra graţios pe […]
Moştenirea Luciei Verona – A XXIII-a evadare
Îmi spunea cineva înţelept odată, că lucrurile faine se întâmplă oamenilor buni. Ei, bine, după ce-am trăit în seara asta, m-am convins decisiv şi definitiv că sunt un om bun! Arareori sau, dacă stau bine să mă gândesc, niciodată, nu mi-a fost dat să văd o piesă de teatru cu o singură personajă. „Ţi-am rezervat […]
Cadou
Deunăzi am făcut semn la un taxi pe Unirii. M-am aburcat înăuntru şi-am dat de un nene trecut binişor de 57 de ani. Ne salutăm, îi zic unde să mergem şi dau să mă fac comod. „Da’ ce boala e scaunul ăsta aşa în spate? Ori aţi avut vreun burtos înainte de a mă lua […]