28

120 de secunde de Eminescu

Posted by Neliniştitu' on 15 June 2009 in Pierderea în noi |

Acum 120 de ani se stingea unul dintre cei trei care mi-au luminat adolescenţa…

“…

Şi când gândesc la viaţa-mi, îmi pare că ea cură
Încet repovestită de o străină gură,
Ca şi când n-ar fi viaţa-mi, ca şi când n-aş fi fost.
Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost
De-mi ţin la el urechea – şi râd de câte-ascult
Ca de dureri străine?… Parc-am murit de mult.”

(Melancolie)

Tags:

28 Comments

  • sorin says:

    Cred ca prea multi omi uita lucrurile astea.
    Saru’mana.

  • CELLA says:

    PLECĂCIUNE !

  • Sibilla says:

    Se bate miezul nopţii…

    Se bate miezul nopţii în clopotul de-aramă,
    Şi somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă.
    Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte,
    S-asamăn între-olaltă viaţă şi cu moarte;
    Ci cumpăna gândirii-mi şi azi nu se mai schimbă,
    Căci între amândouă stă neclintita limbă.
    ( Eminescu )
    Respect, ţie, Neliniştitule suflet !
    Sibilla

  • SuKăRiT says:

    Pe mine, versurile…

    “La steaua care-a răsărit
    E-o cale-atât de lungă,
    Că mii de ani i-au trebuit
    Luminii să ne-ajungă
    ………………..
    Icoana stelei ce-a murit
    Încet pe cer se suie;
    Era pe când nu s-a zărit,
    Azi o vedem, şi nu e.”

    … m-au nedumerit mereu.
    De unde ştia el?

  • Sorin,
    Bre, pe ceilalţi doi i-am uitat, deh!, cotidianul, fir-ar el să fie, da’ pe Eminescu nu pot, că am crescut cu versurile lui.

  • Cella,
    Mulţam fain! O săptămână “eminesciană” îţi doresc.

  • Sibilla,
    Săru’ mâna, neobosită fiinţă!

  • Vino-n codru la izvorul
    Care tremura pe prund,
    Unde prispa cea de brazde
    Crengi plecate o ascund.
    Si în bratele-mi intinse
    Să alergi, pe piept să-mi cazi,
    Să-ti desprind din crestet valul,
    Să-l ridic de pe obraz.

    Pe genunchii mei sedea-vei,
    Vom fi singuri-singurei,
    Iar în par infiorate
    Or să-ti cada flori de tei.
    ……………………..

  • Astazi ai vorbit de Eminescu iar eu ma inclin, e poetul sufletului meu.Multumesc.

  • WhiteWolf says:

    S-or duce putin prin parcuri , pe la statuile pline de rahat de pasari ; de preferat cu televiziunile dupa ai. Niste Vadimisme, niste Paunisme gaunoase si eventual, dupa, o maslina si-o cinzeaca
    <bE lucru stiut, poezia nu produce nici bani si nici scandal. Decat cu rare exceptii
    Eminescu e complet necunoscut in afara granitelor si din ce in ce mai putin cunoscut in Romania reingropat fiind de cei care promoveaza orice cata vreme exista un scandal. Cat de mic dar din care sa iasa banu’ din buzunarul cititorului scandalizat. Asa ca, dragul meu, te poftesc sa lasi ciocul jos si sa te aliniezi Patapieviciului
    “Eminescu e cadavrul din dulap” Da ?
    Dar, pentru ca (asa cum ti-am mai zis) imi esti simpatic, iti permit sa-l regreti pe cel care-l considera pe Eminescu “un santier” recitandu-i, in acelasi timp, mai mult decat de neimitat creatia. La Petru Cretia ma refer.
    In rest, daca tot faci trimiteri la pierderi, sufocati de dari, preturi si ticalosii politice, pierdem, incet-incet, deprinderea de a mai fi bucurosi.

  • SuKăRiT,
    Domnule, bine-ai venit!
    Ei, bine, am realizat genialitatea acestor versuri în liceu, când am învăţat fizică cuantică şi alte de-alea. Sunt convins că găsim referinţe citind Titus Maiorescu, George Călinescu, dar, mai ales, Perpessicius, care uite ce zicea.

