Posted by Neliniştitu' on 5 September 2009 in
Papila inovatoare |
∞
Pe la ora menţionată mai sus, da’ noaptea, aşa, mi-am adus aminte de drumul de la serviciu către casă, unde remarcasem că se deschisese o, ce putea altceva decât o… şaormărieee! Evident, m-a lovit o foame ca-n pârnaie!
Am dat fuguţa în bucătărie şi am luat la studiat topografia frigiderului. Şi, ce credeţi că am descoperit de-a dreptul stingheră şi total nudă? Niscaiva cărniţă de puuui…
În timp ce Metallica-mi dădea cu waţi vânoşi în camera de-alături (da’ nu pre tari, că se scoală insensibilii de dorm la ore d-astea, he-he!), am pus carnea de pui la fiert cu puţină sare, o ceapă şi olecuţică de Vegeta. Am lăsat-o aşa vreun sfert de oră, am piperat-o un pic, am dres-o la aromă cu o idee de boia iute, apoi, manual, am făcut-o fâşiuţe şi am aruncat-o pe grătaru’ de fontă. Ca să nu o înghită scrumu’ imediat, am domolit focul sub fontă la minim. He-he! Juma’ din câinii cartierului băleau la geamu’ meu, iar cetăţenimea începuse a se mişca prin case de aromele evadate pe geamul bucătăriei mele.
Am uitat să vă zic că, în timpul cât carnea se scălda în jacuzzi cu ceapă şi Vegeta, pe tigaia de fontă am fript câteva felii subţiri de pâine, că lipii n-aveam de un’ să iau.
Eh! Acu’ aveam două variante: ori să adaug usturoi zdrobit peste carne, ori să mângâi pâinea prăjită cu nişte căţei mătrăşiţi. Am ales o a treia variantă, anume, cât a fost carnea fierbinte, am acoperit-o cu un castron, de jur-împrejurul ei având căţeii de usturoi în configuraţie de rondele. Astfel. căţeii măcelăriţi vor împărţi cu dărnicie aroma, ba chiar vor atribui şi un pic de gust şi pâinicii, şi cărniţei. Dar va fi ceva de fineţe, aşa…
Hai, că fu rapid şi gustos! Poftă mare!
Pe la ora menţionată mai sus, da’ noaptea, aşa, mi-am adus aminte de drumul de la serviciu către casă, unde remarcasem că se deschisese o, ce putea altceva decât o… şaormărieee! Evident, m-a lovit o foame ca-n pârnaie!
Am dat fuguţa în bucătărie şi am luat la studiat topografia frigiderului. Şi, ce credeţi că am descoperit de-a dreptul stingheră şi total nudă? Niscaiva cărniţă de puuui…
În timp ce Metallica-mi dădea cu waţi vânoşi în camera de-alături (da’ nu pre tari, că se scoală insensibilii de dorm la ore d-astea, he-he!), am pus carnea de pui la fiert cu puţină sare, o ceapă şi olecuţică de Vegeta. Am lăsat-o aşa vreun sfert de oră, am piperat-o un pic, am dres-o la aromă cu o idee de boia iute, apoi, manual, am făcut-o fâşiuţe şi am aruncat-o pe grătaru’ de fontă. Ca să nu o înghită scrumu’ imediat, am domolit focul sub fontă la minim. Juma’ din câinii cartierului băleau la geamu’ meu, iar cetăţenimea începuse a se mişca prin case, mânată nocturn de aromele evadate pe geamul bucătăriei mele.
Am uitat să vă zic că, în timpul cât carnea se scălda în jacuzzi cu ceapă şi Vegeta, pe tigaia de fontă am fript câteva felii subţiri de pâine, că lipii n-aveam de un’ să iau.
Eh! Acu’ aveam două variante: ori să adaug usturoi zdrobit peste carne, ori să mângâi pâinea prăjită cu nişte căţei mătrăşiţi. Am ales o a treia variantă, anume, cât a fost carnea fierbinte, am acoperit-o cu un castron, de jur-împrejurul ei având căţeii de usturoi în configuraţie de rondele. Astfel. căţeii măcelăriţi vor împărţi cu dărnicie aroma, ba chiar vor atribui şi un pic de gust şi pâinicii, şi cărniţei. Dar va fi ceva de fineţe, aşa…
Hai, că fu rapid şi gustos! Poftă mare!
