Full Metal Sunday Two – The Kings of Metal – MANOWAR
He-heee, dragii mei, aşa s-a făcut că la vreo oră de după sfârşitul celor de la Holyhell, s-a produs debutul primului şi îndelung aşteptatului concert al celei mai zgomotoase trupe din lume, “The Kings of Metal”, Manowar. S-a auzit în boxe că din SUA a sosit Manowar şi nici n-am ştiut ce m-a lovit, că cei patru cavaleri metalici au izbucnit cu lumini, chitare şi tobe, trezindu-mă brusc şi dur direct într-o piesă dragă mie, “Manowar” (Battle Hymns – 1982). Fără pauză şi text am intrat în altă preferată, “Blood of My Enemies” (Hail To England – 1984).
Pe când mă gândeam că dacă o ţin aşa o să fiu bucăţi la sfârşit de concert, s-au auzit acordurile la “Brothers of Metal” (Louder Than Hell – 1996), dar numai pentru vreo două minuţele, pentru că a crăpat generatorul ce îi alimenta pe DeMaio & Co. Abia de trecuse un sfert de oră de rocăreală supremă. A mai trecut un sfert de oră şi Joey DeMaio, născătorul de haos decibelo-bassistic, a ieşit pe scenă şi ne-a povestit că d-aia se ard generatoarele la ei şi nu la aţii ca Metallica, Maiden ori Motorhead, pentru că ei, Manowar, dau metale adevărate, tată!
S-a reluat procesul, dar numai pentru 5 secunde. Abia a făcut Eric Adams un “a” mic de mână în microfon, că iar s-a dus curentu’ pe măciuca RENEL. Până la revenirea energiei, s-a produs printre rocări cea mai tare urare, şi asta venită din câteva mii de glasuri: “Să-mi bag poola în Bestfest!”. După încă un sfert de oră s-a revenit la concert, de data asta, definitiv.
S-au succedat într-o nebunie de metal pur “Hand Of Doom”, “Warriors of the World United”, “Call to Arms” (Warriors Of The World – 2002), “Loki God of Fire” (Gods Of War – 2007), “The Gods Made Heavy Metal” (Louder Than Hell – 1996), “Hail and Kill”, “Kings of Metal”, “Heart of Steel”, (Kings Of Metal – 1988), “Kill with Power” (Hail To England – 1984).
Joey DeMaio a făcut un show extraordinar, surprinzându-mă de-a dreptul şi total. Deşi mă aşteptam ca Eric Adams să cânte “Father” în româneşte, acest lucru nu numai că nu s-a întâmplat, dar DeMaio ne-a ţinut un speech într-o limbă română aproape perfectă, de vreo 6 minute, în care a subliniat că ştie exact unde se află, la Bucureşti-România, nu la Budapesta-România şi că ei, Manowar, ştiu de unde pleacă şi unde ajung (aluzie făcută la Metallica, la gafa de anul trecut), că el ştie de Dracula, da’ că nu l-a întâlnit, dar ar vrea s-o vadă întâi pe fii-sa , ca să compare dacă îl suge mai bine ca tac-su, că vor reveni la anul, mă rog, a zis o groază de chestii haioase, le am pe filmuleţ.
La final s-a mândrit teribil că a vorbit româneşte şi a întrebat rocărimea isterizată dacă vreo trupă ca Metallica, Maiden, Motorhead le-a vorbit în limba natală. Evident, concluzia a fost că Manowar este trupa care ne iubeşte, deoarece ne-a vorbit limba. Tind să cred că dacă nu ne iubeşte cum zice, măcar ne respectă foarte tare, eu, până la DeMaio, nemaitrăind never-ever un discurs de 5 secunde, darmite de 6 minute, al vreunui trupete străin. Şi nici nu cred că va mai fi. A fost unic, superb, de nedescris în cuvinte!
O altă parte haioasă a fost când DeMaio a urcat pe scenă un tip din Braşov şi două piţipoance, care, de unde credeţi că-mi erau? Nu, nu din zonele noastre folcorice, ci de la vecinii responsabili cu murăturile, da, de la bulgari! Şi mi ţi le-a luat nen’tu Joey la îmbrăţişat şi la pupat pe gură, de nu s-au văzut. Ce-i drept, el le-a avertizat înainte de a se urca pe scenă, că, dacă stau prea aproape de el, le cam foote de nu se văd. Şi tipul şi piţi cele bulgăreşti au evoluat pe “The Gods Made Heavy Metal”. Cel mai câştigat a fost braşoveanul, care a băut “live” o bere cu DeMaio, s-a ales cu un tricou şi una din chitarele lui Karl Logan. Peezdele, în schimb, s-au lăsat bucite de Joey, iar una, mai îndrăznitoare, l-a luat la mângâiat pe Eric Adams, de i se lungise omului microfonul.