  • Doamna cu Poşetele,
    Ce vremuri, ce naivităţi, ce idealuri aveam…

  • Geanina Codiţă,
    A fost primul cu care am făcut cunoştinţă şi cel care m-a ajutat să văd altfel realitatea. Mulţam de vizită.

  • Wolfule,
    Da’ ştiu că eşti pus pe dat în gură, he-he!
    Eminescu are pentru căcănari de genul HRP o Scrisoare:
    “…
    Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
    I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
    Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
    Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
    Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
    Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău… ţară!
    …”
    În rest, încerc să găsesc în fiecare zi ceva de care să mă bucur… 🙂

  • Nelinistitu’,la Galati teii sunt inca in floare 😛

  • Eheee, o fi frumos pe la voi, p-acolo… Vreodată, în viaţă, poate mă duc roţile matizeşti prin zonă.
    A pocnit floarea de tei şi-n Bucale. 😀
    Da’ sunt cam rare…

  • iuzarescu says:

    – Ce te legeni, codrule,
    Fără ploaie, fără vânt,
    Cu crengile la pământ?
    – De ce nu m-aş legăna,
    Dacă trece vremea mea!
    Ziua scade, noaptea creşte
    Şi frunzişul mi-l răreşte.
    Bate vântul frunza-n dungă –
    Cântăreţii mi-i alungă;
    Bate vântul dintr-o parte –
    Iarna-i ici, vara-i departe.
    Şi de ce să nu mă plec,
    Dacă păsările trec!
    Peste vârf de rămurele
    Trec în stoluri rândurele,
    Ducând gândurile mele
    Şi norocul meu cu ele.
    Şi se duc pe rând, pe rând,
    Zarea lumii-ntunecând,
    Şi se duc ca clipele,
    Scuturând aripele,
    Şi mă lasă pustiit,
    Vestejit şi amorţit
    Şi cu doru-mi singurel,
    De mă-ngân numai cu el!

  • Mulţam de reamintire, Iuzăraş. 🙂

  • Neamtu' says:

    Dap, nu multa lume mai tine minte asa ceva. Si la urma urmei, Eminescu n-a scris despre valoare, bani sau dusmani, de ce l-ar cunoaste tineretul?

  • Dap, frumos zis, Neamţule! Dumnezeu să ne-ajute!

  • maminineta says:

    Să respectam dorinţa marelui poet

    Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
    Tânără mireasă, mamă cu amor!
    Fiii tăi trăiască numai în frăţie
    Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
    Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
    Arme cu tărie, suflet românesc,
    Vis de vitejie, fală şi mândrie,
    Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

  • Cine nu doreşte asta? Mi-e uşor să-mi imaginez o Românie aşa cum spune Poetul, dar mi-e imposibil să cred că va fi vreodată aşa ceva. Poate, dacă, eram în Germania. 🙂

  • zamolxis says:

    frate nelinistit, tu incurajezi comentarii in sistem dono? 😀

  • Drace, aşa-i zice? 😆
    Fiecare după cum simţeste! Îi democraţie, aicea. 😀

  • dr. Lecter says:

    nu po’ sa fiu nesimtita, asa ca ma abtin. nu e vina mea ca sunt anus impotriva naturii, si nu-mi place Eminescu ; nu mi-a placut niciodata. reusesc sa conectez cei trei neuroni si sa realizez maretia Luceafarului si “caderea” lui in sus… asa ca trec la postarea ta ulterioara.A! oare mai au voie sa ma tina astia bibliotecara daca nu mor de dragul lui Eminescu? Sau ma angajez la Practiker si fac demonstratii cum se imbina parchetul laminat cu dublu clic?

  • Doamnă, eu sunt de partea lui “de gustibus”. Dacă ai abilităţi, poţi să treci şi pe la Praktiker, da’ nu cred că dau ăia la test “cât de mult nu-ţi place Eminescu?”. 😀

  • flavius says:

    Servus…
    Tîrziu răspunsul meu… dar ţin neapărat să salut gestul tău… Mulţumesc
    Toate cele bune

  • Mulţam fain, Flavius!
    Oricând, eşti binevenit. 🙂
    Numai bine şi ţie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Copyright © 2008-2024 Neliniştitu' All rights reserved.
This site is using the Desk Mess Mirrored theme, v2.5, from BuyNowShop.com.