Tags: acasă, bucătărie, fun, reţete cu personalitate
83 Comments
Nelinistitule,folosesti Vegeta? Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu! Mie imi ies pete pe fata de la Vegeta, plus ca nenea doctoru’ mi-a spus sa nu folosesc asa ceva! Dar daca tie iti este bine…
Dielda,
Săru’ mâna! 😀
Partea cu haleala e una dintre laturi… 🙂
Noaptea Iguanei,
Mulţumesc frumos pentru cuvinţelele frumuşele. 🙂
Te asigur că unele, dacă nu chiar toate, sunt delicioase, de-a dreptu’! 😀
Mălina,
De obicei nu, dar la ora aia de foame, mai conta? 😆
Auzi, Neli dear, da’ ceva haleala de pranz, pentru oameni normali nu somnambuli ca tine, n-ai? 😛
Am, bre, da’ nu acu’, că s-o fi săturat lumea de reţete. 🙂
Aha, si ne tii in continuare pe fast food? 😛
Stai să verific…
…
…
Nu, cre’ că fastfood nu prea mai am… 😀
retetele or fi cum or fi… da povestile lui Adi fac toti banii, sunt…delicioase, cum ce?!! povestile bre ca la alea fac referire acu’
Mulţam fain, prietene! 🙂
chiar nu ai de ce Adi.ti-am mai zis eu la postarea cu Ogrezeniul ca io nu-s sigur ca eu am fost acolo la felul in care povesteai si daca nici protagonisti povestii nu mai sunt siguri de realitate…atunci esti bun
Încă o dată, mulţumiri din adâncul inimii, Cody… Fie ca palinca ta să-mi dea putere, inspiraţiune şi ce-o mai fi să fie ca să fie bine. 😀
Asa, asa…laudati palinca aia…ca nu erau suficiente bucatele! 😛
draga, ai fost la berar? facem ca-n caragiale: ai fost aseara la circ? si cine mai era? manoleasca si papadopolina erau?
Meşteretu’,
Păi, merită, bre, că-i cruduţă, de toamna trecută. 😀
Dr.Lecter : 😀 😀 😀
Lecteriţa,
Dragă, dacă te refereai la mine, nu am avut onoarea.
Dacă te refereai la Manole, da, el s-a amestecat cu moftangiii de prin parc. 😀
Da bre, da’ mai vedeam io ashea Luna frumoasa??? 😀
M-am sacrificat pentru natie! 😀 😀
Corect! Sacrificiul a meritat, io-s de acord. 😀
Măcar pentru poza aia frumoasă. 😀
Bine că n-a fost azi, că nu mai era cazu’ să te sacrifici, la cât a plouat. 🙂
la tine ma refeream voicule, ca te stiu sociabil si grabnic a varsa bere pe glanda la o chermeza urbana
Bre, recunosc prima parte, da’ a doua, aia cu berea de căcat de pe la concerte gratuite şi nu numai, nu prea mi se potriveşte. 🙂
Iote,vezi ca misca??? 😀 😀
Ei, nu cred io ca i-a ramas glanda neunsa!
Voicule, la cat a plouat…zau, ca murea natiunea! Era sa-mi moara si cateaua de foame, ca nici pana la ea n-am iesit, noroc cu ai mei, c-au simtit ca le-a venit si lor randul! 😀
Mişto de tine, că poţi să-ţi alegi zilele când să dai de mâncare la căţa! 😀
Nu bre, are noroc! 😀
Înseamnă că va trăi mult… 🙂
Servus!
Şaorma cu Metallica, hmmm… Da’ nici nu-i aşa greu. Încerc şi reţeta asta! Şi-s curios, kebab-ul cu ce-l faci? (Dacă-l faci ;))
Toate cele bune!
Cu Megadeth, he-he!
Să trăieşti şi numa’ bine! 🙂
M-a luat foamea. Si asta in conditiile in care tocmai mi-am terminat sandvisul.
E bine că nu te ia în creierii nopţii… 😀
De la strada ”Zanelor” (paralela cu Fat Frumos) in sus, Rahova merge pe sistemul Saormerie-Coafor, maxima economie Rahoviana 😛
D-aia e plin de burtoşi, he-he!
Nu s-a trezit niciun vecin??
ps.Artă (nocturnă)!!
Nu mai ţin minte! :))