A fost un concert superb, un show cum n-am văzut, un concert la care am dat din cap de mi-au sărit globii ochilor, un eveniment metalic la care s-a cântat de la prima până la ultima piesă. Aşa l-am cunoscut pe DeMaio, un tip de mare caterincă şi rafinată tehnică (evident că a băgat vreo două solo-uri, că nu se putea!), o trupă mare, mare de tot, care s-a simţit bine până-n vârful firelor de păr, chiar dacă au avut mici defecţiuni tehnice. La unşpe jumate au avut ca bis “The Crown and The King” (Kings Of Metal – 1988), la fără 25 s-a terminat visul de la Romexpo. Dar eu îl voi trăi multă, multă vreme de-aci încolo… Cel puţin până la următorul concert Manowar.
Şi în această ultimă parte, aduc osanale şi plecăciuni celei care mi-a făcut cel mai frumos cadou, încă de-acum 4 luni, Păfurişa.
Aranjate
Depozit
Cărţi şi lectură
Faine, utile
Înfrăţite
Reviste
Reviste online
Care-a dat-o ultimu’
- Conflictul – Adrian Voicu on Conflictul
- Două roșii pe cântar, weekendul sosit-a iar! – Adrian Voicu on Două roșii pe cântar, weekendul sosit-a iar!
- Autografe la Festival du Livre de Paris 2024 – Adrian Voicu on Autografe la Festival du Livre de Paris 2024
- O seară de ”nu mă uita”! – Adrian Voicu on O seară specială
- Aniversare – Adrian Voicu on La aniversară
- E weekend, ”Acceleratorul de Particule” se aude la goFm – Adrian Voicu on ”Acceleratorul de Particule” e din nou la goFm
- “Le paradoxe du bouton d’ouverture de la porte” est là – Adrian Voicu on “Le paradoxe du bouton d’ouverture de la porte” est là
- ”Acceleratorul de Particule” continuă la Radio goFm – Adrian Voicu on ”Acceleratorul de Particule” continuă la Radio goFm
- Chers amis, je vous attends pour dédicaces au Festival du Livre de Paris ! – Adrian Voicu on Chers amis, je vous attends pour dédicaces au Festival du Livre de Paris !
- Critică pe Babelio la ”Amorul bățului de chibrit” – Adrian Voicu on Pentru prietenii francezi și francofoni – despre ”Amorul bățului de chibrit” pe Babelio
27 Comments
Mi se pare un pic lipsă de bun simț să faci aluzii negative la colegi de breaslă, parc-ar fi politicienii noștri care își clădesc imaginea aruncând cu căcat în ograda vecinului, ca să nu mai zic cât de gay mi se pare întregul concept de “true metal”. De gustibus. 🙂
Andrei,
Bine-ai venit!
He-he, oare o mai fi nevoie să-şi clădească vreo imagine? Chestia aia nu le ştirbeşte cu nimic valoarea. Părerea mea…
Până la urmă, totul se reduce la “de gustibus”. 🙂
N-am fost acolo, dar ai avut tu grijă prin postarea asta să simt cam tot ce s-a mişcat…
Mulţam fain, Geanina! Am încercat, în puţine cuvinte, să redau cât de cât, pentru că a fost mult mai mult decât pot exprima cuvintele. 🙂
Nu e vorba neapărat de o nevoie reală de a-și clădi o imagine, ci mai degrabă de o trăire interioară cretină care te transformă în popularity whore. Baladă cântată în 16 limbi anyone? 🙂
Bre, ultimul album care mi-a plăcut a fost “Louder Than Hell”. Sunt de acord că i-a lăsat inspiraţia şi au trăit din forţa trecutului, dar balada de 16 limbi :D, cine a mai făcut-o? So, din punctul meu de vedere, au încă o bilă albă. Ideea e că cine e fan, se duce cu ei până la capăt. 🙂
Unde-i bre filmul? Nea DeMaio citea de pe hartuita discursul in romana sau era free speech…si la final: mai casca si tu okii pe unde mergi, sa nu le mai intrerupi astora curentul pe la spectacole 😀
si inca una: Cei cu eroarea asta la matale pe blog? “You are posting comments too quickly. Slow down” Ce-i asta, blog reumatoid? 😀 pentru pensionari? 😀
Eşti prea rapid pentru serverul lui Vaxxi, he-he!
Uite, aci spiciul de superb efect şi unică manifestare.
Nu l-am pus p-al meu, că l-am găsit p-ăsta. 😀
Servus!
Abia ce m-am trezit… Dupa concert am tinut de volan pina la Brasov dar tot imi mai tiuie urechile şi ma dor tot felul de muşchi… Sunt buni, asta e si sunt ăia pe care îi aşteptam de mult. Sunt cei mai tari, zau, pe “nişa” lor. După gustul meu aş fi preferat să aud o “Guyana”, piesa cu care mi-au intrat în sînge cu ceva înainte chiar să cadă Ceaşcă… Şi aş fi vrut mai mult de două ore, dar au promis că se întorc la anu’, chiar dacă ne-am cam făcut de cacao! 🙂 Mai multe voi scrie si pe la mine, prin genunchiul lumii. Apropos, pot împrumuta o poza, doua de la tine? 😉
Toate cele bune!
He-he! Bună după-amiaza!
Eu am stat azi noapte să pritocesc tot, că n-am avut somn, nu mă întreba de ce. 😀
Şi eu aş fi vrut mai mult de pe “Hail To England” sau “Fighting The World”, da’, na! Oricum a fost beton şi inimaginabil să-i am în faţa globilor de ochi. 😀
Poţi să iei ce doreşti, dragule! Dacă vrei îţi mai dau şi pe mail. Eu am pus câteva, deoarece, altminteri, îmi transformam blogul în d-ăla foto. 😀
Merci fain de tot… flavius.obeada@gmail.com, mailul… dar, zau, nu ne dezminţim, tot mioritici am rămas… trebuia să se întîmple ceva să ni se ducă buhu’, suntem noi aşa un fel de copii tembeli de mîngîiat pe creştet 🙂 şi DeMaio, care este, iată, un show-man de clasă ne-a cam ghicit, chiar dacă şoptit la cască. Nu ştiu dacă face parte din regie, dacă la fel a făcut şi în alte părţi, însă ne-a ars cu cîteva ironii subţiri, cu tot cu cele două generatoare ale noastre… arse. Faza cu româneasca este memorabilă, poate de aceea nu a mai cîntat şi “Father”, a considerat că a spus şi aşa destule :). Sunetul putea fi altceva şi ar fi mers un concert, doar al lor, şi nu într-un amalgam de festival prin fundăturile ale de lîngă Romexpo. Dar au venit? Au venit! Hail from Romania! 🙂
Merci mult
Nu trebe să zici mai multe. D-aia la bulgari au intrat în Cartea Recordurilor. 😀
[…] lor, dar a demonstrat că ei sunt “regii”, şi despre care concert scrie mult mai bine Adi, sau alţii, mai specialişti, mai obiectivi. Pot spune însă că am simţit o […]
Mi-o placut grozav cantarea, jos palaria pentru partea asta. O sunat grozav. Nu m-au deranjat problemele cu generatorul(oarele?) La partea de show si alte cele nu ma bag.
Ai facut niste poze tare faine. Am ajuns acasa ragusit, mort copt de oboseala, da ma bucur grozav ca am putut sa iau parte la asa ceva.
Sorin,
Aşa, tătuţule, aşa! Eşti de-al nost’!
Mulţam fain de compliment. 🙂
super fain articolul – in special c-am aflat despre probleme mai mult din comentarii 🙂
ce mi-e clar e ca oamenii stiu ce-i aia showmanship; stiu sa se conecteze cu publicul fara fente si figuri
Offfffffffffff
da’la anu’ îl transform în wowwwwwwwwwww
Zamolxis,
Mulţam fain, Zeitate!
Dacă am apucat să-i văd viaţa asta aici, la noi, îţi dai seama că mi s-a rupt în cinşpe că s-a luat DeMaio de Maiden şi Metallica. Să nu fiu înţeles greşit, îi iubesc şi p-ăia, am fost la concerte, da’ eu m-am dus să văd Manowar, nu care atacă pe cine. Punct.
Cella,
Să începi să lucrezi încă de pe acum. 😀
Ahhh… acum mi-e ciuda ca n-am fost. Nu pot decat sa sper sa revina ca nu-i mai ratez!
Ştiu, speranţa moare ultima. 😀
No ia d-aci, metaliferule 🙂
http://sictireanu.blogspot.com/2009/07/nightwish-opeth-tristania-my-dying.html
…
Mah, nu m-ai lasa si pe mine sa ma simt bine macar o secunda nem 😛
Update pentru Iuzăraş:
NU ştiam, bre, de săptămâni bune. 😛
Mulţumit? 😀
veri 😛